sâmbătă, 29 octombrie 2016

Muncesti pentru tine sau pentru altii?

Ti s-a spus vreodata, 'nu poti sa faci cutare lucru' sau 'cutare lucru nu este pentru tine' eventual, 'fii mai realist/a'? 

Mie da. Mi s-a spus asta de multe ori si inca mi se mai spune, mai ales de catre familie in momentul in care, raspunzandu-le la unele intrebari le povestesc despre anumite dorinte sau intentii. 
Mai ales acum, odata cu noul job care este unul unde ai nevoie de multa rabdare si multa motivatie si preseverenta, in general prietenii si persoanele pe care le cunosc imi spun ca este foarte dificila misiunea mea, ca nu o sa iasa si ca ar fi mai bine sa-mi caut un job 'ca lumea'. 
In primul rand notiunea asta de 'ca lumea' este subiectiva, este acelasi lucru sau se aseamna cu vorba 'gusturile nu se discuta', parerea personala bineinteles. 

Ei bine da, la acest inceput de drum eu cu asta ma confrunt, pe langa faptul ca ceea ce fac in acest moment ma scoate destul de mult din zona de confort. Am ales totusi sa merg pe acest drum pentru ca, la momentul actual, simt ca este ceea ce mi se potriveste in primul rand prin prisma faptului ca nu mai lucrez in sistemul de stat. Cel putin in stadiul acesta al vietii  am realizat ca pe langa faptul ca nu ma motiveaza in niciun fel, nici satisfactiile personale nu sunt pe masura, sigur, exista satisfactii financiare in sisitemul de stat dar, dupa parerea mea si, asta este si motivul pentru care am ales acest job, este faptul ca vreau sa fac mai multe lucruri strict pentru mine. 

Poate iti suna a egoism ceea ce spun dar este vorba despre aprecierea de la locul de munca pe care, sa fim seriosi, nu prea o mai gasesti nicaieri si, nu in ultimul rand, sa muncesti pentru tine, sa fii motivat sa te autodepasesti si in felul asta automat iti creste increderea in sine si stima de sine. 

Prin alegerea acestui job mi-am dorit sa ies putin din acesta 'bula' chiar 'turma' in care multi dintre noi suntem din cauza sistemului si a celor care ne inconjoara, de ce sa nu recunoastem....Mi-am propus eu fata de mine ca atunci cand, de exemplu, ma intalnesc cu prieteni, cunostinte, familie si automat toti sa boscorodeasca jobul pe care-l au si implicit salariile 'naspa' pentru care ei nu considera ca merita sa se trezeasca dimineata, eu sa ma detasez si sa ma consoloez cu ideea ca fac ceea ce-mi place si ca muncesc zilnic, poate pana la ore tarzii, dar strict pentru mine si confortul meu financiar. 
Gasesc ca este foarte important sa stii ca orele tarzii petrecute la munca iti vor aduce tie satisfactii si nu sefului/echipei, mai rau, statului :) Pentru ca pe tine ca personal asta nu te incalzeste cu nimic, mai mult, te frustreaza, ca sa nu mai zicem ca nu vei avea parte de aprecieri ever, in schimb, daca fereasca Sfantul ai comis vreo eroare sa depui acatiste la biserica sa nu cumva sa fii concediat. 

Asta este motivul pentru care am ales sa ies din acest sistem si nu mi-am dorit sa intru in bransa corporatistilor de la noi. 

De asemenea, a lucra in interesul tau te scuteste de a particpa la fel de fel de interviuri cum iti povesteam si de a da peste te miri ce specimene de manageri facuti peste noapte care, pe langa ca n-au cei 7 ani de-acasa, habar n-au sa-si faca meseria si, singurul motiv pentru care se afla in aceasta pozitie este  satisfacerea orgoliului personal. Cunoastem atatea cazuri :)

Sincer, ma cam saturasem sa ma duc la te miri ce firme de care nimeni n-a auzit, in te miri ce zone ale Bucurestiului si sa dau peste niste oameni care, pe langa ca nu au nici pe jumate pregatirea mea, sa accept sa fiu judecata si chiar etichetata in fel si chip si raspunsul final sa fie unul negativ. 

