joi, 9 februarie 2017

Aroganta vs. cunoasterea propriei valori, foarte bine

In ultimii ani se discuta foarte mult pe tema increderii de sine fie in articole postate pe internet ale diversilor bloggeri fie in cadrul cursurilor sau workshopurilor organizate care, literalmente, ne-au luat cu asalt. 

Am scris si eu cateva articole in acest sens, nu pentru ca as fi neaparat cea mai nimerita persoana care sa vorbeasca despre asta :) dar pentru ca am avut si eu probleme cu increderea de sine, cu stima de sine. 

Sunt de acord cu aceste incercari ale celor care militeaza pentru formarea sau recastigarea acestui tip de incredere dar, ca orice sabie cu 2 taisuri, observ ca multi oameni o transforma in aroganta. 
Din aceatsa cauza cred ca trebuie sa delimitam foarte bine, atat in ce ne priveste cat si vizavi de interlocutor, cum recunosti un om cu multa incredere in sine fata de un om care este 'doar' arogant. 

In acest sens, eu personal mi-am alcatuit 2 definitii pentru aceste atribute. 

Voi incepe cu INCREDEREA IN SINE, care inseamna clar cunoasterea propriei valori si infranarea temerii (care exista pentru toata lumea, indieferent de statut) de a spune ce gandesti si de a-ti sustine punctul de vedere. As putea adauga chiar influentarea celorlalti prin modul in care iti sustii parerea. 

In ce priveste AROGANTA, o consider modalitatea de exprimare intr-un mod arbitrar, dictatorial chiar, prin care o persoana nesigura de propria valoare cauta cu orice pret ca parerea sa-i fie nu numai ascultata si intelease ba chiar pusa in aplicare de catre ceilalati. 

Asa inteleg eu aceste 2 concepte, daca aveti definitii mai bune mi le puteti impartasi :)
La ora actuala consider ca exista multi oameni aroganti si tupeisti care doresc cu orice pret sa-si impuna punctul de vedere, indiferent daca este sau nu acceptat de catre ceilalti. Oamenii care sunt cu adevarat increzatori nu tin atat de mult sa le impuna si celorlalti parerile lor pentru ca ei sunt foarte siguri pe judecata lor astfel ca ei oricum vor proceda asa cum cred ei ca este mai bine si, eventual daca primesc sfaturi care se potrivesc cu gandurile si principiile lor vor tine cont si de acestea. 
Dupa cum stiti, arogantii si tupeistii generalizeaza parerile lor personale pentru toata lumea, excluzand orice alt sfat sau recomandare venita din partea celorlalti. 

Asa am ajuns  si la cunoasterea  mai clara a diferentei dintre un sef si un leader

Dupa ce am participati la un workshop pe tema leadershipului, la noi notiunea de 'sef' se atribuie unei persoane care conduce in mod despotic chiar, fara a tine cont de parerile echipei sau subalternilor, cum mai sunt numiti angajatii, fara a recunoaste erorile pe care le poate face inevitabil, este totusi om, si care scoate in evidenta mai mult greselile comise de catre membrii echipei sale in detrimentul lucrurilor bine facute de catre acestia. Din ce am observat, sefii in general trec cu vederea anumite obiective indeplinite, le considera absolut normale, in schimb daca ai facut un pas gresit se comporta ca si cum acest lucru s-ar vedea si din spatiu :) Si, nu in ultimul rand tin sa subliniez un lucru care se intampla des anume, niciun sef nu te invata cum sa faci anumite lucruri necesare bunei defasurari a activitatii. Eventual deleaga un alt membru al echipei. Astfel tu, ca proaspat angajat, trebuie sa te descurci singur cu notiunile noi si sa le inveti cu rapiditate. 

