vineri, 29 iulie 2016

Pe malul lacului...



Pentru relaxare….doar nu degeaba se spune ca apa relaxeaza :) asa ca am pornit eu intr-o plimbare pe malul lacului Herastrau, parcul in care am crescut. Imi aduc aminte cand eram mica si mergeam cu bunicii in fiecare dup-amiaza, unde mi-am julit ambii genunchi de la cazaturile in timpul ce mergem cu rolele sau cu bicicleta :) si da, in opinia mea este cel mai frumos parc din Bucuresti pentru ca poti face orice doresti, este potrivit pentru orice gen de distractie sau pur si simplu sa te relaxezi dupa o zi obositoare. Este o adevarata oaza in mijlocul unui oras intesat de masini si oameni!
Pana atunci nu mai facusem treaba asta doar eu fiindca, de obicei, mergeam cu prietenii la terasele de pe mal si practic vedeam numai partea aglomerata a acestui loc care, daca te distantezi de multime, ajungi sa cunosti partea salbatica dar extrem de frumoasa a parcului unde din cand in cand te va surprinde cate-o veverita care alearga de la un copac la altul sau, cum am vazut eu, cate-o rata care face o ‘pauza’ de innot urcand pe un bustean cazut in apa. 
Dupa partea asta linistita care iti da ocazia sa fii doar tu cu tine si gandurile tale vine partea cu terenurile de tenis unde auzi in mod constant loviturile de mingi dintr-o racheta in alta sau antrenorii cum isi dojeneaza elevii sau tinerele sperante :)
Pentru mine a fost o experienta extraordinara, fiindca pentru aproximativ o ora m-am detasat de toate gandurile care altfel alearga necontenit prin cap si par ca nu inceteaza oricat as incerca. Plus ca, in cazul meu, asta a functionat mai bine decat sa vorbesc cu prieteni chiar foarte apropiati pentru ca inevitabil ajung chiar ei sa te ‘incarce’ cu propriile probleme si in felul asta te indepartezi de scopul final. 


Deci iti recomand aceasta modalitate de a-ti  petrece timpul in scopul detasarii de toti si de toate plus ca vei face niste poze minunate cum iti voi arata in cele ce urmeaza :)










Pe malul lacului...



Pentru relaxare….doar nu degeaba se spune ca apa relaxeaza :) asa ca am pornit eu intr-o plimbare pe malul lacului Herastrau, parcul in care am crescut. Imi aduc aminte cand eram mica si mergeam cu bunicii in fiecare dup-amiaza, unde mi-am julit ambii genunchi de la cazaturile in timpul ce mergem cu rolele sau cu bicicleta :) si da, in opinia mea este cel mai frumos parc din Bucuresti pentru ca poti face orice doresti, este potrivit pentru orice gen de distractie sau pur si simplu sa te relaxezi dupa o zi obositoare. Este o adevarata oaza in mijlocul unui oras intesat de masini si oameni!
Pana atunci nu mai facusem treaba asta doar eu fiindca, de obicei, mergeam cu prietenii la terasele de pe mal si practic vedeam numai partea aglomerata a acestui loc care, daca te distantezi de multime, ajungi sa cunosti partea salbatica dar extrem de frumoasa a parcului unde din cand in cand te va surprinde cate-o veverita care alearga de la un copac la altul sau, cum am vazut eu, cate-o rata care face o ‘pauza’ de innot urcand pe un bustean cazut in apa. 
Dupa partea asta linistita care iti da ocazia sa fii doar tu cu tine si gandurile tale vine partea cu terenurile de tenis unde auzi in mod constant loviturile de mingi dintr-o racheta in alta sau antrenorii cum isi dojeneaza elevii sau tinerele sperante :)
Pentru mine a fost o experienta extraordinara, fiindca pentru aproximativ o ora m-am detasat de toate gandurile care altfel alearga necontenit prin cap si par ca nu inceteaza oricat as incerca. Plus ca, in cazul meu, asta a functionat mai bine decat sa vorbesc cu prieteni chiar foarte apropiati pentru ca inevitabil ajung chiar ei sa te ‘incarce’ cu propriile probleme si in felul asta te indepartezi de scopul final. 