Cred ca asta este o problema pe care noi cei din campul muncii, potentiali candidati pentru oricare din joburile existente ar trebui sa o tratam mai serios. Nu cred ca iti doresti sa mergi la un job pregatit sa dai tot ce ai mai bun si sa dai de un recrutor sau manager care, din cauza limitarilor pe care le are, sa nu fie in stare sa te aprecieze si tu sa fii dezamagit/a ca nu ai fost selectat pentru un job pe care poate chiar ti l-ai fi dorit. 

Dar, asta tine de fiecare dintre noi sa ne evaluam la modul cel mai corect si in functie de asta sa mergem la interviurile pentru joburi care chiar sa ni se potriveasca si, mai mult decat atat, sa nu acceptam diverse opinii ale unor persoane total necalificate sa ne eticheteze. 
Stii cum e, it's all about choices :)

Weekend placut sa ai!

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Lisabona-orasul celor 7 coline






O decizie pe cat de buna pe atat de interesanta. Un oras nemaivizitat pana acum dar care a avut un efect extraordinar asupra mea, un loc binecuvantat cu atatea frumuseti naturale si, cel mai important, dorinta arzatoare de a pune in valoare toate calitatile pe care le poate avea o locatie. Un lucru pe care ar trebui sa il facem si noi. 

AM luat decizia sa vizitez Lisabona (Lisboa) in momentul in care eram convinsa ca, continentul european nu mai are cu ce sa ma surprinda dar…nver say never :)
Fiind considerata printre cele mai sarace tari din UE, Portugalia te surprinde inca de la inceput, in primul rand cu clima perfecta dupa parerea mea care s-a pliat extraordinar cu tabieturile mele si nu in ultimul rand cu atmosfera relaxata care domina tot orasul si nu numai. 
M-a surprins cu atat mai tare faptul ca din punct de vedere turistic orasul are mult mai multe de oferit fata de destinatii binecunoscute precum Roma. Este un oras foarte frumos si plin de istorie dar care, dupa parerea mea, nu este atat de ofertant precum Lisabona. 

Pe langa vizitarea orasului excursia a culminat cu vizitarea unei localitati de vacanta de pe langa Lisabona, numita Estoril (Storil). O statiune pitoreasca de pe malul oceanului Atlantic unde ai ocazia sa treci pe langa case vechi de la 1800 si sa traversezi strada unde circula masini de genul Bentley, Porsche sau alte marci de lux. Este o imbinare atat de placuta intre vechi si nou fara insa ca asta sa afecteze ‘parfumul’ imbietor al orasului. 







Revenind la Lisabona, pe langa alte atractii, am aflat chiar de la localnici ca portughezii sunt recunoscuti pentru productia de pielarie si lana iar marturie stau buticurile unde se vand exclusiv produse din lana, de la fulare la papuci de casa, preturile fiind in concordanta :)
Din punct de vedere culinar m-am desfatat cu cel mai bun desert pe care l-am degustat vreodata ‘pasteis de nata’, un fel de tarta din foielletage de mici sau mari dimensiuni( depinde cum doresti) care are in interior umplutura de vanilie. Este o delicatete deci, daca ajungi pe-acolo nu rata cel mai bun desert ever :)
O alta atractie culinara o reprezinta ‘green wine’ (vinul verde). Da, ai citit bine, este vorba despre un vin alb care este acidulat, spre deosebire de vinul alb pe care-l gasesti peste tot. Eu il mai numesc preseco, mi-a adus cumva aminte de specilitatea italieneasca. 

In rest, continuand in aceeasi nota, protughezii sunt renumiti pentru pestele oceanic de cea mai buna calitate si nu de crescatorie cum se mananca foarte mult pe la noi. Adevarata delicatese o constituie pestele sardina care, in ciuda multor oase este o delicatesa incat ajungi sa-ti treaca supararea ca trebuie sa ai grija sa nu-ti ramana oasele-n gat :D


Desi nu le-am vizitat inca, Lisabona se aseamana intrucatva cu San Francisco si Rio de Janeiro datorita unor detalii cum ar fi podul 25 aprilie care este copia fidela a celui de-acolo, strazile inclinate (cele 7 coline) impreuna cu tramvaiul 28 care strabate orasul de la un capat la altul fiind si principala atractie a orasului din punct de vedere al transportului public si statiua lui Christos care vegheaza de deasupra orasului, referitor la Rio. 


