Lisabona-orasul celor 7 coline

O decizie pe cat de buna pe atat de interesanta. Un oras nemaivizitat pana acum dar care a avut un efect extraordinar asupra mea, un loc binecuvantat cu atatea frumuseti naturale si, cel mai important, dorinta arzatoare de a pune in valoare toate calitatile pe care le poate avea o locatie. Un lucru pe care ar trebui sa il facem si noi. 

AM luat decizia sa vizitez Lisabona (Lisboa) in momentul in care eram convinsa ca, continentul european nu mai are cu ce sa ma surprinda dar…nver say never :)

Fiind considerata printre cele mai sarace tari din UE, Portugalia te surprinde inca de la inceput, in primul rand cu clima perfecta dupa parerea mea care s-a pliat extraordinar cu tabieturile mele si nu in ultimul rand cu atmosfera relaxata care domina tot orasul si nu numai. 

M-a surprins cu atat mai tare faptul ca din punct de vedere turistic orasul are mult mai multe de oferit fata de destinatii binecunoscute precum Roma. Este un oras foarte frumos si plin de istorie dar care, dupa parerea mea, nu este atat de ofertant precum Lisabona. 

Pe langa vizitarea orasului excursia a culminat cu vizitarea unei localitati de vacanta de pe langa Lisabona, numita Estoril (Storil). O statiune pitoreasca de pe malul oceanului Atlantic unde ai ocazia sa treci pe langa case vechi de la 1800 si sa traversezi strada unde circula masini de genul Bentley, Porsche sau alte marci de lux. Este o imbinare atat de placuta intre vechi si nou fara insa ca asta sa afecteze ‘parfumul’ imbietor al orasului. 

Revenind la Lisabona, pe langa alte atractii, am aflat chiar de la localnici ca portughezii sunt recunoscuti pentru productia de pielarie si lana iar marturie stau buticurile unde se vand exclusiv produse din lana, de la fulare la papuci de casa, preturile fiind in concordanta :)

Din punct de vedere culinar m-am desfatat cu cel mai bun desert pe care l-am degustat vreodata ‘pasteis de nata’, un fel de tarta din foielletage de mici sau mari dimensiuni( depinde cum doresti) care are in interior umplutura de vanilie. Este o delicatete deci, daca ajungi pe-acolo nu rata cel mai bun desert ever :)

O alta atractie culinara o reprezinta ‘green wine’ (vinul verde). Da, ai citit bine, este vorba despre un vin alb care este acidulat, spre deosebire de vinul alb pe care-l gasesti peste tot. Eu il mai numesc preseco, mi-a adus cumva aminte de specilitatea italieneasca. 

In rest, continuand in aceeasi nota, protughezii sunt renumiti pentru pestele oceanic de cea mai buna calitate si nu de crescatorie cum se mananca foarte mult pe la noi. Adevarata delicatese o constituie pestele sardina care, in ciuda multor oase este o delicatesa incat ajungi sa-ti treaca supararea ca trebuie sa ai grija sa nu-ti ramana oasele-n gat :D

Desi nu le-am vizitat inca, Lisabona se aseamana intrucatva cu San Francisco si Rio de Janeiro datorita unor detalii cum ar fi podul 25 aprilie care este copia fidela a celui de-acolo, strazile inclinate (cele 7 coline) impreuna cu tramvaiul 28 care strabate orasul de la un capat la altul fiind si principala atractie a orasului din punct de vedere al transportului public si statiua lui Christos care vegheaza de deasupra orasului, referitor la Rio. 

Daca alegi sa vizitezi orasul cu piciorul iti recomand, cand obosesti, sa apelezi cu incredere la servciile tuk-tuk-urilor si a tramvaiului 28 de care spuneam mai sus. 

Provenite din Thailanda, se pare ca aceste masinute si-au facut aparitia si la Lisabona contra unor sume modice (in jur de 5 euro/persoana) daca alegi sa le folosesti pe post de taxi. Dar preturile pot ajunge si pana la 50 euro daca alegi sa faci turul complet orasului. 

Asadar recomand cu caldura orasul, mai ales in perioada septembrie, octombrie chiar si noiembrie la inceput. Este momentul oportun de vizitat astfel incat sa nu te topeasca caldura si sa apuci sa vizitezi tot ce ti propui. Lisabona dispune si de cateva castele pe care le gasesti la Sintra dar ai grija sa te pregatesti din punct de vedere financiar, intrarile costa in jur 14-15 euro de persoana si cuprind atat interiorul cat si exteriorul (gradinile) castelelor. Eu de pilda nu mi-am dorit sa vizitez vreun castel dar nici tarifele nu mi s-au parut de lepadat :)

Americaland

Ca tot este perioada vacantelor mi-am adus aminte de cea mai frumoasa a vacanta a mea de pana acum. Cam scurta, a durat doar o saptamana, dar intensa nu neaparat din cauza ritmului alert in care s-a petrecut ci din cauza ca imi doream foarte mult sa fac acest lucru, ma refer la vacanta de acum 2 ani petrecuta in America. 

Se intampla prin luna aprilie, am plecat in Statele Unite, in Carolina de Sud, intr-un oras de vacanta numit Charleston, precum dansul, daca ai auzit de el. Eram foarte excited pentru ca, in primul rand nu mai zburasem o zi intreaga. Facand o paranteza, imi place la nebunie sa zbor (m-am gandit la un moment dat sa devin stewardesa/flight attendant), deci treaba asta nu m-a deranjat deloc ba dimpotriva. 