Deci iti recomand aceasta modalitate de a-ti  petrece timpul in scopul detasarii de toti si de toate plus ca vei face niste poze minunate cum iti voi arata in cele ce urmeaza :)










miercuri, 27 iulie 2016

Stand-up....comedy

Tot spuneam eu la un moment dat ca imi plac comediile, ei bine, cand ies in oras imi place  sa merg la show-uri de stand-up comedy. Nu am fost la multe pana acum dar este un mod foarte placut de a ma relaxa si de a-mi petrece timpul. Plus ca e un mod de a-ti da seama de ridicolul unor situatii in care ai fost pus la un moment dat si, eventual ti se dau idei de cum te-ai putea descurca datile viitoare in caz ca mai intalnesti altele asemenea :)
Imi aduc aminte ca prima oara cand am fost la un astfel de show ma gandeam la Seinfeld si parca imi doream sa fac parte din distributia serialului ca sa aflu cum pot unii oameni sa faca asa ceva, sa fii practic ‘one man show’, in afara de grupul de prieteni :D.  
Si acum mi se pare foarte dificil, practic toti ochii sunt atintiti asupra ta iar tu, ca si comediant, trebuie sa-ti cunosti foarte bine speech-ul si, in caz ca uiti ceva, automat sa treci in etapa de improvizatie. In fine, chiar ii admir pe cei care pot face asta!
Pana de curand, in Romania erau numai barbati care faceau asta, banuiesc ca ai auzit si tu de ei dar, de curand am vazut ca a intrat si o femeie in acest domeniu considerat (inca) al barbatilor. 
In Bucuresti nu sunt multe locatii de stand-up, tocmai de aceea este destul de complicat sa faci rezervare la o ora acceptabila. Spun asta pentru ca acum ceva timp cand am mers cu niste prieteni la un bar unde se tineau astfel de show-uri, nu am gasit locuri la ora preferata de noi decat la cateva ore distanta. Si am acceptat varianta propusa de ei, nevrand sa renuntam :) 

Mi-ar placea sa existe mai multe astfel de locatii decat clasicele cafenele sau baruri unde uneori abia te poti auzi din cauza zumzetului si muzica data prea tare, le consider o alternativa chiar interesanta, au un farmec anume. 
In barurile unde se organizeaza stand-up practic ai timp sa si socializezi inainte si dupa show si, mai exista si genul acesta de entertainment. 

So, stand up for comedy! :)

marți, 26 iulie 2016

Cainii latra caravana trece...

Asa zice o vorba romaneasca mai veche. Si unii chiar o folosesc ca motto in viata lor de zi cu zi. Pana acum am tot discutat despre oameni care respecta cu strictete niste sabloane impuse de lumea in care traim. Dar, mai exista si acest gen de oameni care, in mod paradoxal desi traiesc tot in lumea asta intesata de sfaturi si sugestii, pe acestia pare ca nu-i atinge nimic. Sunt foarte relaxati, mereu zambitori, parca nu ar avea nicio problema. O sa zici ca sunt nepasatori, indolenti. 
Nu, doar ca refuza sa-si faca o mie de probleme si sa streseze pentru orice nu le merge ca pe roate. Sa fim seriosi, toti avem problemele noastre doar ca uite, conteaza foarte mult cum alegi sa le abordezi :) Si, cum zice o persoana cunoscuta de la noi, la care tocmai am citit un interviu intr-o revista, in loc sa te gandesti si sa-ti canalizezi toata atentia asupra catorva lucruri care nu merg bine in viata ta, gandeste-te la celelalte care merg si pentru care e bine sa fii recunoscator ca le ai, si cred ca stii la ce ma refer :)
Imi amintesc cand am fost sa beau o cafea cu o prietena de-a mea, fosta colega din liceu la cafeneaua de la parterul companiei unde munceste. Ea dintotdeauna a fost persoana zambitoare si pozitiva. Era si este genul de persoana care lumineaza o incapere in momentul in care intra . Asta este genul de persoana care, consider eu, are cele mai multe sanse de izbanda in toate problemele vietii si, sincer mi-ar fi placut sa se ‘lipeasca’ asta si de mine :))
Referitor la persoana despre care vorbesc, cand am fost la ea la job, am fost foarte placut surprinsa sa vad cat de relaxati erau toti colegii ei, mai ca era o atmosfera de vacanta acolo, i-am spus si ei :D Toti se saluta ca si cand s-ar cunoaste de cand lumea si pamantul si, ce este cel mai interesant este ca nu conteaza ce functii au in cadrul companiei. Sefii ii saluta deopotriva pe cei aflati in functii de executie si se comporta ca si cum ar fi prieteni foarte buni in momentul in care se intalnesc la cafeneaua de la parterul companiei. 

