sâmbătă, 31 decembrie 2016

Incepe numaratoarea inversa....

Si iata ca am ajuns la finalul acestui an cu multe suisuri si coborasuri, pentru mine personal. Un an...interesant in care simt ca m-am dezvoltat din punct de vedere personal cum n-am facut-o toata viata, pana acum. 

Lasand la o parte impresiile cu care am ramas, toti ne gandim cum sa sarbatorim trecerea in noul an, cum sa marcam o alta etapa a vietii noastre. Cei mai multi dintre noi aleg sa petreaca pana dimineata pentru ca, se spune ca asa cum iti petreci ultima noapte asa iti vei petrece si urmatorul an. 

Da, este bine sa primesti intrarea in noul an cu bratele deschise, incnjurat de prieteni, eventual intr-o locatie de care sa-ti amintesti mereu cu placere, departe de tumultul orasului, departe de griji si probleme mai ales, tinand in mana bineinteles un pahar de sampanie. 

Eu personal am ajuns la concluzia ca nu-mi doresc sa am parte de aceasta stare de bine numai in aceasta noapte, ci cat mai mult posibil din anul ce urmeaza. Peste tot oamenii se dau peste cap cu pregatirile pentru celebrarea noului an dar, haideti mai bine sa ne gandim la cum avem de gand sa ne petrecem tot anul, corect? Cred ca asta conteaza chiar mai mult decat faimoasa noapte dintre ani. 

Eu asa m-am gandit sa fac acest an, este prima data cand iau aceasta hotarare. Adica, nu m-am strofocat cu pregatirile pentru aceasta noapte in schimb, mi-am propus sa fac din acest an unul de care sa-mi amintesc cu placere, sa realizez ceea ce-mi propun. Mi-am dat seama ca asta conteaza mai mult decat orice petrecere extravaganta de la sfarsitul anului anterior care, pana la urma, este doar o noapte. 

De asemenea, am observat ca noi femeile, uneori si barbatii, ne chinuim atat sa aratam mai bine decat de obicei si investim mai mult in pregatiri decat in momentul care conteaza cel mai mult si anume, atmosfera si starea in care te afli in momentul in care intri in noul an. Stiu ca asa am fost invatati inca de mici dar, pentru mine conteaza mai mult gandurile  cu care alegi sa mergi in viata decat lucrurile materiale, uneori mult prea costisitoare, de care te ingrijesti sa fie in regula decat propria  persoana. 

In fond, cu asta ramai, corect?

Asadar, va urez un An Nou plin de surprize placute si multa sanatate! Sa aveti un an senzational pe toate planurile!

Cheers!

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Romania tuturor posibilitatilor

Ca in fiecare an, in ajunul Craciunului, mai exact in dimineata zilei de 24 decembrie ma duc sa ma spovedesc si sa ma impartasesc la preotul pe care-l cunosc din clasa a 5-a. Este un om de nota 20 care ma cunoaste poate mai bine decat multa lume care ma cunoaste chiar din burta mamei :) cu alte cuvinte avem o relatie foarte speciala si il apreciez foarte mult pentru modul in care isi face meseria. 

Este exact genul de preot pe care ti-l doresc sa-l cunosti :)

Deci, revenind la subiect m-am prezentat cum spuneam ca de fiecare data, de Craciun si de Paste ca altfel nu ma vezi pe la biserica, din pacate :(

In timp ce il asteptam pe preot intra in biserica un...nene insotit de fiica sa (probabil), un copilas micut de vreo 3 ani cred pe care a venit s-o impartaseasca. OK, nimic ciudat, din contra laudabil. 

Ceea ce avea sa urmeze in schimb, mie personal mi-a pus capac. Domnul despre care vorbesc a inceput sa-si pozeze fetita in repetate randuri langa brad si nu numai, prin alte colturi ale bisericii, aceasta tinand in manuta o lumanare iar el, indemnand-o sa faca diverse gesturi pe care le fac oamenii de obicei cand se pozeaza. Ah, ca sa nu uit si de 2 selfie-uri pe care si le-a facut  impreuna cu fetita. 

Eu si ceilalti oameni din biserica ne uitam inmarmuriti la sedinta foto in plina desfasurare fara ca sa scoata unul un sunet si sa il atentioneze pe domnul respectiv ca ceea ce facea nu era tocmai un comportament potrivit intr-o biserica. 

Dupa ce am plecat de-acolo chiar m-am intrebat de ce nu am luat eu atitudine pentru ca ceilalati se uitau ca la spectacol deci, n-as putea sa spun ce anume o fi fost in mintea lor vazand asa ceva. Eu in schimb, pe langa faptul ca eram putin adormita :) cred ca efectiv mi-a fost rusine de rusinea lui si cred ca de-asta n-am avut nicio reactie. 

Ei bine, te sfatuiesc sa iei atitudine in astfel de situatii pe care eu una nu le consider in regula sa se intample. Este adevarat ca traim intr-o tara libera dar, cred ca totul are o limita, macar in biserica. 

Totusi suntem in Ajunul Craciunului si ar trebui sa avem numai ganduri bune atat despre noi cat si despre semenii nostri, asa ca o sa ma opresc aici cu descrierea diminetii mele de astazi, care altfel a fost foarte frumoasa si sper sa continue asa cel putin pe durata sarbatorilor :)

Acelasi lucru ti-l doresc si tie si sa ai parte de un Mos bogat care sa-ti aduca ce i-ai scris tu pe lista daca ai scris, daca nu sper sa-ti fi citit gandurile intocmai :D

joi, 22 decembrie 2016

Ho, ho, ho! se apropie Craciunul :)

Ca in fiecare an Bucurestiul si Romania in general dau pe-afara cu pregatirile pentru cea mai importanta (in opinia mea) sarbatoare din an.

Strazile se aglomereaza deopotriva de masini si oameni, observi in ce ordine le-am scris :))

Asta pentru ca, ma uitam ieri pe geam si vedeam una dintre intersectiile din piata Victoriei (acolo am biroul) blocata. A fost uluitor cum nimic nu se putea misca, la masini ma refer.

Apoi am realizat ca asa se-ntampla de fapt ori de cate ori se apropie sarbatorile la noi, toata lumea e in goana dupa cumparatri, cadouri si toate cele necesare pentru mesele traditionale romanesti.

Ce nu inteleg insa este de ce tinem neaparat sa golim magazinele, mai ales supermarketurile, de mancare? Cand, vorba aceea,  2-3 zile tine petrecerea  Craciunului, sau oamenii se pregatesc inca de pe-acum pentru masa de Revelion? intreb si eu :)

Chiar obisnuiam sa mai glumesc cu prietenii referitor la goana aceasta a romanilor sa aiba masa cat mai plina, sa aiba parte de un ospat indestulator de Craciun pentru ca apoi sa auzi numai sirenele ambulantelor (doamne fereste) care ii transporta pe cei care fac excese in perioada asta. Stim cu totii ca romanii mananca foarte mult, poate mai mult decat trebuie tocmai pentru ca este sarbatorare.

Dar, hai sa facem un exercitiu de imaginatie, unul pe care multi ni-l propun si care, ar trebui sa primeze in fata tuturor tentatiilor care se ivesc cu acest prilej (mancare, cadouri, etc).

Ma refer la comportamentul nostru care, din pacate, pe parcursul anului nu este neaparat cel mai potrivit. De multe ori auzim ca in preajma sarbatorilor (nu ma refer numai la Craciun) sa fim mai buni, mai toleranti, sa fim mai atenti la nevoile semenilor nostri, intr-un cuvant sa dam dovada de omenie, bunatate, cu care suntem inzestrati de la nastere. Problema este ca, pe parcursul anului aceste atribute ale noastre parca dispar sau, sigur stim cum sa le mascam ca deh, ni se pare ca nu da bine. Si cand vin sarbatorile, unii dintre noi, brusc isi aduc aminte ca suntem totusi oameni si ca ar fi cazul ca (macar) in aceasta perioada sa ne comportam asa cum ar trebui sa o facem zilnic.

Exercitiul pe care ti-l propun este sa facem acest lucru cat mai des, si nu ma refer la perioada sarbatorilor :) In fond, nu ne numim oameni numai de sarbatori.

Asadar, iti doresc un Craciun linistit, sa fii inconjurat de persoanele cele mai dragi si sa fii cat mai fericit atat acum cat si pe parcursul anului. Si, ai grija sa nu mananci prea mult :P

marți, 13 decembrie 2016

Talkshowurile-lideri de opinie?

Am observat si am auzit ca multi dintre noi (nu ma includ in aceasta categorie) se uita destul de des la acest gen de emisiuni din diverse motive. Chiar tatal meu este fan talkshowuri, sustine ca afla si alte puncte de vedere referitor la domenii care il intereseaza in mod direct, mai ales in ce priveste  politica.

Ei bine, serile trecute l-am intrebat de ce are impresia ca aceste emisiuni ii 'deschid' mintea sau i se cristalizeaza niste presupuneri, banuieli. Mi-a raspuns ca nu este nici el sigur de acest lucru dar ca o opinie in plus a unei persoane cunoscute si cat de cat avizate nu are cum sa-i strice.

OK, un alt punct de vedere nu strica niciodata, ce-i drept, dar atata timp cat reflecta ceea ce gandesti si nu ce vor altii sau este in interesul lor sa te convinga, am obiectat eu.

Aceasta remarca chiar reflecta opinia mea referitoare la aceste emisiuni. Nu zic ca invitatii propusi pe un anumit subiect nu ar vorbi in cunostinta de cauza doar ca, din pacate, eu personal m-am 'obsnuit' cu ideea de manipulare in masa. Este un lucru trist si imi pare rau ca a fost nevoie sa 'ma obisnuiesc' cu asa ceva dar....asta este lumea in care traim.

Asa ca, sfatul pe care i l-am oferit tatalui meu si daca vrei si tu sa tii cont de el este sa nu urmezi neaparat indrumarile nimanui in aproape nimic, decat daca nu cunosti intradevar mare lucru despre un domeniu sau chiar o persoana.