Un 'leader'  cauta incontinuu sa-si motiveze echipa, sa le scoata in evidenta calitatile, sa influenteze oamenii in mod pozitiv, sa creeze o atmosfera placuta la locul de munca. Un leader poate deveni chiar un mentor intr-un anumit domeniu pentru echipa sa, invatand impreuna cu membrii acesteia lucruri noi si evoluand impreuna cu acestia. Consider ca unii se nasc cu aceasta calitate, care nu trebuie exercitata numai in cadru profesional ci si in viata de zi cu zi, iar altii o pot dobandi prin adaptarea atitudinii si comportamentului  la calitatile unui leader. Cum imi place mie sa spun, leadershipul ar trebui predat in scoala :)

Intorcandu-ma la subiect, consider ca ar trebui sa delimitam clar aceste doua concepte deoarece limita dintre ele este foarte subtire, astfel incat este foarte usor sa cazi dintr-o extrema in cealalta, pe langa faptul ca este foarte important sa ne acordam timpul necesar pentru a ne cunoaste foarte bine pe noi insine. Este un lucru destul de greu, acceptarea propriilor limitari si slabiciuni este poate printre cele mai dificile lucruri de facut de unul singur. Dar odata facute (singuri sau cu ajutorul unui psiholog), viata noastra se va schimba radical si va deveni mult mai buna din punct de vedere calitativ. 


marți, 7 februarie 2017

Cine suntem sau cine credem ca suntem?

Este un subiect foarte sensibil fiindca toti oamenii in general credem si suntem invatati sa credem ca suntem buni, ospitalieri, credinciosi, empatici si alte asemenea adjective. 

Ultimele evenimente ne-au unit in adevaratul sens la cuvantului si ne-au apropiat in acest moment greu, de criza. 

Dar as avea 'o alta intrebare' ca sa citez un clasic in viata: de ce nu facem asta ori de cate ori avem ocazia? si aici ma refer la momentele in care unii dintre noi avem cate o problema personala si cerem ajutorul prietenilor sau cunoscutilor si, din pacate din proprie experienta, cei pe care-i consideram prieteni au de multe ori alte prioritati si astfel ajungem sa ne descurcam singuri, cum putem, ca si cand acestia nici n-ar exista.  

Se spune depsre poporul roman ca este  prietenos si plin de bunatate si cate si mai cate. 

Da, sunt de acord cu aceste vorbe frumoase, dar pana la un punct. Spun asta pentru ca observ zilnic comportamentul oamenilor cu care ma intalnesc fara sa interactionez in fiecare zi cand ma duc  sau ma intorc de la job sau cand ies in oras, etc. 

De ce atunci cand mergem in vacanta in afara tarii ne este rusine sa vorbim romaneste sau sa spunem ca suntem romani? Imi aduc aminte cum am intalnit un cuplu de romani intr-o vacanta pe care i-am salutat in romaneste, auzind cand acestia vorbeau intre ei. Ghici ce? s-au facut ca nu ne auzeau, au trecut mai departe, nu stiau cum sa grabeasca pasul ca sa se indeparteze de compatrioti. Imi aduc aminte si acum ce gust amar mi-a lasat aceasta reactie, lipsa ei de fapt. 

In fine, revenind la subiect, am citit un articol intr-un ziar referitor la natiunea romaneasca si unde ne situam din punct de vedere psihologic. Concluziile pe care le-am tras dupa ce am citit articolul m-au dezamagit putin dar nu au fost gresite anume,  spunem ca suntem intr-un fel dar ne comportam cu totul altfel. Avem o parere foarte buna despre noi, asa cum mentionam la inceputul postarii dar, cand vine vorba sa dovedim acest lucru nu mai suntem asa de curajosi sau determinati. 

O alta idee care mi-a ramas in minte dar sigur, este vorba si de originea latina a acestui popor, avem tendinta sa exageram totul, orice, fie pozitiv fie negativ. Asta ne face de fapt sa traim intr-o alta realitate fata de cea care in care traim de fapt. Cumva, datorita sau din cauza tuturor situatiilor cu care ne intalnim, suntem sau am devenit foarte influentabili. De aceea suntem atat de usor de manipulat si reactionam urat ori de cate ori ni se spune adevarul despre noi si vietile pe care le ducem, intr-un mod abrupt si transant. 

Oricat am vrea sa ne convingem  pe noi ca suntem deschisi si vrem schimbare nu suntem de fapt pregatiti sa o incepem. Mentalitatea noastra este inca invechita si ne este greu sa ne 'lepadam' de vechile obiceiuri cu care am fost 'inzestrati' inca din nastere si impamantenite de catre parinti care, din pacate, nu mai au sanse sa inteleaga ce inseamna de fapt aceasta schimbare. Sigur, nu vreau sa generalizez dar in cele mai multe cazuri parintilor nostri nu le este simplu deloc sa renunte la niste valori si principii cu care au crescut oricat de gresite sau invechite ar fi acestea. De-asta de multe ori, noua tinerilor ne este greu sa ne intelegem cu ei sau doar sa le intelegem punctele de vedere. 