I-am spus si ei cat de mult coteaza o asemenea atmosfera in mediul in care lucrezi si, bineinteles, ii povesteam asta in antiteza cu atmosfera care era la fostul meu job. 
Imi plac foarte mult oamenii care chiar stiu sa se bucure de viata si cu care cand iesi undeva parca te fac sa uiti de tot de si de toate :) Ar fi bine daca s-ar invatat asta si-n scoala :))

Deci, pentro o viata sanatoasa, evitati consumul de griji, nervi si gura lumii! :D



luni, 25 iulie 2016

Americaland


Ca tot este perioada vacantelor mi-am adus aminte de cea mai frumoasa a vacanta a mea de pana acum. Cam scurta, a durat doar o saptamana, dar intensa nu neaparat din cauza ritmului alert in care s-a petrecut ci din cauza ca imi doream foarte mult sa fac acest lucru, ma refer la vacanta de acum 2 ani petrecuta in America. 
Se intampla prin luna aprilie, am plecat in Statele Unite, in Carolina de Sud, intr-un oras de vacanta numit Charleston, precum dansul, daca ai auzit de el. Eram foarte excited pentru ca, in primul rand nu mai zburasem o zi intreaga. Facand o paranteza, imi place la nebunie sa zbor (m-am gandit la un moment dat sa devin stewardesa/flight attendant), deci treaba asta nu m-a deranjat deloc ba dimpotriva. 
Dupa o zi intreaga de zbor am ajuns seara tarziu la destinatie, mai exact pe la 2 noaptea, m-am cazat si practic abia a doua zi a inceput de fapt vacanta. 


In zona unde era hotelul nu aveam prea multe de vizitat, in afara de un mall imens, unde erau magazine pe toate buzunarele, deci am putut sa fac putin shopping, nu prea aveai mare lucru de vizitat plus ca, nu inchiriasem masina, acolo toata lumea se deplaseaza cu masina, neavand acces la transport public pentru ca nu exista :).



Dar totusi aflasem de pe internet ca circula pe-acolo un autobuz care te ducea in downtown asa ca am profittat de aceasta posibilitate.  
Apropo de shopping, tot se zice ca in America hainele sunt foarte ieftine, depinde foarte mult de unde faci cumparaturi, pentru ca poti cumpara haine si cu 5$ dar poti foarte bine sa cumperi si cu 50$, conteaza foarte mult sa stii unde sa mergi pentru a gasi cele mai bune ‘deal-uri’. Referitor la asta am avut noroc cu o amica, care  fiind americanca, stia unde trebuie mers pentru shopping adevarat. Asa ca ne-am vazut cateva zile la rand si m-a dus la cateva malluri din zona unde iti puteai cumpara diverse lucruri la preturi mai mult decat rezonabile. Pe langa acele centre comerciale din vecinatatea hotelului, am fost in oras la un magazin care am aflat recent ca va ajunge si-n Romania, este vorba despre Forever 21, ti-l recomand. 
In afara de shopping, am vizitat imprejurimile care erau de o frumusete salbatica, vegetatia  era formata din palmieri pitici, cum le zice acolo, si iarba dulce (sweet grass), practic asta este simbolul orasului Charleston, aceasta iarba din care, in trecut, persoanele de culoare confectionau tot felul de obiecte decorative si nu numai. Imi aduc aminte ca am fost la un targ de obiecte handmade si acolo, acestia isi expuneau produsele care constau in vesela de bucatarie, obiecte decorative pana si accesorii, gen cercei, coliere s.a.m.d. 







Pe langa asta, am vizitat portul unde sunt ancorate ‘barcutele’ (yachturile) celor care au proprietati in zona si se organizeaza curse pe raul care strabate Charleston-ul si care la un moment dat se ‘imbina’ cu oceanul Atlantic. Din punct de vedere turistic au pus in functiune un vaporas care te plimba prin tot portul, de fapt iti arata tot orasul de pe apa si iti spune pe scurt istoria orasului. De acest lucru se ocupa chiar capitanul vasului care in timp ce navigheaza iti povesteste prin microfon cele mai importante evenimente de cand s-a infiintat asezarea. 