Consider ca, intr-o lume plina de manipulatori si asa-zisi 'influenceri' sa stii si sa poti sa-ti pastrezi opiniile, bune sau rele asa cum sunt, constituie o adevarata calitate. Practic, face parte din personalitatea ta si din modul tau de a discerne informatiile adevarate fata de zvonuri.

Cred de asemenea ca propria interpretare este cea mai buna si importanta si, chiar daca ti-ai format o imagine mai putin potrivita sau adevarata, macar este propria opinie, nu ceea ce zice lumea.

Sunt constienta ca fiecare are o parere referitor la orice dar nu toti ne-o exprimam din diverse motive, teama, nesiguranta, etc. Dar avem si un remediu pentru acest lucru, iar acesta se numeste informatie. Asadar, INFORMEAZA-TE! din surse verificate!

Stiu ca la noi in tara cel putin inca din istorie oamenii obisnuiau sa 'ia de bun' ceea ce auzeau, si nu pot sa nu ma gandesc la celebra scena din romanul Morometii cand se adunau personajele in Poiana lui Iocan ca sa vorbeasca despre ce? politica, ai ghicit! :)

Observ ca nu prea am evoluat din acest punct de vedere :D in afara faptului ca nu mai mergem in poiana sau macar intr-un loc in care sa socializam (asta era totusi un lucru bun :D)

Fata de perioada aceea se pare ca am ramas pe acelasi principiu, preferam sa ascultam gura targului.
Ei bine, cred ca treaba sta cam la fel si cu aceste talkshowuri, fiecare vine cu niste argumente logice, nu contest dar, nu reprezinta argumentele supreme in orice problema, este vorba doar de parerile invitatilor la respectivele emisiuni.

Eu personal prefer sa fac o cercetare mai amanuntita, chiar daca imi ia ceva mai mult timp dar, macar sunt impacata cu gandul ca nu ma las influentata de parerea celorlalti si, in acelasi timp, obtin o informatie corecta din surse sigure, verificate.

Asadar, sa dam startul INFORMARII CORECTE!

sâmbătă, 10 decembrie 2016

AMR 24 h

Maine dupa cum stim cu totii este ziua votului, o alta zi in care poporul roman are ocazia sa-si exercite dreptul la vot si, mai sunt doar cateva ore in care te poti razgandi (din nou) in privinta celui/celor pe care doresti sa-i alegi pentru a-ti reprezenta interesele. 

Din pacate, in Romania ultimilor ani, ziua aceasta care, dupa parerea mea, ar trebui sa insemne o onoare pentru toata lumea cu drept de vot din aceasta tara a devenit o zi in care te duci sa-ti exerciti unul dintre cele mai importante drepturi civice pe care le poate detine cetetateanul unei tari. Spun asta pentru ca majoritatea oamenilor cu care am vorbit despre mersul la vot au o atitudine atat resemnata ca lucrurile sunt departe de a se imbunatati cat si de lehamite, tot din acest motiv. 

Oamenilor li se citeste pe fata saturatia de a auzi si observa neconcordanta intre asa zisele promisiuni electorale si faptele savarsite de cei alesi odata ajunsi in functiile dorite, ca sa nu mai zicem de 'masinile de vot'. 

Da, inteleg perfect aceasta atitudine pentru ca simt si eu acelasi lucru dar, pe de alta parte nu mi se pare corect in primul rand fata de noi sa renuntam efectiv la un drept pe care ni l-am castigat prin sacrificiul suprem al unor oameni nevinovati, dornici sa faca lucrurile sa mearga. Ei ce ar spune in aceasta situatie?

Pe de alta parte, gandeste-te ca politicienii s-au obisnuit cu lehamitea asta fata de momentul votului, practic se hranesc cu nemultumirea pe care noi o afisam ori de cate ori avem ocazia. Le oferim satisfactie. 

Spun aceste lucruri in primul rand ca om si cetatean cu drept de vot al acestei tari si, in al doilea rand, am avut norocul sa urmez cursurile universitare ale unei institutii care se ocupa cu managementul sistemului public din Romania. In timpul celor 3 ani de cursuri am deprins modul in care merge sistemul de stat romanesc, teoretic cel putin. Practic, observam cu totii. 

Asa ca, indiferent de ce auzim sau ce am fost invatati, poate chiar manipulati, nu trebuie sa ne pierdem simtul civic si dreptul nostru pana la urma. Ba mai mult, alesii nostri isi iau 'salariile' pentru ca noi li-l platim, sigur, suntem obligati prin lege sa platim taxe si impozite dar, atata vreme cat noi suntem constransi sa le platim salariile mi se pare lipsa de respect fata de noi sa nu luam masuri in privinta acestor oameni care atunci cand ajung unde-si doresc pun interesele lor mai presus de ale noastre. 

Dupa cum spuneam si-n alte postari, degeaba asteptam sa schimbe altii ceva in tara asta daca noi nu ridicam niciun deget. 

Asa ca haideti sa schimbam foaia si sa mergem la vot!
Sa le dam motive sa aiba emotii!

miercuri, 7 decembrie 2016

Ochii care nu se vad...nu se uita :P

Deseori am auzit versiunea originala a acestei vorbe, anume 'ochii care nu se vad se uita'.

Pe de-o parte aveam tendinta sa cred acest lucru pentru ca, daca trece o anumita perioada de timp in care nu ai mai interactionat cu 1/mai multe persoane pe diverse cai (mesaje, telefoane sau intalniri face to face) oamenii au tendinta, in primul rand sa-si vada de treburile lor si, in al doilea rand, sa se vada cu colegii de munca sau prietenii conjuncturali. Apropo, cred ca acest gen de prietenii detin monopolul in societatea in care traim cu exceptiile de rigoare, desigur.

Ei bine, revenind la subiectul nostru, m-am revazut cu o veche cunostinta cu care nu ma mai vazusem de un car de ani si care mi-a facut o deosebita placere :) In primul rand pentru ca este o persoana foarte open-minded, o persoana creativa, in permanenta cautare de idei pe care sa le si puna in practica, ce mai, o incantare mai ales pentru mine care, in ultimul timp dau numai de persoane (mult) prea comode care chiar daca-si doresc imbunatatirea calitatii vietii (si nu ma refer neaparat la partea financiara) nu sunt dispusi sa faca prea multe.

Persoana depsre care vorbesc am cunoscut-o din intamplare la o intalnire cu mai multi prieteni la un show de stand-up comedy. Spun ca a fost o intamplare dar, dupa cum stim cu totii nimic nu este intamplator :) Drept urmare am aflat ca se ocupa de media, promovare in media, realizare emisiuni la radio si multe altele din aceasta zona.

Si acum se ocupa de acelasi lucru dar isi doreste sa isi faca si propriul business, mai ales ca in randul nostru, al tinerilor se 'poarta' acest lucru. Laudabil dupa parerea mea.

Genul acesta de intalniri cu persoane care sa iti povesteasca despre visurile lor este o adevarata incantare pentru ca vorbim despre oameni care pur si simplu nu doresc sa se multumeasca cu ceea ce li se ofera fara prea mari eforturi. Doresc sa traiasca viata pe care o vor si o merita nu viata care practic li se impune pe diverse cai.

Asa cum scriam si in alte articole, consider ca asta ar trebui sa facem toti cei care suntem inca la inceput de drum. Asa cum miliardarii lumii si oamenii de succes din lumea asta au fost perceputi mai intai ca niste 'ciuati' (poate exagerez dar nu-mi vine alt termen in minte) pentru ca au refuzat sa mearga pe aceleasi cai 'ca toata lumea' ei s-au impotrivit si au avut puterea sa-si creeze propria lume, inconjurati de oameni care ii inspira in continuare si, sa aiba propriul stil de viata care ii ajuta sa se mentina la standardul dorit de ei nu impus de altii.

Asadar, incercati sa va inconjurati de oameni care va trag in sus, care va provoaca sa va depasiti limitele, va scot din zona de confort, poate chiar va schimba mentalitatea.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Spune-mi cu cine te combini/mariti ca sa-ti spun cine esti :)



Am cunoscut 'mai bine' atatea persoane aparent necunoscute abia dupa ce s-au combinat/caastorit cu diverse personalitati cunoscute lumii intregi.

De ceva vreme se tot discuta prin presa tabloida despre una dintre actritele din serialul american de mare succes "Suits', Meghan Markle aka Rachel Zane (daca nu ma insel).

Personal nu am urmarit niciun episod din acest serial desi o mare parte dintre prietenii mei care nu se mai afla in tara mi-au povestit despre el.

Revenind la subiectul nostru, actrita despre care pomeneam mai devreme era pana acum circa o luna de zile un 'no name' cel putin pentru mine dar, de cand cu alaturarea numelui ei in presa de Printul Harry cum ca ar fi noua lui cucerire, presa tabloida parca a explodat in asa hal incat am aflat de la cu ce se ocupa in afara serialului pana la unde prefera  sa-si faca cumparaturile :))

Evident, din curiozitatea mea specifica m-am apucat sa citesc cateva articole si sa urmaresc cateva interviuri si, ce sa zic, imi place fata, arata si bine si se pare ca e si isteata :P pe principiul 'ce-i al ei e al ei'.

Asadar, dintr-o vedeta mai mult sau mai putin cunoscuta datorita serialului, a devenit centrul de interes pentru toata planeta datorita combinatiei cu cel mai cunoscut burlac din lume :) (acum il putem numi asa mai ales ca Clooney a pierdut locul intai din acest punct de vedere :P)

Ca opinie personala, m-as bcura ca aceasta relatie sa dureze, poate chiar sa se si oficializeze deoarece este singura iubita a printului Harry de care chiar mi-a placut 'la prima vedere', spre deosebire de fostele lui despre care am mai auzit.

Si in al doilea rand mi-ar placea ca cei mai cunoscuti printi din lume sa fie casatoriti cu femei care nu sunt de sange albastru (vezi Kate Middleton) pentru ca, dupa parerea mea, ar insemna o evolutie adevarata pentru lumea regalista.

joi, 1 decembrie 2016

La multi ani Romania!

Este 1 decembrie si ca in fiecare an sarbatorim ziua nationala a tarii.