Dar, asa cum am mai spus, noi suntem pana la urma datori sa schimbam lumea in care traim sau doar sa ne creem noi propria lume, si aici nu ma refer la ce spuneam mai devreme adica sa iti construiesti propria realitate, doar sa iti traiesti pastrandu-ti insa deschiderea fata de oportunitatile care apar dar  sa 'imbratisezi' pana si lucrurile mai putin placute care ti se intampla si care fac si ele parte din viata ta, ca sa nu zic ca de cele mai multe ori acestea te fac sa evoluezi. 

In speranta ca m-am facut cat de cat inteleasa, mi-as dori sa devenim mai uniti in general, si nu doar cand vine vorba de proteste sau  avem alte nemultumiri, ci pur si simplu sa fim mai intelegatori unii cu altii si sa incetam cu rautatile si invidia asta gratuita care mie personal mi se pare ca pluteste in aer. Parca suntem setati sa ne comparam mereu unii cu altii, care este cel mai stupid lucru dupa parerea mea. Stiti si voi vorba aia, nu compara mere cu pere. Se aplica perfect in cazul nostru, al oamenilor. Nu semanam, nu avem aceleasi vieti, aceleasi probleme, acelasi viitor, nimic nu avem in comun, decat faptul ca suntem oameni si ar trebui sa ne compaortam mai des astfel  unii cu altii. 

Doar din acest punct de vedere putem face comparatii, in rest NIMIC. 

joi, 2 februarie 2017

Romania on fire

In decursul ultimelor zile am fost martorii activi sau inactivi ai unor proteste defsurate atat in Bucuresti cat si in marile orase dar nu numai, fenomenul s-a raspandit pana si in randul locuitorilor unor orase mai mici din tara. 

Personal nu sunt adepta miscarilor de strada, asta este si motivul pentru care nu am aprticipat niciodata la aceste proteste, in fine am eu convingerile mele vizavi de aceste manifestari. Dar, asta nu inseamna ca nu ii inteleg pe cei care aleaga sa participe la aceste proteste, cumva ma simt si eu reprezentata de ei si le impartasesc in totalitate nemultumirea/nemultumirile. 

Aseara insa nu am fost de acord cu ceea ce s-a petrecut in ultima parte a protestului, si anume interventia acelor huligani care, dupa parerea mea, au stricat efectiv scopul manifestatiei prin introducerea violentei pentru a-si exprima 'mai clar' nemultumirea. Consider ca in acest fel 'au dat apa la moara' celor care ne conduc sa adopte o pozitie si mai defensiva in ce priveste miscarile stradale de care ei sunt foarte constienti ca exista si, apropo de asta, ei totusi nu au iesit pe possturi sau in fata multimii pentru ca macar sa-si apere pozitiile sau, sa inceapa sa arunce vina de la unul la altul, cum ne-am obisnuit :)

Ceea ce as dori sa se-nteleaga, inca o data, este ca aceste proteste sunt tot rezultatul actiunilor noastre, mai exact inactiunilor. Daca v-ati uitat aseara la TV, cred ca ati observat pe burtierele emisiunilor de stiri care au redat in direct protestul, ceea ce a declarat char si scriitorul Andrei Plesu. Anume, a transmis clar ca procentul zdrobitor cu care partidul aflat la putere a castigat alegerile este unul fals. Mai exact, ei si-au 'umflat' rezultatul datorita/din cauza absentei oamenilor de la vot, cum spuneam eu aici. In realitate, este adevarat ca multi romani sunt adeptii partidului castigator (asta e realitatea din pacate) dar procentul real al votantilor lor ar fi fost de aproximativ 18% (deci aprox 3 mil de romani) si nu 40-45%, cum aratau sondajele. 

Asadar si prin urmare, recunoastem sau nu, le-am dat apa la moara acestor asa-zisi oameni care ne conduc si care au senzatia ca au dreptul sa comita astfel de infractiuni le putem numi prin deciziile pe care le iau, fara a tine cont de altcineva in afara de ei. 