De asemenea, in apropierea orasului se afla o statiune de vacanta, Insula Palmierilor se numeste (Isle of Palms) unde am avut ocazia sa vad cel mai frumos apus ever :), plimbandu-ma printre palmieri si adulmecand mirosul oceanului. Aici poti vedea casele de pe mal care arata atat in interior (cat am putut sa trag cu ochiul din strada la ferestrele luminate) cat si-n exterior exact asa cum ai vazut in filme, adica sufrageriile mari la parter, iar la etaj dormitoarele localnicilor. Atmosfera este una de vacanta, libertate maxima, poti sa faci orice iti doresti, sa te imbraci cum doresti, sa fii cine vrei tu sa fii, este specific mentalitatii americane, ca sa nu mai zic de pozitivismul molipsitor. In momentul in care mergi pe strada lumea iti zambeste, daca te vede ca te-ai pierdut sau ca esti nedumerit nu ezita sa te intrebe daca te poate ajuta in vreun fel. 





Cu toate ca este un oras 100% american, Charleston are si o latura europeana, in sensul ca peste tot vezi case construite in stil european, care au apartinut in trecut ‘stapanilor’ albi si care aveau ca ‘slugi’ persoanele de culoare pe plantatiile din spatele caselor. Chiar am vizitat in interior o proprietate care apartinuse unui guvernator din perioada aceea. Nu pot sa spun ca a fost ceva exatraordinar, in sensul ca ma asteptam la mai mult de la interiorul acelei case :) practic vedeai mobilierul din lemn in toate camerele, dormitoarele, livingul si atat. A fost bine ca au respectat intru totul stilul de viata de atunci si nu s-a incercat sa ‘upgradeze’ mobila sau sa modifice in vreun fel structura casei. In spate insa se afla locul in care stateau cei care ii deserveau pe stapani, adica familii intregi de persoane de culoare care locuiau intr-un fel de chilii, niste camere foarte mici, unde aveau un pat si un loc unde isi puteau incalzi mancarea. Vizavi de aceste chilii se aflau adaposturile de cai si calestile de care acestia trebuiau sa aiba grija. 











Momentan cam asta a fost experienta americana traita de mine pana acum but the best is about to come :) in sensul ca, ca orice turist european imi doresc foarte tare sa vizitez New York-ul, adica America pe care o stim toti. Ma bucur in schimb ca am vizitat mai intai partea asta, istorica, pentru ca asa voi realiza mai repede cat si cum au evoluat. 

vineri, 22 iulie 2016

Clona

Observ amuzata cum tehnologia evolueaza pe zi ce trece mai mult, din punct de vedere al cardurilor de credit/debit, dar in Romania acest lucru este inca tabu, din cauza ca aici se functioneaza in continuare pe ideea 'ce e-n mana nu-i minciuna' asa ca, din pacate nu ne putem alinia din acest punct de vedere la standardele internationale. 
Si chestia asta imi aminteste de o intamplare deloc amuzanta, care se petrecea pe la inceputul acestui an, cred ca prin februarie. Se facea ca ma duc eu la banca sa fac o banala interogare de sold ca sa imi reconfirm 'confortul financiar' :)) 
Si, spre marea mea surprindere, observ ca mi se arata pe ecranul ATM-ului mult mai putini bani decat anticipam, aprox 1000 lei mai putini. Soc si groaza! in conditiie in care stiam ca nu mai fusesem la shopping, nu tu vacanta deci, clar nu aveam pe ce sa fii cheltuit atatia bani. 
Panicata intru glont in banca, ma duc la un consilier bancar si ii spun povestea. Persoana intra repede in sistem, imi tipareste un extras de cont in care constat socata ca mi se retrasesera din cont, in mod constant sume de cate 100, 200 chiar si 500 lei pentru ce? Playstation! 
Situatia devenea deja tragi-comica in conditiile in care nu m-am jucat niciodata pe un asemenea device, nici n-o voi face si nu am nici copii care sa faca asta, cum ii explicam si consilierului bancar. Si mai dubios, era faptul ca, 'cumparaturile' fusesera facute de pe un site britanic, asta ca sa complice si mai mult lucrurile. 
In fine, dupa ce i-am dat toate explicatiile posibile si imposibile a inceput practic ancheta si eram anuntata ca vor dura aproximativ 100 de zile pana sa-mi recuperez prejudiciul. Ancheta presupunea sa intre in legatura cu magazinul online britanic de unde se facusera achizitiile, sa le transmita practic ce s-a intamplat apoi sa negocieze cu ei restituirea banilor. Bun, zic eu, dar daca cei de la magazin nu doresc sa faca acest lucru? in fond nu e vina lor de ce s-a intamplat? nu este responsabilitatea bancii sa achite prejudiciul? 
Dupa aceasta vizita la banca au mai urmat alte n vizite saptamanale timp de aproape 2 luni de zile in care ma plictisisem ca de altceva sa tot aud aceleasi scuze si promisiuni din partea lor, intrebarea mea fiind mereu aceeasi 'imi voi recupera oare integral suma de bani pierduta?'
Asta pana intr-o zi in care am primit verdictul mult asteptat, si au inceput sa 'curga' banii pierduti in cateva transe. 
Nici pana acum nu stiu cum s-a intamplat asa ceva, cei de la banca dadeau vina pe mine ca nu stiam ce facusem cu cardul cu nu stiu cat timp in urma, eu dadeam vina pe ei ca nu se misca mai 'cu talent' si tot asa :D Dar totul e bine cand se termina cu bine :)