Este incredibil cate pregatiri se fac pentru o singura zi  incepand de la parada si pana la televiziunile care se intrec in programe care de care mai speciale.

Vorbind despre parada, nu am mai fost de cativa ani sa vad pe viu tancurile si militarii care defileaza imbracati in uniformele acelea frumoase cu care ne-au obisnuit inca de la inceput. Nu am mai fost pentru ca, ajunsa acolo, din pacate nu prea ajungi sa vezi mare lucru basca trebuie sa induri frigul care invaluie tara de obicei la data de 1 decembrie (nu ca nu ar fi normal, oficial a venit iarna). Asa ca, prefer sa urmaresc parada de la televizor unde garantat vad absolut tot ce se intampla pe langa faptul ca ascult comentariile spumoase si interesante ale prezentatorilor.

Cand ma uitam azi dimineata la parada m-au impresionat comentariile persoanelor publice de la noi (vedetele cum li se zice). In momentul in care au fost intrebate cateva dintre aceste personalitati cunoscute ce le ureaza romanilor, ei au raspuns asa: (si, e cazul sa luam aminte)

Romanii trebuie sa fie mai intelegatori unii cu ceilalati, sa se respecte mai mult, sa aiba mai multa demnitate si sa fie mai toleranti. 

Aceste lucruri pe langa nevoia de a fi mai mandri de noi ca popor si de tara noastra care, spre deosebire de altele din lume, avem mult mai multe de oferit si multe lucruri pentru care ar trebui sa impunem mai mult respect 'puterilor' mondiale.

Ar trebui sa fim mult mai mandri ca suntem romani si suntem un popor de oameni cu atata istorie in spate, lucru pe care nu ni-l poate lua nimeni, este vorba despre niste lucruri care s-au intamplat de-a lungul istoriei zbuciumate ale poporului roman si pe care niciun regim politic nu ni-l poate lua/suprima.

Din pacate identitatea noastra nationala are foarte mult de suferit din cauza schimbarilor care au loc in lumea de astazi dar, daca am fi mai constienti de valorile pe care le avem si repet, nimeni nu ni le poate lua/nega, cred ca lucrurile s-ar schimba in tara asta. Incet, incet, in fond marile rezultate nu apar peste noapte dar, daca incepem fiecare putin cate putin sa muncim si sa redobandim valorile care ne-au consacrat in lume avem mari sanse sa ne recastigam respectul cuvenit.

Si, nu in ultimul rand, nu avem nevoie de o zi speciala sau sarbatoare (ca tot se apropie Craciunul) sa fim mai buni si mai intelegatori unii cu altii. Am si importat diverse sarbatori care au ca slogan sa fim mai buni si sa ne iubim mai mult intre noi dar, chiar avem nevoie de astfel de motive ca sa ne comportam, zic eu, normal? asa cum fiecare am fost invatati de catre parinti si familie?

NU, si nici n-ar trebui. Omenia si bunul simt ar trebui sa le exersam zilnic, indiferent ca e vara/iarna, soare/noros, ploaie/zapada/senin.

Asadar, La multi ani Romania si tuturor romanilor atat din tara cat si din afara ei!
Si, niciodata sa nu va fie rusine ca sunteti romani! Chiar daca unii conationali ne fac de ras tot noi (ceilalati) avem puterea de a repara lucrurile :)

joi, 24 noiembrie 2016

Romanii si businessul

Deseori aud despre conationali ca vor sa inceapa un business sau au unul deja. 

OK, avand in vedere joburile de pe piata muncii din Romania nu este greu sa intelegi de ce unii prefera sa incerce sa fie proprii lor stapani in loc sa stea pe un salariu de 1000-1500 lei/luna si sa aiba un program fix de 8 ore 5 zile pe saptamana.  

Dar, intalnindu-ma azi cu o doamna respectabila, (medic de profesie) si ca om si ca varsta am observat ca desi avea un limbaj foarte elevat din punct de vedere al unei business woman se observa totusi (destul de bine) o neconcordanta intre ceea ce sustinea dumneaei ca face, activitatea, si conditia ei ca om. 

Acum nu ma apuc sa etichetez oamenii dupa aparenta doar ca, poate chiar si cel mai neexperimentat om in ale businessului isi da seama de anumite chestii. (poate nu toti avem un nas fin dar daca ai un dram de minte tot iti dai seama). 

Doamna despre care vorbesc isi dorea o 'win-win situation' ceea ce este de inteles. 

Insa din felul in care vorbea si cat se lauda cu anumite reusite, nu neparat ale ei ci mai mult ale raposatului ei sot, iti ridica niste semne de intrebare. Doamna in cauza venise oarecum cu temele facute in sensul ca, cunostea cateva lucruri despre ce presupune o sponsorizare din partea unor firme cunoscute pe piata de la noi, avea limbajul adecvat dupa cum spuneam insa, de la vestimentatie si pana la limbajul non-verbal iti dadeai seama ca lucrurile nu stau intocmai cum doreste dansa sa fie percepute. Ca sa fie mai clar ceea ce vreau sa spun, incerca sa para ceva ce nu este. 

Sigur, este foarte posibil ca anumite deprinderi cu care nu te-ai nascut sa le inveti pe parcurs, este chiar foarte OK. Dar, ca si in viata sociala, nu incerca sa pari ceea ce nu esti pentru ca, pe unii mai putin initiati in tainele businessului ii poti 'pacali' dar cu altii clar nu merge :P

Dar, din pacate asa este romanul, tine mortis sa dea bine, nu conteaza ca-i vopsit gardul doar pe dinafara, bine, aici ma refer doar la limbaj nu si la vestimentatie, cum spuneam mai devreme. 

In alta ordine de idei este forte bine sa iti doresti mai mult de la viata dar aceasta prefacatorie mie personal imi taie orice speranta ca lucrurile se vor imbunatati in Romania, in viitorul apropiat. 

Nu inteleg nici acum, dupa 29 de ani, de ce tin oamenii sa poarte aceste masti. Doar stim, de mici, ca asa zisa 'minciuna' are picioare scurte. De aici si neintelegerile. 

Dar in fine, nu vreau acum sa dezbat problemele oamenilor, in fond am mai discutat despre aceste lucruri si-n alte postari. 

Dar dragilor, daca mergeti la o intalnire de business comportati-va ca atare. Degeaba vrajiti omul cu diverse cuvinte, neologisme din domeniul business, mai bine inspirati incredere. Conteaza enorm, iar in domeniul in care imi desfasor acum activitatea am invatat mai bine ca oricand cat este de important. Daca interlocutorul nu are incredere ca impreuna puteti face o echipa grozava, dupa parerea mea, businessul nu are sanse de izbanda. Va fi doar o (alta) lectie de viata. 

luni, 21 noiembrie 2016

Lunea, cand nici iarba nu creste....

Se spune ca lunea nici iarba nu creste si ca este a treia zi de weekend. 

Pot sa spun ca lunea asta mi-a intrecut toate asteptarile si, datorita jobului meu de acum, duminica seara nu mai imi fac probleme ca urmeaza o alta zi de luni si implicit o alta saptamana 'de munca'. 

Asta pentru ca, chiar fac ce-mi place. Am un job foarte permisiv din punct de vedere al programului care este foarte flexibil si, nu mai putin important, jobul meu se bazeaza foarte mult pe interactiunea cu oamenii. 

La inceput, cand am intrat in echipa din care fac parte la noul loc de munca a trebuit sa ne prezentam fiecare si sa exprimam cateva motive pentru care am ales sa mergem pe acest 'drum'. Multi colegi de-ai mei impreuna cu managerii au invocat dragostea lor fata de oameni, pe principiul 'pe oameni poti doar sa-i iubesti'. 

Ei bine, cand s-a ajuns la mine eu nu am putut invoca acelasi motiv, dat fiind ca tocmai trecusem prin experienta mai nefasta cu unii colegi din fosta echipa, de la fostul loc de munca. 

Insa, acum mai mult ca oricand, oamenii ma provoaca intr-un sens inimaginabil datorita complexitatii fiecaruia, modului lor de a gandi, de a se comporta. Desigur, am parte si de multe surprize neplacute, asta e, fac parte din viata la o adica dar, si cand dai de oameni deosebiti, oameni cu un caracter frumos, ti-e mai mare dragul sa vorbesti cu ei si sa descoperi atat asemenari cat si diferente (uneori ireconciliabile), chiar daca sunteti complet straini. 

Dupa parerea mea asta este frumusetea interactiunii cu necunoscutii, cumva mie imi trezeste din nou speranta ca oamenii pot fi si buni, calzi si foarte constienti de faptul ca viata lor (cat si a ta) este plina de suisuri si coborasuri. Un alt avantaj este ca unii ajung sa inteleaga ca, colaborarea cu tine nu face altceva decat sa-i ajute atat in momentul prezent cat si in viitor plus ca, poate insemna inceputul  unei relatii de  prietenie cu cineva cu care probabil nu ai fi avut altfel sansa sa te intalnesti sa cunosti. 

In acest fel iti creezi oportunitatea de a cunoaste o gama larga de tipologii si, de ce nu, ajungi sa descoperi in primul rand la tine lucruri de care habar nu aveai ca le poti face sau simti. 
Asadar, lunea uneori poate fi o zi pe cat de gri si mohorata (vorbim de vremea de afara de azi) pe atat de fructuasa si plina de surprize placute. 

vineri, 11 noiembrie 2016

Facerea de bine nu miroase a bine

Sunt convinsa ca ai auzit de aceasta vorba, ca si mine dealtfel doar ca, abia ieri am trait-o pe pielea mea. Fiind inca la inceputul carierei, in ce priveste noua mea ocupatie, ca peste tot toata lumea este 'dornica' sa-ti dea sfaturi si sa te ajute. 

OK, nimic rau in asta, ba chiar dragut, thoughtful. Dar asta, pana cineva greseste in mod flagrant si da rasol astfel muncii incepatorului. Cand spun asta ma refer la sefa mea care, dornica sa ma 'ajute' sa-mi indeplinesc obiectivele a participat ieri alaturi de mine la o intalnire pentru a semna un contract. 