Daca alegi sa vizitezi orasul cu piciorul iti recomand, cand obosesti, sa apelezi cu incredere la servciile tuk-tuk-urilor si a tramvaiului 28 de care spuneam mai sus. 
Provenite din Thailanda, se pare ca aceste masinute si-au facut aparitia si la Lisabona contra unor sume modice (in jur de 5 euro/persoana) daca alegi sa le folosesti pe post de taxi. Dar preturile pot ajunge si pana la 50 euro daca alegi sa faci turul complet orasului. 


Asadar recomand cu caldura orasul, mai ales in perioada septembrie, octombrie chiar si noiembrie la inceput. Este momentul oportun de vizitat astfel incat sa nu te topeasca caldura si sa apuci sa vizitezi tot ce ti propui. Lisabona dispune si de cateva castele pe care le gasesti la Sintra dar ai grija sa te pregatesti din punct de vedere financiar, intrarile costa in jur 14-15 euro de persoana si cuprind atat interiorul cat si exteriorul (gradinile) castelelor. Eu de pilda nu mi-am dorit sa vizitez vreun castel dar nici tarifele nu mi s-au parut de lepadat :)







vineri, 14 octombrie 2016

Alegerile vin. Eu cu cine (mai) votez?

Ca tot se apropie alegerile parlamentare, te invit sa citesti niste lucruri foarte interesante despre acest subiect scrise de o persoana pe care o stimez foarte mult, un om care le spune pe bune :)

 
http://m.adevarul.ro/blogs/marius.vacarelu

Pana unde merge prietenia?

Am relatii de prietenie/amicitie cu un anumit numar de persoane, nici multi nici putini, care au inceput in diverse contexte.

Pentru mine personal nu conteaza numarul ci calitatea relatiei asa cum spuneam la un moment dat.

De curand mi-am schimbat profilul profesional si asta imi ingaduie, imi permite si un alt tip de relationare cu oamenii deja cunoscuti.

Ei bine, am observat ca acest lucru este cu dus si intors, mai bine zis este o arma cu 2 taisuri.

De cele mai multe ori, prietenii nu se pot detasa de ideea de prietenie, drept urmare parca le este dificil sa se regaseasca in postura de a discuta lucruri profesionale, cum imi zicea cineva 'cu familia si cu prietenii nu se fac afaceri'.

Eu sunt genul de persoana care nu gandeste pesimist sau nu este reticenta cand vine vorba de astfel de colaborari intre persoanele care se cunosc de ceva timp, dimpotriva. Dar, trebuie sa recunosc ca ceea ce mi s-a spus s-a adeverit pana acum. Asa cum spuneam, prietenilor mei le este greu sa se detaseze de relatia pe care deja o avem si le este greu sa se puna in locul unui interlocutor care isi urmareste intereseul intr-o tranzactie desi, de cele mai multe ori prieteniile se nasc din interese comune l ora actuala.

De ce? Nu stiu.

Observ ca oamenii evita de cele mai multe ori sa atinga niste subiecte sensibile sau sunt reticenti sa faca acest lucru de fata cu un prieten/amic.

Paradoxal, le este mai usor sa se 'deschida' din acest punct de vedere in fata unui strain, o persoana pe care nu o cunosc si aceasta nu ii cunoaste, la randul ei.

Astazi de pilda am discutat cu o persoana pe care eu personal o stimez din multe puncte de vedere, ca atare mi-am creat o impresie foarte favorabila vizavi de respectiva. Insa, am avut neplacuta surpriza de a constata anumite limitari ale acestei persoane, cumva mi s-a spulberat un mit referitor la pregatirea mentala a acestei persoane, parea genul care gandeste out of the box, o persoana open-minded.

Defel, sunt o persoana careia ii place sa comunice, o persoana sociabila, deschisa. Insa, ce ma ingrijoreaza, uneori incepe chiar sa ma doara, este faptul ca observ parca din ce in ce mai mult ca sunt atatia oameni alaturi de care m-am inconjurat cu care nu ma mai regasesc in discutii. Deja nu mai imi dau seama cine s-a schimbat mai mult: eu sau ei?

Am observat ca oamenilor le este foarte greu sa recunoasca in primul rand fata de ei ca exista lucruri care-i depasesc dar despre care ei au senzatia ca stiu o gramada, au cunostinte vaste. Sunt setati pe falsa idee ca stapanesc niste lucruri, cand de fapt ei habar nu au.

Este adevarat ca suntem probabil multi in aceasta situatie dar ne doare cand trebuie sa recunoastem asta fata de noi, damite fata de ceilalti.