Ceea ce ma deranjeaza si ma infurie este ca nu s-a inteles nici pana acum ce fel de oameni fac parte de acest partid si ca, compatriotii nostri se lasa in continuare in voia sortii si traiesc din inertie pot spune. Sunt convinsa ca de-a lungul timpului oamenii acestia nu si-au dat seama de cu cine au de-a face. Dar, am mai spus si repet, este vorba despre schimbarea mentalitatii, care se pare ca este un proces foarte lung, periculos de lung chiar, va trebui sa induram toate aceste abuzuri din partea celor pe care (inca) ii alegem sa ne reprezinte atat interesele cat si imaginea in lume. 

Deci, treziti-va daca vreti o tara ca afara! :)

marți, 31 ianuarie 2017

Cea mai buna investitie pe termen lung

Pe langa achizitia unor lucruri materiale sau active financiare, am observat ca oamenii sunt mereu in cautarea unor investitii, in afara de cei care muncesc din greu pentru un salariu mic, pe care apoi il cheltuie pe te miri ce. 

Recent am inceput un nou curs la care am avut ocazia sa cunosc diverse persoane din sfere variate de activitate. Am observat cu mare satisfactie si surprindere in acelasi timp ca, desi climatul economic nu este cel mai bland si cel mai incurajator, multi dintre noi aleg sa-si inceapa propria afacere. Pare ca antreprenoriatul castiga din ce in ce mai mult teren si acest lucru ma face sa-mi reamintesc de vorbele unui 'clasic in viata'  Lorand Soaresz (chiar il admir pe acest om), si anume ca indieferent de momentul in care ne aflam si indiferent ce auzim in stanga si-n dreapta, avem datoria fata de noi sa incercam sa punem pe picioare orice fel de afacere. Chiar dadea un exemplu concludent legat de o anumita persoana care a fost intrebata cum  a reusit sa puna pe picioare o afacere extrem de profitabila, in ciuda conditiilor mentionate mai sus. Persoana respectiva a dat un raspuns clar si concis, nu voi reda cuvintele exacte, doar esentialul: nu astepta momentul potrivit, creeaza momentul potrivit in contextul in care te afli deja. 

Ei bine, asta mi-au transmis si colegii mei de curs, un mare curaj de a incepe ceva pe cont propriu in contextul economic si mediul de afaceri actual. 

Revenind la subiectul articolului, oamenii acestia au venit la acest curs pentru a dobandi sau dezvolta anumite abilitati care urmeaza sa-i ajute pe fiecare, fie in dezvoltarea business-ului fie pe ei ca indivizi. 

Marturisesc ca ultima varianta reprezinta motivul pentru care am ales si eu sa urmez acest curs de PUBLIC SPEAKING, in cazul in care v-am facut curiosi despre ce este vorba. Este vorba despre depasirea unor temeri pe care multi dintre noi le avem, niste lucruri despre care nici acum nu inveti la scoala. Am ales sa urmez cursul din motivul mentionat mai sus si datorita lumii in care traim, vietii pe care o ducem. Ma refer la  un mediu toxic unde, desi ti se spune ca 'este bine' sa iti exprimi parerea, adesea esti apostrofat, poate chiar taxat in diverse moduri. In cadrul acestui curs inveti sa-ti exprimi opiniile in asa fel incat ele sa fie nu numai acceptate ci si bine primite, luate in considerare chiar. Asa cum spun si ultimele reclame de la Vodafone 'depinde cum o dai' :)

Asadar, investitia in noi este cea mai buna investitie. Sunt sigura ca nu este o noutate pentru nimeni acest lucru dar, vorbind cu familie, prieteni si cunostinte am constatat fix opusul. Da, oamenii sunt constienti de acest lucru pana la un anumit punct. Sunt, pe buna dreptatea interesati sa isi gaseasca jobul ideal daca se poate, inca se traieste pe ideea ca jobul te poate implini ca persoana, adica sa faci si ceea ce-ti place dar mai ales sa fii foarte motivat din punct de vedere financiar. 