Toate bune pana aici. Detaliul care a facut diferenta a fost faptul ca nu ne-am inteles asupra ceea ce stabilisem, deja,  ca  potentialul client are nevoie. Desi eu m-am exprimat foarte clar, doamna in cauza a dorit sa vina cu o contraoferta dubla ca pret pentru client, in speranta ca acesta va fi extaziat de puterea produsului si va fi mai mult decat incantat sa plateasca o suma de bani dubla. 

Dar supriza! (mai mult sau mai putin) lucrurile nu au stat deloc asa, ba mai mult, persoana respectiva s-a retras din afacere, motivand ca nu este inca pregatita pentru o cheltuiala mai mare decat ii propusesem eu initial. 

Deci, am luat-o-n barba! Eu mai ales! Pentru ca persoana in cauza era mai mult decat pregatia de semnarea contractului dar, avand in vedere ultimele informatii primite de la sefa mea care nu se pupau deloc cu ceea ce discutasem eu cu omul, normal ca acesta din urma s-a simtit putin tras pe sfaoara, ca urmare s-a indepartat. 

Evident, dupa ce s-a terminat intalnirea,  m-am enervat la culme si am izbucnit de fata cu sefa mea si i-am spus cum stau lucrurile verde-n fata si ca practic din cauza ei se poate sa fi pierdut un client. 
Evident ea nu vede lucrurile asa, dar asta este deja o alta problema. 

Ceea ce am invatat din toata aceasta problema este sa nu te bazezi niciodata exclusiv pe cineva care spune ca vrea sa te ajute. Nu pentru ca nu ar mai exista persoane care chiar sa se priceapa la asa ceva dar, dupa cum stii si tu, cel mai bine ies lucrurile facute chiar de tine. 

Pentru mine asta a fost inca o lectie invatata direct pe pielea mea, se pare ca e singurul mod in care se 'lipesc' lucrurile de mine :)

Mai ales in noua mea meserie este foarte important sa fii increzator in propriile forte si sa ai mare incredere in tine. Altfel, oameni care sa-ti spuna ca nu poti face aia sau ailalta gasesti la tot pasul, incepand poate cu familia. 

luni, 7 noiembrie 2016

Fara titlu

De cate ori ai avut pana acum ocazia sa faci schimbari majore in viata ta? Mai bine zis, de cate ori ai avut curaj sa o iei de la 0?

Pana acum, eu personal o singura data am avut ocazia sa o iau de la 0, din multe puncte de vedere.
In primul rand din punct de vedere profesional, iar asta a atras si schimbarile atat din punct de vedere social si.....urmeaza din punct de vedere personal.

Pot sa-ti spun ca nu este usor deloc, chiar comentam asta cu o colega de munca care, chiar m-a incurajat sa fac schimbari acum, cat inca sunt in etapa marilor schimbari si nu mai tarziu, adica pe la 50 de ani. Si este logic, daca acum imi este greu si ma urnesc cu viteza melcului mi-e clar ca, cel putin mie, mai tarziu imi va fi de 1000 de ori mai greu, daca nu imposibil.
Am cunoscut oameni care ori de cate ori au avut ocazia au luat-o de la 0. Este intr-adevar un curaj!

Astazi de pilda am avut ocazia sa cunosc o tipa senzationala, un life coacher, care face parte dintre 'discipolii' lui John Maxwell, daca ai auzit de el, un life coacher cunoscut worldwide care tine discursuri motivationale in toata lumea si care a venit si in Romania.

Aceasta femeie mi-a confirmat ca ceea ce mi s-a intamplat si mi se intampla si acum face parte din noua etapa a vietii mele in care ma regasesc si eu. Mi-a spus ca odata cu jobul pe care l-am inceput si ea acum ceva vreme a inceput si ea sa faca o 'curatenie' temeinica printre cunostinte. Mai exact a gasit puterea si curajul de a se detasa de oamenii care o trageau in jos mai ales din punct de vedere social. Astfel, prin natura jobului si-a creat noi relatii care au reusit cel putin sa o readuca pe linia de plutire ba mai mult, sa se autodepaseasca pe ea, sa-si doreasca sa devina mai buna in tot ceea ce face.

Dupa parerea mea este genul tipic de om puternic caruia nu-i este teama de faptul ca este si va fi judecata de familie, prieteni, s.a.m.d. este un lucru pe care mi-l doresc si eu foarte mult, sa ies cumva dintr-un cerc 'vicios' de oameni care prefera sa-si planga de mila in loc sa-si foloseasca energia si resursele pe care le au ca sa faca ceva exclusiv pentru bunastarea lor atat personala cat si materiala.
Asa cum mi-a spus sefa mea acum ceva timp, 'cine poate face aceasta munca sigur nu e-n toate mintile' :))

Sigur, eu una nu ma consider nebuna si nici pe colegii mei nu-i consider astfel, este vorba despre o alta viziune a vietii, o perspectiva mai pozitiva, o atitudine pozitiva si relaxata in ce priveste viata, cu toate bucuriile si supararile ei. Practic, viata este formata numai din provcari, un fel de teste prin care tu ca persoana iti demonstrezi in primul rand tie cat esti de puternic, astfel vei fi cu atat mai fericit cu cat vei reusi sa treci cu bine peste toate obstacolele pe care le vei intalni de-a lungul timpului. Sigur, este bine sa nu fii singur impotriva tuturor, cum se spune, adica sa ai parte de suport atat din partea familiei cat si din partea partenerului de viata si al apropiatilor dar, daca totusi nu beneficiezi de acest suport, singurul pe care te poti baza esti TU.
Acestea fiind spuse, cand viata iti ofera lamai fa o limonada :D
Cu alte cuvinte make the best of what you have si.....stay positive!

Saptamana frumoasa si plina de atitudine.....pozitiva :)

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Muncesti pentru tine sau pentru altii?

Ti s-a spus vreodata, 'nu poti sa faci cutare lucru' sau 'cutare lucru nu este pentru tine' eventual, 'fii mai realist/a'? 

Mie da. Mi s-a spus asta de multe ori si inca mi se mai spune, mai ales de catre familie in momentul in care, raspunzandu-le la unele intrebari le povestesc despre anumite dorinte sau intentii. 
Mai ales acum, odata cu noul job care este unul unde ai nevoie de multa rabdare si multa motivatie si preseverenta, in general prietenii si persoanele pe care le cunosc imi spun ca este foarte dificila misiunea mea, ca nu o sa iasa si ca ar fi mai bine sa-mi caut un job 'ca lumea'. 
In primul rand notiunea asta de 'ca lumea' este subiectiva, este acelasi lucru sau se aseamna cu vorba 'gusturile nu se discuta', parerea personala bineinteles. 

Ei bine da, la acest inceput de drum eu cu asta ma confrunt, pe langa faptul ca ceea ce fac in acest moment ma scoate destul de mult din zona de confort. Am ales totusi sa merg pe acest drum pentru ca, la momentul actual, simt ca este ceea ce mi se potriveste in primul rand prin prisma faptului ca nu mai lucrez in sistemul de stat. Cel putin in stadiul acesta al vietii  am realizat ca pe langa faptul ca nu ma motiveaza in niciun fel, nici satisfactiile personale nu sunt pe masura, sigur, exista satisfactii financiare in sisitemul de stat dar, dupa parerea mea si, asta este si motivul pentru care am ales acest job, este faptul ca vreau sa fac mai multe lucruri strict pentru mine. 

Poate iti suna a egoism ceea ce spun dar este vorba despre aprecierea de la locul de munca pe care, sa fim seriosi, nu prea o mai gasesti nicaieri si, nu in ultimul rand, sa muncesti pentru tine, sa fii motivat sa te autodepasesti si in felul asta automat iti creste increderea in sine si stima de sine. 

Prin alegerea acestui job mi-am dorit sa ies putin din acesta 'bula' chiar 'turma' in care multi dintre noi suntem din cauza sistemului si a celor care ne inconjoara, de ce sa nu recunoastem....Mi-am propus eu fata de mine ca atunci cand, de exemplu, ma intalnesc cu prieteni, cunostinte, familie si automat toti sa boscorodeasca jobul pe care-l au si implicit salariile 'naspa' pentru care ei nu considera ca merita sa se trezeasca dimineata, eu sa ma detasez si sa ma consoloez cu ideea ca fac ceea ce-mi place si ca muncesc zilnic, poate pana la ore tarzii, dar strict pentru mine si confortul meu financiar. 
Gasesc ca este foarte important sa stii ca orele tarzii petrecute la munca iti vor aduce tie satisfactii si nu sefului/echipei, mai rau, statului :) Pentru ca pe tine ca personal asta nu te incalzeste cu nimic, mai mult, te frustreaza, ca sa nu mai zicem ca nu vei avea parte de aprecieri ever, in schimb, daca fereasca Sfantul ai comis vreo eroare sa depui acatiste la biserica sa nu cumva sa fii concediat. 

Asta este motivul pentru care am ales sa ies din acest sistem si nu mi-am dorit sa intru in bransa corporatistilor de la noi. 

De asemenea, a lucra in interesul tau te scuteste de a particpa la fel de fel de interviuri cum iti povesteam si de a da peste te miri ce specimene de manageri facuti peste noapte care, pe langa ca n-au cei 7 ani de-acasa, habar n-au sa-si faca meseria si, singurul motiv pentru care se afla in aceasta pozitie este  satisfacerea orgoliului personal. Cunoastem atatea cazuri :)

Sincer, ma cam saturasem sa ma duc la te miri ce firme de care nimeni n-a auzit, in te miri ce zone ale Bucurestiului si sa dau peste niste oameni care, pe langa ca nu au nici pe jumate pregatirea mea, sa accept sa fiu judecata si chiar etichetata in fel si chip si raspunsul final sa fie unul negativ. 