Pe de alta parte, oamenii urasc sa-si asume responsabilitati. Foarte multi parca tin cu tot dinandinsul sa-ti spuna si sa-ti arate clar ca nu doresc sa te bazezi pe ei pentru nimic. Acest lucru imi pare de asemenea paradoxal. Cu alte cuvinte ne incurajam unii pe altii sa construim relatii superficiale, fara substanta, inodore, insipide.

Da, este trist ce spun dar foarte adevarat.

Te las pe tine sa judeci cat sunt de adevarate aceste lucruri in functie bineinteles de cazul tau.



luni, 10 octombrie 2016

Specialitati culinare

Nu sunt o gurmanda dar sunt clar o pofticioasa. Imi place sa testez diverse mancaruri dar nu chiar orice :)

Weekendul asta am fost la un cunoscut restaurant libanez din Bucuresti, undeva unde am mai fost de cateva ori pana acum. Imi place mancarea arabeasca, mai ales humusul dar, pana sa ajung la acest restaurant practic numai acest preparat ma incanta foarte tare.

Restaurantul despre care vorbesc te incanta din clipa in care ii calci pragul. Desi este asezat intr-o locatie cel putin ciudata pentru un restaurant bun si frecventat (in jurul pranzului daca nu ai rezervare e putin probabil sa gasesti loc), este situat pe linia de tramvai in zona pietei Gemeni, restaurantul iti incanta auzul pe acorduri orientale, decorul este format exclusiv din elemente arabesti (mai putin statul pe jos) iar in spate are o gradina frumoasa cu o vedere nu extraordinara dar amenajat intr-un stil oriental cu adevarat de efect.

Mancarea etse delicioasa, pe langa humusul de care vorbeam, meniul este foarte bogat in specialitati care de care mai tentante si cu denumiri care de care mai greu de pronuntat :) bine ca exista traducere in limba romana sub fiecare preparat.

Personalul este foarte prompt, nu exista sa astepti mai mult de 10 minute dupa ce dai comanda.

Portile sunt destul de mari iar mancarea extrem de proaspata si naturala, iti dau un exemplu cu cartofii prajiti care nu sunt dela punga, congelati.

Locatia nu este una excesiv mediatizata, dimpotriva, dupa cum spuneam nici asezarea nu este flatanta. Se bazeaza exclusiv pe reclama celor care i-au trecut pragul si care pot sa spuna fie ca au avut parte de o masa ca la carte fie nu. Consider ca etse cea mai buna reclama pe care i-o poti face unei locatii.

Cum spuneam nu am testat prea multe preparate straine, am si o reticenta la anumite bucatarii din lumea asta, cum ar fi cea chinezeasca, chiar am avut niste probleme de santate dupa ce am comandat de la un restaurant chinezesc din Bucuresti.

Sunt foarte incantata insa de bucataria greceasca, as manca orice si la orice ora, preferata mea fiind, bineinteles salata tzatziki :)

Referitor la aceasta natie, am o slabiciune pentru greci datorita faptului ca o parte din mine este :) adica sunt pe jumatate grecoaica, dupa mama desi, din pacate nu stiu o boaba greceste :)) Asa ca, nu de putin ori in vacanta de vara am fost in Grecia, in insulele lor superbe unde m-am simtit ca acasa si, pe buna dreptate :)

De la extaz la agonie...

In ultimul timp sunt martora unei redescoperiri a propriei personalitati, cu bune si cu rele, bineinteles.

Pe langa acest lucru descopar ca sunt unele persoane alaturi de care mi-am petrecut timpul pana acum dar cu care imi pare ca, in momentul de fata, nu mai rezonez.

Mi s-a dat sa descopar asta in timp ce eram in oras cu o veche cunostinta. Dupa cateva cuvinte, impresii schimbate s-a produs un declic, brusc mi-am dat seama ca nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda. Pe langa faptul ca am avut multe opinii contradictorii cu respectivul, lucrurile au luat o turnura destul de urata in sensul ca m-am vazut obligata sa parasesc locul intalnirii dupa ce m-am enervat si mi-am dat seama ca poate a fost o greseala faptul ca ne-am reintalnit dupa o buna perioada de timp.

Nu este un lucru rau dar este dureros, pentru mine cel putin, sa vad cum o persoana cu care ma intelegeam destul de bine ajunge sa ma faca sa abandonez efectiv discutia din cauza faptului ca nu ne mai putem intelege. Avem pareri atat de diferite si ne este imposibil sa mai gasim un punct comun.