Asa ca marea grija de unde faci operatiuni pe card, la magazinele de unde achiti cumparaturile si mai ales, site-urile de unde faci cumparaturi online!
Printre altele, asta a fost cel mai bun sfat pe care l-am primit de la banca: cu cat ti se cer mai multe parole cand vine vorba sa eliberezi bani din card cu atat site-ul este mai sigur. 
Deci inarmeaza-te cu rabdare cand e vorba sa tot 'inventezi' parole de acces, chiar este spre binele tau si siguranta cardului!

joi, 21 iulie 2016

Oldies but goldies





Si nu vorbesc despre muzica, cum probabil te-ai gandit cand ai citit titlul, ci la filme mai vechi :) 
Eu sunt fan comedii, dar de-alea bune, nu ce vezi acum pe TV sau in cinema. Apropo de asta, stiu ca a trecut mult timp de-atunci, dar am ramas dezamagita de filmele propuse la Oscar anul asta, am renuntat sa vad productiile nominalizate, chiar si din curiozitate. 

Revenind la comedii, ma gandesc la 'Seinfeld', cea mai buna comedie ever, in opinia mea. Si nu numai, dupa cat succes a avut si inca are, bag de seama ca mai multi l-au considerat asa. 
Cel mai tare m-a atras simplitatea pe care se bazeaza serialul, cred ca de-asta a si avut atata succes, si daca stam sa ne gandim subiectul este inca foarte actual, si anume viata noastra de zi cu zi. Daca te uiti la un episod iti dai seama ca nu am evoluat foarte mult fata de perioada aceea :)) (si vorbim de 20 si ceva de ani in urma) decat cu mici exceptii. Totusi as spune ca umorul pe-atunci parca avea totusi alta calitate, la capitolul asta nu observ vreo evolutie :D 

Dupa cum spuneam, in serial se vorbeste despre viata de zi cu zi a personajelor si ce este cel mai frumos, prietenia neconditionata dintre personaje. Se vede cat de stransa este relatia dintre ei, cate lucruri fac impreuna, cum reusesc sa treaca peste toate problemele intampinate, impreunaIn ziua de azi nu stiu cate prietenii se mai mentin atat de stranse si trainice, eu personal nu cunosc prea multe exemple.  Legat de problemele cu care se confrunta pana si astea sunt foarte actuale, conflictele de la job, dintre oameni, tensiunile specifice cuplurilor, este incredibil. 
Si acum nu pot sa ma abtin sa nu pun intrebarea, ce am invatat din situatiile prezentate in serial? :)
Mie mi s-a 'reconfirmat' ca orice relatie de prietenie, dragoste pot fi mentinute facand compromisuri de ambele sau toate partile. Asta poate fi motivul pentru care multe cupluri de pilda se despart. Dar nu este valabil numai pentru cupluri ci si intr-o prietenie, e nevoie de timp pentru a deveni trainica. 
Dar, din pacate, serialul s-a terminat si nu stiu sincer daca se va mai face unul asemenea. 