Cred ca asta este o problema pe care noi cei din campul muncii, potentiali candidati pentru oricare din joburile existente ar trebui sa o tratam mai serios. Nu cred ca iti doresti sa mergi la un job pregatit sa dai tot ce ai mai bun si sa dai de un recrutor sau manager care, din cauza limitarilor pe care le are, sa nu fie in stare sa te aprecieze si tu sa fii dezamagit/a ca nu ai fost selectat pentru un job pe care poate chiar ti l-ai fi dorit. 

Dar, asta tine de fiecare dintre noi sa ne evaluam la modul cel mai corect si in functie de asta sa mergem la interviurile pentru joburi care chiar sa ni se potriveasca si, mai mult decat atat, sa nu acceptam diverse opinii ale unor persoane total necalificate sa ne eticheteze. 
Stii cum e, it's all about choices :)

Weekend placut sa ai!

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Lisabona-orasul celor 7 coline






O decizie pe cat de buna pe atat de interesanta. Un oras nemaivizitat pana acum dar care a avut un efect extraordinar asupra mea, un loc binecuvantat cu atatea frumuseti naturale si, cel mai important, dorinta arzatoare de a pune in valoare toate calitatile pe care le poate avea o locatie. Un lucru pe care ar trebui sa il facem si noi. 

AM luat decizia sa vizitez Lisabona (Lisboa) in momentul in care eram convinsa ca, continentul european nu mai are cu ce sa ma surprinda dar…nver say never :)
Fiind considerata printre cele mai sarace tari din UE, Portugalia te surprinde inca de la inceput, in primul rand cu clima perfecta dupa parerea mea care s-a pliat extraordinar cu tabieturile mele si nu in ultimul rand cu atmosfera relaxata care domina tot orasul si nu numai. 
M-a surprins cu atat mai tare faptul ca din punct de vedere turistic orasul are mult mai multe de oferit fata de destinatii binecunoscute precum Roma. Este un oras foarte frumos si plin de istorie dar care, dupa parerea mea, nu este atat de ofertant precum Lisabona. 

Pe langa vizitarea orasului excursia a culminat cu vizitarea unei localitati de vacanta de pe langa Lisabona, numita Estoril (Storil). O statiune pitoreasca de pe malul oceanului Atlantic unde ai ocazia sa treci pe langa case vechi de la 1800 si sa traversezi strada unde circula masini de genul Bentley, Porsche sau alte marci de lux. Este o imbinare atat de placuta intre vechi si nou fara insa ca asta sa afecteze ‘parfumul’ imbietor al orasului. 







Revenind la Lisabona, pe langa alte atractii, am aflat chiar de la localnici ca portughezii sunt recunoscuti pentru productia de pielarie si lana iar marturie stau buticurile unde se vand exclusiv produse din lana, de la fulare la papuci de casa, preturile fiind in concordanta :)
Din punct de vedere culinar m-am desfatat cu cel mai bun desert pe care l-am degustat vreodata ‘pasteis de nata’, un fel de tarta din foielletage de mici sau mari dimensiuni( depinde cum doresti) care are in interior umplutura de vanilie. Este o delicatete deci, daca ajungi pe-acolo nu rata cel mai bun desert ever :)
O alta atractie culinara o reprezinta ‘green wine’ (vinul verde). Da, ai citit bine, este vorba despre un vin alb care este acidulat, spre deosebire de vinul alb pe care-l gasesti peste tot. Eu il mai numesc preseco, mi-a adus cumva aminte de specilitatea italieneasca. 

In rest, continuand in aceeasi nota, protughezii sunt renumiti pentru pestele oceanic de cea mai buna calitate si nu de crescatorie cum se mananca foarte mult pe la noi. Adevarata delicatese o constituie pestele sardina care, in ciuda multor oase este o delicatesa incat ajungi sa-ti treaca supararea ca trebuie sa ai grija sa nu-ti ramana oasele-n gat :D


Desi nu le-am vizitat inca, Lisabona se aseamana intrucatva cu San Francisco si Rio de Janeiro datorita unor detalii cum ar fi podul 25 aprilie care este copia fidela a celui de-acolo, strazile inclinate (cele 7 coline) impreuna cu tramvaiul 28 care strabate orasul de la un capat la altul fiind si principala atractie a orasului din punct de vedere al transportului public si statiua lui Christos care vegheaza de deasupra orasului, referitor la Rio. 


Daca alegi sa vizitezi orasul cu piciorul iti recomand, cand obosesti, sa apelezi cu incredere la servciile tuk-tuk-urilor si a tramvaiului 28 de care spuneam mai sus. 
Provenite din Thailanda, se pare ca aceste masinute si-au facut aparitia si la Lisabona contra unor sume modice (in jur de 5 euro/persoana) daca alegi sa le folosesti pe post de taxi. Dar preturile pot ajunge si pana la 50 euro daca alegi sa faci turul complet orasului. 


Asadar recomand cu caldura orasul, mai ales in perioada septembrie, octombrie chiar si noiembrie la inceput. Este momentul oportun de vizitat astfel incat sa nu te topeasca caldura si sa apuci sa vizitezi tot ce ti propui. Lisabona dispune si de cateva castele pe care le gasesti la Sintra dar ai grija sa te pregatesti din punct de vedere financiar, intrarile costa in jur 14-15 euro de persoana si cuprind atat interiorul cat si exteriorul (gradinile) castelelor. Eu de pilda nu mi-am dorit sa vizitez vreun castel dar nici tarifele nu mi s-au parut de lepadat :)







vineri, 14 octombrie 2016

Alegerile vin. Eu cu cine (mai) votez?

Ca tot se apropie alegerile parlamentare, te invit sa citesti niste lucruri foarte interesante despre acest subiect scrise de o persoana pe care o stimez foarte mult, un om care le spune pe bune :)

 
http://m.adevarul.ro/blogs/marius.vacarelu

Pana unde merge prietenia?

Am relatii de prietenie/amicitie cu un anumit numar de persoane, nici multi nici putini, care au inceput in diverse contexte.

Pentru mine personal nu conteaza numarul ci calitatea relatiei asa cum spuneam la un moment dat.

De curand mi-am schimbat profilul profesional si asta imi ingaduie, imi permite si un alt tip de relationare cu oamenii deja cunoscuti.

Ei bine, am observat ca acest lucru este cu dus si intors, mai bine zis este o arma cu 2 taisuri.

De cele mai multe ori, prietenii nu se pot detasa de ideea de prietenie, drept urmare parca le este dificil sa se regaseasca in postura de a discuta lucruri profesionale, cum imi zicea cineva 'cu familia si cu prietenii nu se fac afaceri'.

Eu sunt genul de persoana care nu gandeste pesimist sau nu este reticenta cand vine vorba de astfel de colaborari intre persoanele care se cunosc de ceva timp, dimpotriva. Dar, trebuie sa recunosc ca ceea ce mi s-a spus s-a adeverit pana acum. Asa cum spuneam, prietenilor mei le este greu sa se detaseze de relatia pe care deja o avem si le este greu sa se puna in locul unui interlocutor care isi urmareste intereseul intr-o tranzactie desi, de cele mai multe ori prieteniile se nasc din interese comune l ora actuala.

De ce? Nu stiu.

Observ ca oamenii evita de cele mai multe ori sa atinga niste subiecte sensibile sau sunt reticenti sa faca acest lucru de fata cu un prieten/amic.

Paradoxal, le este mai usor sa se 'deschida' din acest punct de vedere in fata unui strain, o persoana pe care nu o cunosc si aceasta nu ii cunoaste, la randul ei.

Astazi de pilda am discutat cu o persoana pe care eu personal o stimez din multe puncte de vedere, ca atare mi-am creat o impresie foarte favorabila vizavi de respectiva. Insa, am avut neplacuta surpriza de a constata anumite limitari ale acestei persoane, cumva mi s-a spulberat un mit referitor la pregatirea mentala a acestei persoane, parea genul care gandeste out of the box, o persoana open-minded.

Defel, sunt o persoana careia ii place sa comunice, o persoana sociabila, deschisa. Insa, ce ma ingrijoreaza, uneori incepe chiar sa ma doara, este faptul ca observ parca din ce in ce mai mult ca sunt atatia oameni alaturi de care m-am inconjurat cu care nu ma mai regasesc in discutii. Deja nu mai imi dau seama cine s-a schimbat mai mult: eu sau ei?

Am observat ca oamenilor le este foarte greu sa recunoasca in primul rand fata de ei ca exista lucruri care-i depasesc dar despre care ei au senzatia ca stiu o gramada, au cunostinte vaste. Sunt setati pe falsa idee ca stapanesc niste lucruri, cand de fapt ei habar nu au.

Este adevarat ca suntem probabil multi in aceasta situatie dar ne doare cand trebuie sa recunoastem asta fata de noi, damite fata de ceilalti.

Pe de alta parte, oamenii urasc sa-si asume responsabilitati. Foarte multi parca tin cu tot dinandinsul sa-ti spuna si sa-ti arate clar ca nu doresc sa te bazezi pe ei pentru nimic. Acest lucru imi pare de asemenea paradoxal. Cu alte cuvinte ne incurajam unii pe altii sa construim relatii superficiale, fara substanta, inodore, insipide.

Da, este trist ce spun dar foarte adevarat.

Te las pe tine sa judeci cat sunt de adevarate aceste lucruri in functie bineinteles de cazul tau.



luni, 10 octombrie 2016

Specialitati culinare

Nu sunt o gurmanda dar sunt clar o pofticioasa. Imi place sa testez diverse mancaruri dar nu chiar orice :)

Weekendul asta am fost la un cunoscut restaurant libanez din Bucuresti, undeva unde am mai fost de cateva ori pana acum. Imi place mancarea arabeasca, mai ales humusul dar, pana sa ajung la acest restaurant practic numai acest preparat ma incanta foarte tare.

Restaurantul despre care vorbesc te incanta din clipa in care ii calci pragul. Desi este asezat intr-o locatie cel putin ciudata pentru un restaurant bun si frecventat (in jurul pranzului daca nu ai rezervare e putin probabil sa gasesti loc), este situat pe linia de tramvai in zona pietei Gemeni, restaurantul iti incanta auzul pe acorduri orientale, decorul este format exclusiv din elemente arabesti (mai putin statul pe jos) iar in spate are o gradina frumoasa cu o vedere nu extraordinara dar amenajat intr-un stil oriental cu adevarat de efect.