A fost unul dintre acele momente in care mi-a parut rau ca mi-am dorit sa ne revedem, lucru care rar mi se intampla.
In fine, asa a fost sa fie, poate ca este mai bine. Oricum, in ultimul timp refuz sa ma mai vad cu persoane cu care nu mai consider ca mai avem ceva de discutat. Poate vei crede ca sunt fitoasa sau pretentioasa. Nu stiu, poate sunt dar, nu consider ca fac nimanui un bine, mie cel mai putin, sa revad o persoana doar de dragul de a spune 'bine ca ne-am mai vazut si noi'. Este adevarat ca sunt o persoana selectiva si, multa lume, familie mai ales, inca ma condamna pentru acest lucru. OK, poate sunt de condamnat, dar m-am saturat sa ma inconjor de oameni negativisti, care parca fac un concurs de genul cine este cel mai nefericit sau cine duce cea mai grea viata.

M-am saturat sa ma intalnesc cu oameni care doresc sa vorbeasca numai despre lucrurile care nu merg asa cum isi doresc si carora le place sa fie compatimiti. Da, probabil ca asta este pretul pe care trebuie sa-l platesc. Dar, cred ca prefer asa decat sa ma complac intr-un astfel de cerc vicios.
Referitor la persoana despre care vorbeam, este vorba despre un vechi prieten cu care imi placea sa ies la un pahar de vorba mai ales pentru ca ma fascineaza domeniul in care lucreaza, adica filmele si industria cinematografica in general. Pana acum imi parea o persoana deschisa la minte cu care pot vorbi si alte lucruri, asta ma atragea la discutiile noastre. Pana azi, cand am avut parte de cea mai urata surpriza din partea lui, am intalnit azi un om care se vedea ca nu isi dorea sa fie unde am fost si probabil nici cu mine. OK, nu asta m-a deranjat neaparat, ci faptul ca oamenii fac multe lucruri dintr-o obligatie absolut prosteasca. Nu, nu l-am obligat sa ne vedem.

Dar cum ziceam, omul cat traieste invata si, se pare ca eu imi continuu selectia naturala a prietenilor/amicilor.


sâmbătă, 8 octombrie 2016

Toamna isi da arama pe fata

Dupa atatea zile frumoase care ne-au incalzit la sfarsitul lunii septembrie cu temperaturi din colectia primavara-vara 2016 iata ca asistam cu adevarat la aparitia toamnei din calendarul 2016.

Este sambata, prima zi de weekend dupa o saptamana de munca, in care vrei sa te relaxezi si eventual sa-ti pui in aplicare hobbyurile, in cazul in care ploaia nu ti-a stricat planurile.

Vremea de afara poate insemna pentru unii belsug, pentru altii stare de melancolie, nostalgie sau, cum se mai spune, vreme de facut copii :))

Pana acum ceva timp nu-mi placea cand vedeam cerul 'plumb', ca in poeziile lui Bacovia, imi creau o stare de melancolie, moleseala, amorteala. Acum insa mi-am dat seama ca de fapt aceasta stare imi era indusa de cei din exterior, fiecare venea si spunea 'vai ce vreme e afara, nu putem face nimic din ce ne-am fi dorit'. Da, este posbil, cum spunem, ca vremea sa-ti 'incurce' planurile dar este foarte posibil ca de fapt tu sa consideri vremea ploioasa ca o piedica in calea unei stari de bine si de relaxare pe care-o cauti. Este exact acelasi lucru ca atunci cand ti se spune sa privesti partea plina a paharului. Cand te uiti afara si vezi vremea mohorata, fie te vaiti din cauza asta, fie iti  spui ca poti sa faci multe alte lucruri 'indoor' care sa-ti aduca aceeasi stare de bine.

Deci, depinde mult de punctul de vedere din care privesti lucrurile, ca de obicei dealtfel.

Pe mine personal nu ma mai deranjeaza cand vad vreme urata, am inceput sa consider ploaia belsugul de care am nevoie in viata de orice fel: sanatate, bani, dragoste, etc. Eu mai zic uneori ca ploaia spala strazile capitalei, ceva ce in general primaria nu se inghesuie sa faca, asta ca sa fiu carcotasa :P

De asemenea poti considera ploaia un element romantic in tabloul de toamna :) Mai ales cand mergi pe o alee invelita in frunzele ruginii cazute din copaci, parca toamna nu mai pare un anotimp destinat ploii reci si a melancoliei. nu?