Tie ce filme iti plac? 

miercuri, 20 iulie 2016

B.Urself

Deseori am observat ca oamenii prefera sa faca si mai ales sa spuna lucruri pe care stiu ca altii doresc sa le auda si mai putin ceea ce cred/isi doresc ei cu adevarat. 
Sunt multe lucruri pe care uneori este adevarat ca trebuie sa le faci pentru a fi pe placul celorlati si treaba asta, deseori iti creaza multe frustrari si ajungi la un moment dat sa nu te mai simti bine in pielea ta. Si, reversul medaliei, ajungi sa devii nepasator la nevoile celorlalti, tocmai din teama de a mai cadea in ‘plasa’ unora pentru care si tu la randul tau ai sacrificat multe. 
De ce toate astea? De ce ajungem sa ne facem atata rau cu mana noastra?
Din dorinta de a fi pe placul celorlalti? din dorinta de a fi acceptati intr-o lume in care oricum orice ai face/spune se va gasi cineva caruia sa nu-i fi pe plac? 
Orice ai face/spune intotdeauna vei crea discutii si probleme in randul celorllati fiindca asa sunt oamenii, au pareri diferite, daca spui ceva de ce nu ai zis altceva, daca arati intr-un fel de ce nu arati altfel, si tot asa…
Mereu cautam validari din partea celorlalti pentru a ne simti bine, pentru a ne simti acceptati. Din aceasta cauza scade si stima de sine, increderea in sine. Asta este, din punctul meu de vedere cel mai grav. 

Am facut si eu de multe ori greseala asta. Am incercat sa fac lucrurile ‘cat mai bine’ dar din pacate nu pentru mine, ci pentru ceilalti, voiam sa obtin validare pentru a fi mandra de mine, de realizarile mele. 
De curand insa am incetat sa mai privesc viata in felul asta pentru ca imi provoc un stres inutil, si chiar nu mai am nevoie. Ultima  data cand intr-adevar ma interesa ‘ce va zice lumea’ a fost la ultimul loc de munca unde am avut parte de o atmosfera incarcata de energie negativa si tensiune inutile care m-au influentat surprinzator de mult. Acolo orice as fi zis, facut sau oricum m-as fi comportat (in afara de felul in care se astepta sa ma comport) determinam o ridicare de spranceana, o remarca tacuta de genul ‘ce mai vrei si tu…’. Si uite-asa, azi, maine, poimaine eu incercam sa fac niste lucruri frumoase din punctul meu de vedere numai ca….nu aveam cu cine. 

Una peste alta ma bucur si acum ca am trecut de acel moment si ca, in sfrasit mi-am dat seama ca ceea ce gandesti tu despre tine conteaza cel mai mult. Lumea vorbeste, barfeste si judeca mult….si prost, totul numai dupa aparente. 
Si cel mai rau este ca lumea ‘a uitat’ sa comunice. Imi aduc aminte ca, acum ceva timp, cautam un medicament pe care nu l-am gasit la prima farmacie intalnita, nici la a doua, nici la treia. Toti imi spuneau ca acel medicament nu se mai gaseste si pace, desi medicul mi-l prescrise atunci si nu era atat de batran ca sa’uite’ ca acel medicament nu s-ar mai fabrica :) Cu toate ca le spuneam si vanzatorilor acest lucru ei o tineau pe-a lor.  OK, ce era sa mai zic, am iesit pe usa luand drumul urmatoarei farmacii unde, spre marea mea surprindere (placuta) am dat peste o farmacista care mi-a explicat, calm, faptul ca acel medicament pe care-l cautam  nu ca nu se mai fabrica, doar ca nu in formula pe care o stiam eu, ci una  noua, dar aceleasi concentratii, exact la fel, doar o forma diferita, ambalajul era diferit.  Si uite-asa am redus tot timpul ‘pierdut’ pe drum intr-o discutie calma si la obiect cu o persoana care stia sa-si faca treaba si sa explice cuiva care nu are de unde cunoaste niste informatii importante pentru sanatatea lui. 

Deci comunicarea e de baza in orice. Daca refuzi sa comunici, cum sa te-nteleaga lumea?
Iar daca nu stii, invata! 
Traim intr-o lume in care comunicarea s-a redus considerabil si, daca stau sa ma gandesc, din cauza ca ne-au exasperat toate device-urile astea de ultima ‘fita’ care ne inconjoara ‘am uitat’ sa mai comunicam. De-asta exista toate aceste workshopuri si cursuri de comunicare interpersonala, pentru ca noi am uitat un lucru atat de elementar si vital de fapt pentru o societate. De-asta in momentul in care ‘despici firul in patru’ risti sa pierzi prieteni, poate un job, din cauza ca oamenii se bazeaza pe faptul ca nimeni nu mai gandeste, nu mai analizeaza nimic din tot ce  se intampla. Exista aceasta tendinta de ‘crede si nu cerceta, nu pune intrebari’. Si nu ma mai intind ca fac referire la o alta postare de-a mea, mai veche :) 

Deci, comunica, spune ce gandesti si nu (mai) judeca dupa aparente. 