Mancarea etse delicioasa, pe langa humusul de care vorbeam, meniul este foarte bogat in specialitati care de care mai tentante si cu denumiri care de care mai greu de pronuntat :) bine ca exista traducere in limba romana sub fiecare preparat.

Personalul este foarte prompt, nu exista sa astepti mai mult de 10 minute dupa ce dai comanda.

Portile sunt destul de mari iar mancarea extrem de proaspata si naturala, iti dau un exemplu cu cartofii prajiti care nu sunt dela punga, congelati.

Locatia nu este una excesiv mediatizata, dimpotriva, dupa cum spuneam nici asezarea nu este flatanta. Se bazeaza exclusiv pe reclama celor care i-au trecut pragul si care pot sa spuna fie ca au avut parte de o masa ca la carte fie nu. Consider ca etse cea mai buna reclama pe care i-o poti face unei locatii.

Cum spuneam nu am testat prea multe preparate straine, am si o reticenta la anumite bucatarii din lumea asta, cum ar fi cea chinezeasca, chiar am avut niste probleme de santate dupa ce am comandat de la un restaurant chinezesc din Bucuresti.

Sunt foarte incantata insa de bucataria greceasca, as manca orice si la orice ora, preferata mea fiind, bineinteles salata tzatziki :)

Referitor la aceasta natie, am o slabiciune pentru greci datorita faptului ca o parte din mine este :) adica sunt pe jumatate grecoaica, dupa mama desi, din pacate nu stiu o boaba greceste :)) Asa ca, nu de putin ori in vacanta de vara am fost in Grecia, in insulele lor superbe unde m-am simtit ca acasa si, pe buna dreptate :)

De la extaz la agonie...

In ultimul timp sunt martora unei redescoperiri a propriei personalitati, cu bune si cu rele, bineinteles.

Pe langa acest lucru descopar ca sunt unele persoane alaturi de care mi-am petrecut timpul pana acum dar cu care imi pare ca, in momentul de fata, nu mai rezonez.

Mi s-a dat sa descopar asta in timp ce eram in oras cu o veche cunostinta. Dupa cateva cuvinte, impresii schimbate s-a produs un declic, brusc mi-am dat seama ca nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda. Pe langa faptul ca am avut multe opinii contradictorii cu respectivul, lucrurile au luat o turnura destul de urata in sensul ca m-am vazut obligata sa parasesc locul intalnirii dupa ce m-am enervat si mi-am dat seama ca poate a fost o greseala faptul ca ne-am reintalnit dupa o buna perioada de timp.

Nu este un lucru rau dar este dureros, pentru mine cel putin, sa vad cum o persoana cu care ma intelegeam destul de bine ajunge sa ma faca sa abandonez efectiv discutia din cauza faptului ca nu ne mai putem intelege. Avem pareri atat de diferite si ne este imposibil sa mai gasim un punct comun.

A fost unul dintre acele momente in care mi-a parut rau ca mi-am dorit sa ne revedem, lucru care rar mi se intampla.
In fine, asa a fost sa fie, poate ca este mai bine. Oricum, in ultimul timp refuz sa ma mai vad cu persoane cu care nu mai consider ca mai avem ceva de discutat. Poate vei crede ca sunt fitoasa sau pretentioasa. Nu stiu, poate sunt dar, nu consider ca fac nimanui un bine, mie cel mai putin, sa revad o persoana doar de dragul de a spune 'bine ca ne-am mai vazut si noi'. Este adevarat ca sunt o persoana selectiva si, multa lume, familie mai ales, inca ma condamna pentru acest lucru. OK, poate sunt de condamnat, dar m-am saturat sa ma inconjor de oameni negativisti, care parca fac un concurs de genul cine este cel mai nefericit sau cine duce cea mai grea viata.

M-am saturat sa ma intalnesc cu oameni care doresc sa vorbeasca numai despre lucrurile care nu merg asa cum isi doresc si carora le place sa fie compatimiti. Da, probabil ca asta este pretul pe care trebuie sa-l platesc. Dar, cred ca prefer asa decat sa ma complac intr-un astfel de cerc vicios.
Referitor la persoana despre care vorbeam, este vorba despre un vechi prieten cu care imi placea sa ies la un pahar de vorba mai ales pentru ca ma fascineaza domeniul in care lucreaza, adica filmele si industria cinematografica in general. Pana acum imi parea o persoana deschisa la minte cu care pot vorbi si alte lucruri, asta ma atragea la discutiile noastre. Pana azi, cand am avut parte de cea mai urata surpriza din partea lui, am intalnit azi un om care se vedea ca nu isi dorea sa fie unde am fost si probabil nici cu mine. OK, nu asta m-a deranjat neaparat, ci faptul ca oamenii fac multe lucruri dintr-o obligatie absolut prosteasca. Nu, nu l-am obligat sa ne vedem.

Dar cum ziceam, omul cat traieste invata si, se pare ca eu imi continuu selectia naturala a prietenilor/amicilor.


sâmbătă, 8 octombrie 2016

Toamna isi da arama pe fata

Dupa atatea zile frumoase care ne-au incalzit la sfarsitul lunii septembrie cu temperaturi din colectia primavara-vara 2016 iata ca asistam cu adevarat la aparitia toamnei din calendarul 2016.

Este sambata, prima zi de weekend dupa o saptamana de munca, in care vrei sa te relaxezi si eventual sa-ti pui in aplicare hobbyurile, in cazul in care ploaia nu ti-a stricat planurile.

Vremea de afara poate insemna pentru unii belsug, pentru altii stare de melancolie, nostalgie sau, cum se mai spune, vreme de facut copii :))

Pana acum ceva timp nu-mi placea cand vedeam cerul 'plumb', ca in poeziile lui Bacovia, imi creau o stare de melancolie, moleseala, amorteala. Acum insa mi-am dat seama ca de fapt aceasta stare imi era indusa de cei din exterior, fiecare venea si spunea 'vai ce vreme e afara, nu putem face nimic din ce ne-am fi dorit'. Da, este posbil, cum spunem, ca vremea sa-ti 'incurce' planurile dar este foarte posibil ca de fapt tu sa consideri vremea ploioasa ca o piedica in calea unei stari de bine si de relaxare pe care-o cauti. Este exact acelasi lucru ca atunci cand ti se spune sa privesti partea plina a paharului. Cand te uiti afara si vezi vremea mohorata, fie te vaiti din cauza asta, fie iti  spui ca poti sa faci multe alte lucruri 'indoor' care sa-ti aduca aceeasi stare de bine.

Deci, depinde mult de punctul de vedere din care privesti lucrurile, ca de obicei dealtfel.

Pe mine personal nu ma mai deranjeaza cand vad vreme urata, am inceput sa consider ploaia belsugul de care am nevoie in viata de orice fel: sanatate, bani, dragoste, etc. Eu mai zic uneori ca ploaia spala strazile capitalei, ceva ce in general primaria nu se inghesuie sa faca, asta ca sa fiu carcotasa :P

De asemenea poti considera ploaia un element romantic in tabloul de toamna :) Mai ales cand mergi pe o alee invelita in frunzele ruginii cazute din copaci, parca toamna nu mai pare un anotimp destinat ploii reci si a melancoliei. nu?

Pe langa vremea de afara care astazi este ploioasa si rece, multi aseamana acest anotimp cu inceputul sfarsitului de an, chiar am auzit remarca asta de cateva ori de la inceputul lunii octombrie ca sa nu mai zic de discutii de genul 'unde mergem de revelion?' :)

In ultimii ani Halloween-ul a devenit o sarbatoare simbolica pentru toti care ii fac simtita prezenta mai mult sau mai putin prin intermediul dovlecilor expusi, a costumelor sau doar a machiajului festiv. Trebuie sa mentionez ca anul trecut am resimtit cel mai putin aceasta sarbatoare, parca nu a mai prezenta chiar in toate locatiile unde merge lumea sa se distreze ca sa nu mai spunem de tragedia care a umbrit veselia si buna dispozitie din acea perioada :(

Deci, depinde de fiecare dintre noi cum alegem sa privim acest anotimp controversat, mie una imi place toamna si dupa atatea zile caniculare si sufocante din timpul verii asteptam sa isi faca aparitia.

Asa ca savureaza toamna cu toate ingredientele ei, mai ales din punct de vedere culinar :)

marți, 4 octombrie 2016

Back to school

Sau universitate, tot a inceput luna octombrie :)

Pregatirea sau trainingurile pot fi deopotriva experiente frumoase, interactive sau plictisitoare si anoste. 

Am participat de curand la un training foarte constructiv si interactiv, tinut de o firma destul de cunoscuta in Romania. O firma care functioneaza exclusiv pe principiul lucru in echipa, nu exista diferente de comportament intre manageri si executanti. Este un loc foarte prietenos in care toata lumea este concentrata pe obtinerea de rezultate si da, managerii lucreaza cot la cot cu executantii, nu sunt considerati vreo 'specie aparte' care sunt acolo doar ca sa dea ordine. 

Nu am participat la multe traininguri la viata mea insa acesta m-a incantat de-a dreptul. A fost, cum spuneam, o prezentare interactiva a obiectului de lucru facuta intr-o asa maniera incat toata lumea avea dreptul sa intervina in timpul prezentarii, vorbind despre experientele proprii traite in domeniu. Astfel s-a nascut un 'debate' foarte interesant intre oamenii cu o experienta vasta in spate la care 'rookies', cum li se zice celor care sunt la inceput, se pot alatura deopotriva sau pot asculta conversatiile spumoase ale acestora invatand din experienta lor. 

In timpul trainingului acesta ma gandeam ce bine ar fi ca si invatamantul romanesc sa se bazeze pe acelasi principiu, daca nu cel general/liceal macar cel universitar. Cred ca elevii si studentii ar fi mult mai motivati sa frecventeze cursurile si ar fi mult mai implicati in complexul proces de studiu. 

Poate, in acest fel, scoala ar deveni un loc mult mai dezirabil pentru acestia si le-ar induce pofta de cunoastere, ar invata din placere. 