Pe langa vremea de afara care astazi este ploioasa si rece, multi aseamana acest anotimp cu inceputul sfarsitului de an, chiar am auzit remarca asta de cateva ori de la inceputul lunii octombrie ca sa nu mai zic de discutii de genul 'unde mergem de revelion?' :)

In ultimii ani Halloween-ul a devenit o sarbatoare simbolica pentru toti care ii fac simtita prezenta mai mult sau mai putin prin intermediul dovlecilor expusi, a costumelor sau doar a machiajului festiv. Trebuie sa mentionez ca anul trecut am resimtit cel mai putin aceasta sarbatoare, parca nu a mai prezenta chiar in toate locatiile unde merge lumea sa se distreze ca sa nu mai spunem de tragedia care a umbrit veselia si buna dispozitie din acea perioada :(

Deci, depinde de fiecare dintre noi cum alegem sa privim acest anotimp controversat, mie una imi place toamna si dupa atatea zile caniculare si sufocante din timpul verii asteptam sa isi faca aparitia.

Asa ca savureaza toamna cu toate ingredientele ei, mai ales din punct de vedere culinar :)

marți, 4 octombrie 2016

Back to school

Sau universitate, tot a inceput luna octombrie :)

Pregatirea sau trainingurile pot fi deopotriva experiente frumoase, interactive sau plictisitoare si anoste. 

Am participat de curand la un training foarte constructiv si interactiv, tinut de o firma destul de cunoscuta in Romania. O firma care functioneaza exclusiv pe principiul lucru in echipa, nu exista diferente de comportament intre manageri si executanti. Este un loc foarte prietenos in care toata lumea este concentrata pe obtinerea de rezultate si da, managerii lucreaza cot la cot cu executantii, nu sunt considerati vreo 'specie aparte' care sunt acolo doar ca sa dea ordine. 

Nu am participat la multe traininguri la viata mea insa acesta m-a incantat de-a dreptul. A fost, cum spuneam, o prezentare interactiva a obiectului de lucru facuta intr-o asa maniera incat toata lumea avea dreptul sa intervina in timpul prezentarii, vorbind despre experientele proprii traite in domeniu. Astfel s-a nascut un 'debate' foarte interesant intre oamenii cu o experienta vasta in spate la care 'rookies', cum li se zice celor care sunt la inceput, se pot alatura deopotriva sau pot asculta conversatiile spumoase ale acestora invatand din experienta lor. 

In timpul trainingului acesta ma gandeam ce bine ar fi ca si invatamantul romanesc sa se bazeze pe acelasi principiu, daca nu cel general/liceal macar cel universitar. Cred ca elevii si studentii ar fi mult mai motivati sa frecventeze cursurile si ar fi mult mai implicati in complexul proces de studiu. 

Poate, in acest fel, scoala ar deveni un loc mult mai dezirabil pentru acestia si le-ar induce pofta de cunoastere, ar invata din placere. 

De asemenea, este foarte important ca superiorii tai sa stie se apropie de tine, sa vorbeasca intr-un limbaj mai prietenos, sa fie mai putin duri sau aroganti. 

Chiar cred ca lucrurile mentionate mai sus ar face o mare diferenta si invatamantul ar evolua.  

Ar fi bine ca reformele din invatamant despre care tot vorbesc politicienii de la noi sa fie inspirate din acest gen de traininguri. 

Study hard but with pleasure! :)

luni, 3 octombrie 2016

De buna voie si nesiliti de nimeni....

Nu stiu despre tine dar eu personal nu am fost la prea multe nunti.

De multe ori mi s-a intamplat sa fiu invitata la o nunta unde cunosteam doar mirii si, dupa cum stii si tu, la o nunta mirii trebuie sa stea in egala masura cu toti invitatii, sau cel putin sa incerce sa atribuie aceeasi perioada de timp tuturor, sa nu se simta nimeni neglijat, la petrcerea de dupa cununia religioasa ma refer.

Ei bine, asta a fost principalul motiv pentru care am refuzat participarea la unele dintre ele, cunosteam doar mirii si am considerat ca nu pot merge doar sa fac act de prezenta, sa semnez condica :D asa ca am fost prezenta numai la cununia religioasa.