Doar stii ca ‘aparentele inseala :)

marți, 19 iulie 2016

N-ai facebook nu existi :))

Am tot vorbit si dezbatut subiectul asta, si aici si cu persoanele cu care ma vad si toti imi zic acelasi lucru, desi situatia nu da semne sa se schimbe. 
Nu inteleg de ce unii oameni tin sa-si 'posteze' viata pe facebook, efectiv nu pricep. Cand deschid aplicatia  vad poze cu multi dintre oamenii pe care-i cunosc, unii dintre ei chiar foarte bine, si vad diverse poze nu din vacanta sau alte evenimente importante, sa zici ca da domne, vor sa imortalizeze momentele importante din viata. Nu, posteaza poze cu cafeaua de la micul dejun (sau orice alta parte a zilei), mancarea din farfurie, cocktailul din pahar, etc. 

De ce? care este ideea? te lauzi cu asa ceva?
De asemenea, nu (mai) gasesc atat de atragator pentru fete/femei sa-si puna poze in costum de baie, acum ca e sezonul, bineinteles, in diverse pozitii pentru ca trebuie sa iasa poza cat mai....interesanta, nu? :)
De asemenea, oamenii in vacanta pun selfie stickul mai presus de orice cand viziteaza una alta, mai intai fac poza de grup abia apoi profita de momentul de vacanta. 
Ce inseamna aceasta isterie? 
Chiar nu ne mai putem descurca fara aceste smartphone-uri? 
chiar viata noastra a devenit atat de anosta si nesemnificativa daca nu le aratam si prietenilor de pe facebook unde am fost, ce-am mancat si ce-am baut  in momentul t0? 

Cum ziceam si intr-o postare anterioara, hai sa ne traim viata si apoi, dupa ce a trecut un anumit moment sa postam pozele pe  care le consideram edificatoare. Nu ma intelege gresit, nu am o problema cu postarile, si eu postez, doar ca nu gasesc ca este un must ca mai intai sa postez si eventual sa dau check-in (asta alta nebunie) inainte de a ma bucura mai intai eu de un eveniment, o vacanta, chiar si o mancare care arata bine sau un cocktail asemenea, ca sa nu mai zic de prietenii care ma insotesc. 
Este ok sa 'sharuiesti', doar de-asta se numeste retea de socializare dar hai sa ne impunem o limita. 
Nu se poate sa ajungi sa-ti traiesti viata pe facebook. Si mai presus de toate, nu de-asta se numeste viata privata? parca acest termen si-a pierdut complet din semnificatie, nimic nu mai e privat cand faci lucrurile astea, deja iti expui viata tuturor. 
Hai sa invatam sa ne punem noi pe primul loc, apoi prietenii de pe facebook, daca tinem neaparat sa 'sharuim' totul. 


luni, 18 iulie 2016

Relax! take it easy….

La asta ar trebui sa ne gandim ori de cate ori suntem stresati sau cel putin agitati. Mai ales ca stresul a inceput sa ne ocupe cea mai mare parte a timpului si hai sa ne gandim, de cate ori avem motive serioase de stres? 

In ce ma priveste au fost putine la numar doar ca de cele mai multe ori parca ‘esti influentat’ de ceilalti, pot sa zic ca ‘stresul se ia’. E ca atunci cand erai in sesiune si mergeai la examene si inainte parca simteai pulsul tuturor colegilor, care evident erau stresati de examenul care urma sa aiba loc si normal, nu te puteai abtine nici tu sa nu te ‘stresezi’. 

Stresul a devenit cel mai periculos in ultima vreme, mai ales ca e prezent oriunde, pana si daca deschid TV, mie cel putin imi creeaza diverse stari si nu ma refer la cele mai bune, din cauza ca foarte rar se intampla sa mai auzi lucruri bune, de parca nici nu ar mai exista :) 
Cand mergi pe strada auzi claxoane, sirene, la birou nu mai zic. 

In schimb, cand plec undeva afara din tara vad fete care de care mai senine, ganditoare chiar, dar nu posomorate sau invrajbite  cum vad aici pe strada, in metrou sau in orice alte parte. Chiar si in locurile unde se presupune ca mergi sa te relaxezi, vad multe persoane incruntate care, mie cel putin  imi creeaza o stare ciudata. Probabil o sa ma intrebi de ce ma uit la ei :)) Ma uit la oameni pentru ca nu-mi place sa merg pe strada jucandu-ma pe telefon, nici macar in mterou sau orice alt mijloc de transport. 