De asemenea, este foarte important ca superiorii tai sa stie se apropie de tine, sa vorbeasca intr-un limbaj mai prietenos, sa fie mai putin duri sau aroganti. 

Chiar cred ca lucrurile mentionate mai sus ar face o mare diferenta si invatamantul ar evolua.  

Ar fi bine ca reformele din invatamant despre care tot vorbesc politicienii de la noi sa fie inspirate din acest gen de traininguri. 

Study hard but with pleasure! :)

luni, 3 octombrie 2016

De buna voie si nesiliti de nimeni....

Nu stiu despre tine dar eu personal nu am fost la prea multe nunti.

De multe ori mi s-a intamplat sa fiu invitata la o nunta unde cunosteam doar mirii si, dupa cum stii si tu, la o nunta mirii trebuie sa stea in egala masura cu toti invitatii, sau cel putin sa incerce sa atribuie aceeasi perioada de timp tuturor, sa nu se simta nimeni neglijat, la petrcerea de dupa cununia religioasa ma refer.

Ei bine, asta a fost principalul motiv pentru care am refuzat participarea la unele dintre ele, cunosteam doar mirii si am considerat ca nu pot merge doar sa fac act de prezenta, sa semnez condica :D asa ca am fost prezenta numai la cununia religioasa.

Imi aduc aminte de o nunta la care am participat acum 2/3 ani, era nunta unei colege de birou. Era si intr-o locatie ok pentru mine si ma simteam cumva si obligata fata de ea, fiind colege de birou, petrecand cate 8 ore pe zi impreuna.

Cand am ajuns acolo am realizat dupa putin timp, bine si dupa spusele ei dinainte, a fost o nunta in care s-a vazut cu ochiul liber faptul ca mirii nu si-au dorit-o prea mult in sensul ca, de la meniu si pana la muzica aleasa totul a fost hotarat de catre parintii ambilor parteneri iar acestia din urma efectiv nu se regaseau la propria nunta. Aceasta experienta mi-a lasta un gust amar referitor la modul in care se organizeaza nuntile in ziua de azi si aici ma refer la rudele acestora (parintii) care in continuare percep acest eveniment ca pe o afacere si nicidecum o amintire unica in viata tinerilor casatoriti, cum ar fi normal sa fie.

Anul acesta am primit de asemenea cateva invitatii, sincer nu stiu cum le voi face fata dar, am tinut sa le mentionez prietenilor mei, care au ajuns sa faca acest pas important, sa fie siguri ca-l fac pentru ei si nu pentru familii, sa fie siguri ca se vor regasi in petrecerea pe care o vor pune la cale, lucru destul de complicat dealtfel, din ce am auzit :)

Sa ai o saptamana frumoasa :)

duminică, 2 octombrie 2016

#razboiulsexelor

O carte care contine mult adevar :)

O carte care descrie situatia in care am ajuns la momentul acesta, in care femeile s-au masculinizat iar barbatii, efeminat.

E o realitate trista, cel mai grav lucru fiind legat de femei. Multe si-au pierdut feminitatea si cel mai grav dupa parerea mea, au ajuns sa se comporte asemenea barbatilor intr-o relatie.
Despre asta vorbeam cu un amic, care locuieste de ceva vreme in Londra si care imi spunea cum si acolo barbatii au inceput sa 'imprumute' din stilul de imbracat al femeilor, pantalonii stramti mai exact.

Nu critic pe nimeni dar, cum te astepti tu ca barbat ca o femeie sa te respecte si sa te considere dezirabil in momentul in care tu te prezinti in fata ei purtand haine care se aseamana cu cele din garderoba ei?



Pe de alta parte, vorbeam despre atitudinea barbatilor in ce priveste relatia cu femeile si ii povesteam cum multi barbati de la noi asteapta sa fie ei curtati, mai rau ca femeile :) Ii povesteam cum am aflat ca femeia este cea care 'ar trebui' in viziunea unui asemenea barbat sa fie cea care il cauta pe el iar el sa fie cel care doar accepta ce i se intampla.

Astfel ma gandeam la genul de relatii care se poarta pe la noi, care nu sunt neaparat de cea mai buna calitate, este vorba despre acelea in care 2 oameni intra de teama de a nu fi singuri, de a nu fi judecati de catre societate din simplul fapt ca nu sunt intr-o relatie. Din aceasta cauza pornesc si cele mai mari dezamagiri si frustrari si, din astfel de relatii ies barbatii care isi jura sa nu se mai implice in vreo alta relatie cu o femeie.

Trist nu?

Ce ramane de facut?

Hai sa nu mai gandim atat de mult :D Sa lasam viata si destinul sa-si faca treaba, doar nimic nu este intamplator.

Cel putin in cazul meu, toate lucrurile frumoase si interesante care mi s-au inatmplat pana acum s-au datorat faptului ca m-am lasat dusa de val in anumite momente, fara sa ma cramponez foarte tare de eveniment, fara sa-i fac vreo analiza SWOT :D
Astfel, si in ziua de azi imi amintesc cu atata placere de niste intamplari si ma felicit ca nu m-am gandit atat de mult inainte sa le las pur si simplu sa se intample.

O sa zici ca ne diferentiem de animale prin judecata (gandire). De acord dar, uneori sa gandesti prea mult chiar strica :) si sunt convinsa ca ai trecut prin atatea situatii simpatice in viata ta de care acum iti aduci aminte cu atata placere si nu regreti niciun moment faptul ca lucrurile au iesit asa, ca doar de n-ar fi nu s-ar povesti :)

Deci, nu mai incerca sa controlezi tot ce ti se intampla si fii mai increzator/increzatoare ca totul se intampla cu un motiv ;)


vineri, 30 septembrie 2016

Fa ce faci...dar fa-o cu placere, din placere

De cand suntem mici ni se spune ca trebuie sa facem ceva cand ne facem mari, aici ma refer la cariera, job.

Parintii nostri au tendinta deseori (ca si in cazul meu) sa te indrume, sa-ti 'implanteze' in cap ceea ce si-ar dori ei sa faci, ca urmare a unei nemultumiri sau regret pentru ce nu au putut/reusit sa realizeze ei la inceputurile lor.

E o chestie normala, daca stam sa ne gandim ca isi doresc ce-i mai bine petru noi, copiii lor doar ca, ei nu pot si nu trebuie sa traiasca viata noastra. Ceea ce trebuie sa facem este sa luptam pentru acea cariera sau acel job care ne implineste din aproape toate punctele de vedere.

In zilele noastre, din pacate, cei mai multi dintre noi isi aleg joburile/carierele exclusiv din perspectiva financiara, asta ca urmare a societatii in care traim si, din cauza faptului ca lumea te judeca acum dupa hainele pe care le porti, masina pe care o conduci, intr-un cuvant banii de care dispui.

Acest lucru ne impinge pe multi dintre noi sa facem ceea ce nu ne defineste, nu ne multumeste, doar banii au ajuns sa conteze cand te gandesti sa-ti alegi/schimbi jobul.

Acest lucru l-am facut si eu timp de 3 ani de zile, pana anul acesta inclusiv.

Sunt absolventa de stiinte politice deci, teoretic locul meu este in politica, printre legi si hotarari de guvern. Am facut aceste lucruri, am cunoscut aproape toate procedurile legislative care exista pe la noi, am asistat la sedinte de acest tip deci mi-am pus in practica cunostintele teoretice  dobandite in perioada facultatii.

OK, dar joburile pe care le-am facut nu mi-au adus satisfactia aia pe care o ai de la un job unde chiar iti place ceea ce faci si mai ales crezi in ceea ce faci pentru ca, domeniul politic este un domeniu in care deseori trebuie sa sustii niste lucruri care poate pentru tine suna...foarte ciudat, sa zicem.

Ei bine, cum ziceam intr-o postare anterioara ca m-am reprofilat, am constatat ca, in primul rand, seara cand ajung acasa dupa o zi de 'munca' nu mai simt acea oboseala sfasietoare pe are o resimteam pana acum. Imi dau seama ca mersul la job nu mai reprezinta asa un chin, o povara de genul 'off, iar trebuie sa merg maine la munca' sau, duminica seara sa ma gandesc cu groaza ca ziua de maine inseamna inceputul unei alte saptamani de...MUNCA.

In felul asta iti dai seama ca ceea ce faci chiar faci cu placere si te implineste si din punct de vedere spiritual, emotional sau cum vrei sa-i zici. Poate parea ca vorbesc din carti dar chiar asta simt si celor dintre voi carora le place ceea ce lucreaza in momentul asta stiu la ce ma refer.

Cred ca secretul este ca fiecare zi sa fie diferita si sa te provoace din toate punctele de vedere.
Sau, daca consideri ca ceea ce ti-ar placea tie sa faci nu constituie un job fa-o ca pe un hobby, este o modalitate super ca s ate relaxezi si sa te simti bine dupa o zi de munca :)

Ca sa nu mai spunem ca multi au reusit sa-si transforme hobbyurile in afaceri foarte profitabile :)

Deci, acestea fiind spuse, chiar daca jobul pe care-l ai in momentul asta nu te multumeste gaseste-ti un hobby, in caz ca nu ai deja si, cine stie, poate intr-o zi il vei transforma in jobul visurilor tale si nu va mai trebui sa 'induri' ceva ce nu iti ofera satisfactie.

joi, 29 septembrie 2016

Ce nu te omoara te face mai puternic

Sunt convinsa ca ai auzit asta de multe ori, ca si mine dealtfel. Pot spune chiar de ultima perioada, aici ma refer la ultimii 2 ani in care am avut de-a face cu o multitudine de schimbari in viata mea, unele de natura personala, altele de natura profesionala. 

Evident ca in prima faza m-am panicat, inainte eram genul de persoana care nu concepea ideea de a iesi din zona de confort, cred ca nici nu prea stiam ce inseamna acest lucru :))

Ei bine, am trecut cum spuneam prin niste intamplari in ultimul timp care m-au fortat sa ies din zona de confort si, in momentele acelea eram atat de confuza incat habar nu aveam cum sa reactionez, nu mai eram sigura de nimeni si de nimic, totul parca era in ceata pentru mine, eram aproape paralizata, nu mai stiam ce am de facut cu viata mea. 