OK, unii dintre noi poate au gasit un job care sa le imbine pe toate sau jobul 'ideal', dar cei mai multi dintre noi nu au reusit inca acest lucru drept urmare se complac intr-un cerc vicios job-casa, casa-job si uita astfel sa se mai bucure de viata. 

Consider ca aceste cursuri nu numai ca te ajuta sa devii cea mai buna versiune a ta dar ai posibilitatea sa cunosti oameni noi. Asadar cred ca inscrierea la orice fel de curs care te face sa iesi putin din cotidian reprezinta la momentul acesta cea mai buna investitie, sigur asta in cazul in care nu intentionezi sa-ti cumperi o masina sau sa-ti indeplinesti vreun alt vis. Dar, decat sa arunc banii pe lucruri care mai devreme sau mai tarziu SIGUR nu-mi vor mai trebui, prefer o asemenea investitie care sunt convinsa ce-mi va folosi o perioada lunga de timp de-acum incolo. Si cum toate lucrurile sunt trecatoare pana la urma, TU ca individ vei trai mai mult decat oricare asa ca, cauta sa investesti in experiente care au capacitatea sa te motiveze si sa te transforme in ceea ce ai vrea tu sa devii dar nu crezi ca este posibil. 

Vorbind despre acest subiect, un alt gen de investitie care are si efecte terapeutice zic eu sunt calatoriile :) Nu stiu daca v-am spus pana acum dar sunt hobby-ul meu preferat. Desi nu sunt o 'morning person' cand vine vorba de trezit si mers la job, daca e vorba sa plec in vreo vacanta sunt prima care se trezeste la prima ora :D Deci, pe langa educatia ta, daca iti permiti investeste in calatorii. Pentru mine sa plec intr-o tara straina este un prilej de mare bucurie, imi si imaginez cum pasesc in alta lume si ma transform efectiv. Ma simt mult mai relaxata si am mai multa pofta de viata decat alta data. Acest mod de a-ti trai viata are efecte benefice atat din punct de vedere al educatiei, cunosti oameni, culturi, traditii, cat si din punct de vedere al sanatatii, esti mai relaxat, uiti de stres, probleme. 

Deci, investeste in TINE! Sigur nu vei avea nimic de pierdut, decat de castigat pe toate planurile!

luni, 23 ianuarie 2017

Fair-play-ul sau diplomatia

Ca o continuare la show-ul investirii lui Trump, nu stiu cata lume a observat ce s-a intamplat inainte de investirea noului presedinte american, ma refer mai exact la prezentarea fostilor presedinti americani, incepand cu George Bush. Nu m-am putut abtine sa nu remarc comportamentul relaxat al celor care au condus SUA pana la ora actuala, adica inclusiv Obama. Au dat dovada de multa diplomatie in felul lor de a interactiona indiferent de opiniile politice si sistemul fiecaruia de conducere a tarii. Au ras, au glumit, au dat impresia ca se simt foarte bine unul in compania celuilalt in ciuda faptului ca, asa cum se intampla in orice alta tara, niciunul dintre conducatori nu a fost vreodata 100% multumit de ceea ce au facut cei dinaintea lui.

In fine, ceea ce vreau sa transmit este ca pe langa politicienii nostri, noi ca popor avem multe de invatat din comportamentul acestor oameni. In primul rand, cei care au fost pe rand cei mai importanti si puternici lideri ai lumii au dat dovada in primul rand de omenie fata de colegii lor politicieni.

Ca o paralela cu ce se intampla in Romania, daca exista vreo asemananre, ganditi-va cum se comporta cei care au venit acum la putere, noul Guvern. In primul rand au tinut sa dea vina pe predecesorii lor pentru lipsa unei sume importante de bani care 'ar fi disparut' din bugetul tarii, daca imi aduc bine aminte.

Acum nu zic ca in lumea civilizata nu ar exista probleme, sunt convinsa ca exista si daca stam bine sa ne gandim, lumea occidentala are multe probleme in primul rand din punctul de vedere al securitatii interne (vezi problema terorismului), lucru pentru care eu personal sunt foarte recunoscatoare ca nu ne confruntam (inca) cu asa ceva. Asadar si prim urmare, consider ca ar trebui sa devenim mai pragmatici si sa vedem 'the big picture' si sa nu ne mai lasam absorbiti de ceea ce auzim la stiri sau mai rau, la talkshow-uri.