Deci hai sa ne relaxam putin, sa incercam sa fim mai optimisti, sa zambim mai mult :) 

Si, nu in ultimul rand conteaza mult calitatea gandurilor pe care le ai, deci gandeste pozitiv orice-ar fi! :) 


vineri, 15 iulie 2016

Nu pot, nu am timp...

Este vorba despre o problema care ma tot framanta de ceva timp si zilele trecute am constatat ca nu sunt singura, chestie care m-a linistit intr-un fel. 
Vorbeam despre asta cu o prietena foarte buna care, la fel ca mine, imi povestea ca primeste astfel de raspunsuri din partea unor prieteni.  Din pacate m-am regasit de multe ori in situatia de a-mi dori sa mai ies in oras cu prieteni cu care inainte ne sarbatoream impreuna  zile de nastere, revelioane si multe alte ocazii importante din viata. 
Ok, pot intelege ca fiecare are viata lui, cum o am si eu pe-a mea, doar ca spre deosebire de acesti oameni, chiar imi doresc sa-mi fac timp pentru cei dragi, cu care ma simt bine ori de cate ori ma vad sau doar vorbim la telefon. 
In schimb astfel de ‘scuze’, repetate over and over again, nu ma fac decat sa-mi pun intrebari serioase referitoare la calitatea relatiei de prietenie pe care o (mai) avem si, din punctul meu de vedere, asta este un lucru rau, grav as putea spune. Daca nici pentru prieteni nu ne mai gasim timp deja cred ca avem o problema. 
Prieteni cu care am mai dicutat problema asta mi-au spus ca jobul, familia si eventual persoana iubita le ‘mananca’ tot timpul, dar jobul in special. 
Oameni buni, suntem oameni, inca, nu roboti. Si daca ajungem sa sacrificam atata timp din viata  pentru job insemna ca suntem pe cale sa devenim. 
Haideti sa ne facem o lista de prioritati si sa ne traim viata pentru ca avem doar una, iar anii astia nu se mai intorc. Sa nu ajungem sa vorbim peste niste ani despre aceasta perioada frumoasa pe care o traim ca de una atat de ‘ocupata’ decat daca vorbim despre distractie, aventura, cunoastere si alte subiecte asemenea :) Sa ne aminitim cu placere cat de bine ne distram si nu...cat de 'ocupati' eram. 




E pacat!
Si pe langa asta, observ din ce in ce mai multi oameni care abia mai accepta sa iasa la un suc pentru ca ‘putem vorbi si pe messenger, whatsapp’ si alte asemenea. Asta este socializarea ‘la moda’, sa ne ingustam privirea intr-un ecran de laptop sau mai rau, telefon, si sa uitam cum mai arata prietenii nostri de-o viata :)

So, let’s have fun, live! :)




joi, 14 iulie 2016

La mare, la soare- turism de weekend sau concediu?



Am observat ca in ultimii ani, in Romania se practica detasat turismul de weekend din diverse motive, cel mai intalnit fiind cel financiar. 
Anul trecut am reinceput sa vizitez litoralul romanesc dupa ce, pana atunci vizitasem mai multe 'mari' din afara, de culori care mai de care mai turcoaz, bleu sau alte asemenea, si diverse 'modele' de nisipuri care de care mai fine sau dimpotriva, plaje pline de scoici. 
Ca si tine probabil, cum vine caldura abia astept sa dau o fuga la mare sa ma racoresc in Marea Neagra, 'luptandu-ma' cu valurile dar nu pot spune ca mi-as petrece un concediu intreg la malul marii, cum se facea o data in Romania. 
Asa ca am inceput si eu sa practic turismul de weekend la Marea Neagra pentru ca imi este suficient sa stau maxim 2-3 zile la plaja, in bataia soarelui si sa fac cate-o baie. 
Revenind la ideea de concediu, adica maxim 2 saptamani cum se practica  la noi, prefer sa imbin statul la plaja cu vizitarea unui oras sau, un circuit prin tara sau in afara. Asta este si motivul pentru care mi-am petrecut majoritatea vacantelor, cum iti spuneam mai devreme si cum am facut si anul trecut, un mix intre plaja si partea urbana.