Imi aduc aminte de o nunta la care am participat acum 2/3 ani, era nunta unei colege de birou. Era si intr-o locatie ok pentru mine si ma simteam cumva si obligata fata de ea, fiind colege de birou, petrecand cate 8 ore pe zi impreuna.

Cand am ajuns acolo am realizat dupa putin timp, bine si dupa spusele ei dinainte, a fost o nunta in care s-a vazut cu ochiul liber faptul ca mirii nu si-au dorit-o prea mult in sensul ca, de la meniu si pana la muzica aleasa totul a fost hotarat de catre parintii ambilor parteneri iar acestia din urma efectiv nu se regaseau la propria nunta. Aceasta experienta mi-a lasta un gust amar referitor la modul in care se organizeaza nuntile in ziua de azi si aici ma refer la rudele acestora (parintii) care in continuare percep acest eveniment ca pe o afacere si nicidecum o amintire unica in viata tinerilor casatoriti, cum ar fi normal sa fie.

Anul acesta am primit de asemenea cateva invitatii, sincer nu stiu cum le voi face fata dar, am tinut sa le mentionez prietenilor mei, care au ajuns sa faca acest pas important, sa fie siguri ca-l fac pentru ei si nu pentru familii, sa fie siguri ca se vor regasi in petrecerea pe care o vor pune la cale, lucru destul de complicat dealtfel, din ce am auzit :)

Sa ai o saptamana frumoasa :)

duminică, 2 octombrie 2016

#razboiulsexelor

O carte care contine mult adevar :)

O carte care descrie situatia in care am ajuns la momentul acesta, in care femeile s-au masculinizat iar barbatii, efeminat.

E o realitate trista, cel mai grav lucru fiind legat de femei. Multe si-au pierdut feminitatea si cel mai grav dupa parerea mea, au ajuns sa se comporte asemenea barbatilor intr-o relatie.
Despre asta vorbeam cu un amic, care locuieste de ceva vreme in Londra si care imi spunea cum si acolo barbatii au inceput sa 'imprumute' din stilul de imbracat al femeilor, pantalonii stramti mai exact.

Nu critic pe nimeni dar, cum te astepti tu ca barbat ca o femeie sa te respecte si sa te considere dezirabil in momentul in care tu te prezinti in fata ei purtand haine care se aseamana cu cele din garderoba ei?



Pe de alta parte, vorbeam despre atitudinea barbatilor in ce priveste relatia cu femeile si ii povesteam cum multi barbati de la noi asteapta sa fie ei curtati, mai rau ca femeile :) Ii povesteam cum am aflat ca femeia este cea care 'ar trebui' in viziunea unui asemenea barbat sa fie cea care il cauta pe el iar el sa fie cel care doar accepta ce i se intampla.

Astfel ma gandeam la genul de relatii care se poarta pe la noi, care nu sunt neaparat de cea mai buna calitate, este vorba despre acelea in care 2 oameni intra de teama de a nu fi singuri, de a nu fi judecati de catre societate din simplul fapt ca nu sunt intr-o relatie. Din aceasta cauza pornesc si cele mai mari dezamagiri si frustrari si, din astfel de relatii ies barbatii care isi jura sa nu se mai implice in vreo alta relatie cu o femeie.

Trist nu?

Ce ramane de facut?

Hai sa nu mai gandim atat de mult :D Sa lasam viata si destinul sa-si faca treaba, doar nimic nu este intamplator.

Cel putin in cazul meu, toate lucrurile frumoase si interesante care mi s-au inatmplat pana acum s-au datorat faptului ca m-am lasat dusa de val in anumite momente, fara sa ma cramponez foarte tare de eveniment, fara sa-i fac vreo analiza SWOT :D
Astfel, si in ziua de azi imi amintesc cu atata placere de niste intamplari si ma felicit ca nu m-am gandit atat de mult inainte sa le las pur si simplu sa se intample.

O sa zici ca ne diferentiem de animale prin judecata (gandire). De acord dar, uneori sa gandesti prea mult chiar strica :) si sunt convinsa ca ai trecut prin atatea situatii simpatice in viata ta de care acum iti aduci aminte cu atata placere si nu regreti niciun moment faptul ca lucrurile au iesit asa, ca doar de n-ar fi nu s-ar povesti :)

Deci, nu mai incerca sa controlezi tot ce ti se intampla si fii mai increzator/increzatoare ca totul se intampla cu un motiv ;)