Acesta a fost, cum ii spun eu, momentul 'de clic' din viata, un moment de rascruce in care am inceput sa ma analizez la modul cel mai serios, de fapt atunci am inceput eu sa inteleg mai multe despre mine. Pana atunci, cum spuneam, cred ca traiam putin din inertie, nu-mi puneam prea multe intrebari legate de nimic, luam totul ca atare. Intr-un fel, era un lucru bun pentru ca poate imi faceam mai putine probleme legate de mine si de viitorul meu, in schimb acum am invatat sa 'overthink' cum se zice, dar ma tratez de asta :))

A fost o perioada, mai ales la fostul job in care am fost putin coplesita de feedback-uri negative din partea tuturor, incepand de la familie si terminand cu sefii. Dintr-o data parca nimic din ceea ce eram, ce stiam nu mai era suficient pentru nimeni si, cel mai grav, incepusem sa-mi pierd increderea in mine si in capacitatile mele intelectuale. 

Ei bine, din fericire, acea perioada a trecut iar eu ma simt mult mai bine din acest punct de vedere, odata datorita faptului ca mi-am schimbat locul de munca si nu mai trebuie sa fac fata zi de zi acelorasi tensiuni si presiuni si, pentru ca m-am redescoperit. 
In momentul de fata ma ocup cu un domeniu care efectiv imi ofera multa energie, invat lucruri noi, cunosc oameni noi si, cel mai important, in fiecare zi noile persoane aparute in viata mea  nu inceteaza sa ma motiveze nu numai din punct de vedere profesional ci si personal. Asa ca zi tu ca nu este atmosfera ideala de la un loc de munca...:)

In al doilea rand am invatat intr-un timp destul de scurt foarte multe lucruri despre mine si despre ce-mi doresc cu adevarat. 

Sigur, nu pot sa spun ca toate problemele mele au disparut cu aceasta ocazie doar ca acum abia cred ca am atitudinea necesara pentru a le infrunta mai bine si mai rapid. 

Poate este tardiv dar simt ca lucrurile abia acum incep sa se aseze pentru mine. Am invatat sa spun 'nu' si sa nu mai imi fie teama de anumite reactii ale diverselor persoane care oricum apar, am invatat ca oamenii intotdeauna vor comenta, barfi, niciodata nu vei fi pe placul tuturor. 

Deci, am descoperit in mine ca nu posed acea rezistenta la schimbare care creaza probleme multora. Cum se spune, schimbarile sunt intotdeauna de bun augur. 

Asa ca, daca se pune problema sa faci o schimbare majora in viata ta go for it, sigur, dupa ce cantaresti foarte bine situatia. Zona de confort este cum ii spune si numele 'foarte confortabila':) dar satisfactiile vor intarzia sa apara pentru ca rutina, crezi sau nu, este cel mai mare dusman al omului. Te impiedica sa iti demonstrezi in primul rand tie de ce esti capabil si ce iti doresti. 

Stiu ca este greu sa te urnesti si sa faci lucruri noi de care probabil iti este teama dar, gandeste-te ca este singura modalitate sa te autodepasesti. Dar si cand o faci satisfactia este pe masura. 

Cu toate ca este  joi, iti urez weekend placut, fii deschis la schimbari si fii open-minded :)

marți, 27 septembrie 2016

Relatiile sec XXI


Poate parea putin ciudat ca scriu acest articol dar, femeie fiind, cred ca pot comenta in mod obiectiv comportamentul femeilor din ziua de azi, aici ma refer la prietene de-ale mele si/sau cunostinte de sex feminin. 

De nenumarate ori am observat o diferenta insemnata intre felul in care privesc eu lucrurile in general si felul in care prietenele mele mi-au raspuns/feedback legat de lucruri mai mult sau mai putin semnificative. 

De pilda, cand vorbesc cu o prietena sau simpla cunostinta (femeie desigur) inevitabil se ajunge la subiectul barbati, a se intelege cei care au trecut sau trec prin viata noastra. 
La inceput mi se parea cumva ‘fun’ sa facem schimb de pareri in materie de relatii/intalniri pana de curand cand am realizat ca, din pacate, nu ma ‘imbogatesc’ in niciun fel aceste experiente de ‘sharing’ de opinii, in sensul ca in loc sa aflu lucruri noi, interesante, care eventual sa-mi dea de gandit dimpotriva. aud aceleasi pareri si sfaturi mai mult sau mai putin constructive. 

Din pacate, femeile din ziua de azi (me included maybe) nu au inteles ca relatiile de dragoste nu merg ca unse intotdeauna si ca noi chiar suntem mai complexe decat barbatii, au senzatia ca acestia ar trebui sa le ghiceasca fiecare gand sau sa le interpreteze fiecare grimasa sau comportament. 

Ei bine, este total GRESIT!

Pare-se ca femeile continua sa faca aceleasi greseli over and over again, asteptandu-se in schimb la rezultate diferite, nu-i asa ca e ceva ciudat? :p

In al doilea rand, femeile mai fac o mare greseala, si nu cred ca e doar opinia mea. Este vorba despre ‘renegarea’ (stiu ca suna dur dar asa il cataloghez), modul in care o femeie care se afla (din nou) intr-o relatie ‘uita’ efectiv de viata ei de dinainte, si aici ma refer la prietene si intreaga ei viata. Cum intra intr-o noua relatie femeia dintr-o data are aceleasi preocupari ca si ‘alesul inimii’, acelasi comportament, gesturi. Parca isi pierde identitatea de dragul acelei persoane. 

Din nou, total GRESIT!

Ca mai apoi, cand din pacate se incheie acea relatie, brusc 'isi aminteste’ca are prietene si organizeaza o iesire, ca in vremurile bune, in care plange pe umarul prietenelor si repeta la nesfarsit ce greseala a facut respectivul cand a parasit-o (ca sa nu zicem nesimtitul :P). 

Fetelor! ce-i comportamentul asta? Chiar asa ne facem pres pentru oricine cu care ne combinam? Unde ne este demnitatea? Pai daca ne lasam cucerite atat de usor, cum te astepti ca respectivul sa te respecte intr-adevar, mai mult, cum te astepti ca el sa-ti ramana fidel pe o perioada mai indelungata de timp si sa nu plece de indata ce atractia fizica da semne ca se scurge incet, incet?

Multe femei, din cate am auzit, dispera din cauza faptului ca stiu ca sunt in numar mai mare decat barbatii. Ok, este un fapt cunoscut dar NU este un motiv pentru ca sa renunti la demnitate si la totul cu care te identifici ca persoana de dragul….cuiva. Si inca ceva, daca omul nu te place/apreciaza pentru ceea ce reprezinti poate este cazul sa-ti pui intrebari legate de viitorul vostru impreuna (daca poate exista asa ceva). Altfel, pana cand poti sa joci rolul persoanei indragostite, chiar si dupa ce dispare starea aceea de euforie? Pentru ca, esti constienta ca la un moment dat obosesti, nu mai poti sa induri un comportament nepotrivit, o atitudine nepotrivita a omului pe care-l numesti iubit, mai rau, sot. 

Cred ca in momentul in care femeile vor intelege ca o cucerire facuta pe o perioada limitata de timp nu merita atatea sacrificii ca si o relatie adevarata cu un om adevarat din toate punctele de vedere, lucrurile se vor aranja intr-adevar cum trebuie si va disparea acest stres care exista la ora actuala in (prea) multe cupluri. 

M-am referit pana acum numai la femei pentru ca, personal, le consider responsabile pentru haosul care a pus stapanire pe tot ce tine de capitolul relatii, dragoste si sex. Parerea mea este ca femile recurg la mult prea multe compromisuri pentru a intra in relatii care nu le definesc, este vorba doar de a se proteja de ideea de ‘a nu fi singura’, singuratea a devenit un fel de ‘bau-bau’ pentru multi dintre noi, femei si barbati deopotriva. Multi prefera, cum spuneam, sa se angajeze in relatii total nepotrivite doar pentru a spune in gura mare sau a se amagi ca sunt intr-o relatie. 

Vezi bine ca nu i-am ocolit pe barbati, in tot tavalugul asta au si ei partea lor de vina, cum ar fi, au uitat cum sa lupte pentru femeia pe care o iubesc, unii au uitat ce inseamna respectul fata de femeie (aici e vina femeii care permite, of course) si unii au uitat ce inseamna seriozitatea fata de o femeie. Mi se intampla sa intalnesc multi barbati care ’n-au chef’ de relatii sau nu MAI au. 

Ce inseamna asta? Eu o traduc prin ‘nu mai am chef de viata’. Ba mai mult, sunt foarte nehotarati in momentul in care cunosc pe cineva care ar putea reprezenta partenera ideala pentru ei, daca pentru unii dintre ei s-a nascut acea persoana….treaba asta cu nehotararea eu nu o inteleg, adica ori iti place persoana ori nu. Este foarte simplu, in fond nu trebuie s-o iei de nevasta, dar pana nu incerci cum poti stii daca e bine sau nu?

In fine, am scris acest articol pentru ca este un subiect care ma framanta de ceva timp, in sensul ca nu-l inteleg, ma refer si la femei si la barbati. Pe langa asta, consider ca sunt niste probleme cu care ne confruntam zi de zi, dar care n-ar trebui sa existe, ma refer la oamenii cu varste intre 25-30 de ani. Sigur, este ca adevarat ca lucrurile s-au schimbat  radical fata de cum erau pe vremea parintilor nostri. Apropo de acea perioada am citit pe Facebook o chestie foarte draguta, o persoana tanara ca si noi intreba o persoana mai in varsta ce s-a intamplat in zilele noastre, de ce atat de multe relatii ajung sa se sfarseasca atat de repede. Iar persoana a dat un raspuns extraordinar…de simplu si complet si de sincer: ‘pe vremea noastra cand ceva se strica incercam sa reparam, nu aruncam’. 


De-aici trage tu concluzia :)