Dupa o zi intreaga de zbor am ajuns seara tarziu la destinatie, mai exact pe la 2 noaptea, m-am cazat si practic abia a doua zi a inceput de fapt vacanta. 

In zona unde era hotelul nu aveam prea multe de vizitat, in afara de un mall imens, unde erau magazine pe toate buzunarele, deci am putut sa fac putin shopping, nu prea aveai mare lucru de vizitat plus ca, nu inchiriasem masina, acolo toata lumea se deplaseaza cu masina, neavand acces la transport public pentru ca nu exista :).

Dar totusi aflasem de pe internet ca circula pe-acolo un autobuz care te ducea in downtown asa ca am profittat de aceasta posibilitate.  

Apropo de shopping, tot se zice ca in America hainele sunt foarte ieftine, depinde foarte mult de unde faci cumparaturi, pentru ca poti cumpara haine si cu 5$ dar poti foarte bine sa cumperi si cu 50$, conteaza foarte mult sa stii unde sa mergi pentru a gasi cele mai bune ‘deal-uri’. Referitor la asta am avut noroc cu o amica, care  fiind americanca, stia unde trebuie mers pentru shopping adevarat. Asa ca ne-am vazut cateva zile la rand si m-a dus la cateva malluri din zona unde iti puteai cumpara diverse lucruri la preturi mai mult decat rezonabile. Pe langa acele centre comerciale din vecinatatea hotelului, am fost in oras la un magazin care am aflat recent ca va ajunge si-n Romania, este vorba despre Forever 21, ti-l recomand. 

In afara de shopping, am vizitat imprejurimile care erau de o frumusete salbatica, vegetatia  era formata din palmieri pitici, cum le zice acolo, si iarba dulce (sweet grass), practic asta este simbolul orasului Charleston, aceasta iarba din care, in trecut, persoanele de culoare confectionau tot felul de obiecte decorative si nu numai. Imi aduc aminte ca am fost la un targ de obiecte handmade si acolo, acestia isi expuneau produsele care constau in vesela de bucatarie, obiecte decorative pana si accesorii, gen cercei, coliere s.a.m.d. 

Pe langa asta, am vizitat portul unde sunt ancorate ‘barcutele’ (yachturile) celor care au proprietati in zona si se organizeaza curse pe raul care strabate Charleston-ul si care la un moment dat se ‘imbina’ cu oceanul Atlantic. Din punct de vedere turistic au pus in functiune un vaporas care te plimba prin tot portul, de fapt iti arata tot orasul de pe apa si iti spune pe scurt istoria orasului. De acest lucru se ocupa chiar capitanul vasului care in timp ce navigheaza iti povesteste prin microfon cele mai importante evenimente de cand s-a infiintat asezarea. 

De asemenea, in apropierea orasului se afla o statiune de vacanta, Insula Palmierilor se numeste (Isle of Palms) unde am avut ocazia sa vad cel mai frumos apus ever :), plimbandu-ma printre palmieri si adulmecand mirosul oceanului. Aici poti vedea casele de pe mal care arata atat in interior (cat am putut sa trag cu ochiul din strada la ferestrele luminate) cat si-n exterior exact asa cum ai vazut in filme, adica sufrageriile mari la parter, iar la etaj dormitoarele localnicilor. Atmosfera este una de vacanta, libertate maxima, poti sa faci orice iti doresti, sa te imbraci cum doresti, sa fii cine vrei tu sa fii, este specific mentalitatii americane, ca sa nu mai zic de pozitivismul molipsitor. In momentul in care mergi pe strada lumea iti zambeste, daca te vede ca te-ai pierdut sau ca esti nedumerit nu ezita sa te intrebe daca te poate ajuta in vreun fel. 

Cu toate ca este un oras 100% american, Charleston are si o latura europeana, in sensul ca peste tot vezi case construite in stil european, care au apartinut in trecut ‘stapanilor’ albi si care aveau ca ‘slugi’ persoanele de culoare pe plantatiile din spatele caselor. Chiar am vizitat in interior o proprietate care apartinuse unui guvernator din perioada aceea. Nu pot sa spun ca a fost ceva exatraordinar, in sensul ca ma asteptam la mai mult de la interiorul acelei case :) practic vedeai mobilierul din lemn in toate camerele, dormitoarele, livingul si atat. A fost bine ca au respectat intru totul stilul de viata de atunci si nu s-a incercat sa ‘upgradeze’ mobila sau sa modifice in vreun fel structura casei. In spate insa se afla locul in care stateau cei care ii deserveau pe stapani, adica familii intregi de persoane de culoare care locuiau intr-un fel de chilii, niste camere foarte mici, unde aveau un pat si un loc unde isi puteau incalzi mancarea. Vizavi de aceste chilii se aflau adaposturile de cai si calestile de care acestia trebuiau sa aiba grija. 

Momentan cam asta a fost experienta americana traita de mine pana acum but the best is about to come :) in sensul ca, ca orice turist european imi doresc foarte tare sa vizitez New York-ul, adica America pe care o stim toti. Ma bucur in schimb ca am vizitat mai intai partea asta, istorica, pentru ca asa voi realiza mai repede cat si cum au evoluat.