Cum spuneam, consider ca oamenii aceia au dat o lectie importanta liderilor politici din toate tarile, dar aici in Romania consider ca exista o lipsa acuta de omenie, nu numai la nivel inalt. Observ asta zilnic, atat in domeniul profesional cat si in cel social. Cei mai multi dintre noi acuza stresul care face parte din viata mai mult decat ar trebui. OK, este adevarat ca traim niste vremuri foarte stresante unde totul este pe repede inainte dar, nu cred ca stresul este factorul care declanseaza toate problemele de care ne lovim in viata. Cred ca noi ca popor nu am descoperit inca un echilibru si o delimitare intre viata profesionala si cea personala. Cautam constant sa fim up to date in orice domeniu, tinem telefoanele in mana, butonandu-le chiar si atunci cand mergem pe strada, uitand astfel sa ne uitam pe unde calcam sau sa ne ferim de ceilalati trecatori.

In momentul in care vom constientiza aceste lucruri si calitatea vietii noastre va fi mai buna :)

duminică, 22 ianuarie 2017

A brand new world

Asadar, spre disperarea multor pamanteni, Trump a devenit cel mai puternic om de pe planeta.
Am auzit, in timpul investirii sale ca presedinte de ieri, ca astazi a fost primul protest al americanilor. Acolo se pare ca oamenii nici acum nu si-au revenit dupa rezultatul alegerilor.

Personal, nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma ingrozesc de ceea ce au votat americanii pentru ca, in primul rand nu cunosc atat de multe despre acest personaj, Donald Trump, in afara faptului ca este un manager de exceptie. In al doilea rand, se stie foarte bine ca America este cel mai bun exemplu ca presedintele are datoria de a-si reprezenta tara si de a se ocupa de politica si securitatea externa. Pentru toate celelelte exista consilieri, ei se vor ocupa de problemele interne ale tarii, cel putin.
De asmenea, americanii stiu foarte bine ca Donald Trump este un personaj vulcanic, slobod la gura care si-a nuantat foarte mult discursurile din timpul camapaniei deci, este foarte posibil ca multe dintre lucrurile de care ar vrea se ocupe pentru a face America 'great again' sa nici nu aiba loc pentru ca, asa cum a anuntat in repetate randuri, si-ar dori sa faca schimbari majore, care stim foarte bine ca nu se pot face peste noapte sau, ce zic peste noapte, s-ar putea sa nu le poata face in decursul celor 4 ani de mandat sau niciodata.

Un lucru bun sau rau este si faptul ca omul acesta nu a facut o zi politica in viata lui. Momentan el se comporta ca 'vox populi' in America sau doar pentru o parte dintre americani. Dar acestea sunt doar banuieli, speculatii. (Abia) astept sa vad cate dintre promisiunile sale se vor concretiza dupa acesti 4 ani.

In alta ordine de idei este foarte interesanta si in acelasi timp necunoscuta pozitia fiicei sale cele mari, Ivanka, care in trecut afirma ca nu va face parte din stafful prezidential pana zilele acestea cand, eu una aflu cu stupoare, ca are deja pregatit un birou la Casa Alba si ca, ar putea deveni neoficial 'Prima Doamna'.  Nu ca as avea ceva impotriva, chiar o consider o femeie foarte desteapta care are parte de o viata la care multi viseaza.

Si ajungem si la Prima Doamna. Melania Trump (fosta Knauss) nu vorbeste (inca) foarte bine limba engleza, din cate am auzit in putinele interviuri pe care le-a acordat. Dar putem trece peste asta.
Ceea ce nu am inteles la comportamentul americanilor este reticenta cu care a fost primita ca si Prima Doamna. Nu am inteles daca aceasta reticenta se datoreaza faptului ca este o imigranta sau pentru ca are 'ghinionul' de a fi sotia lui Trump. Oricum, va fi clar cea mai frumoasa Prima Doamna  din istoria Americii si una dintre cele mai stilate. Apropo de stil, asa cum spuneam si mai devreme, am citit cum ca ar fi fost refuzata de numerosi designeri celebri, lucru pe care nu l-am inteles, nu mi-l explic. Am inteles ca fosta Prima Doamna, Michelle Obama a avut mare priza la publicul american si a avut parte de 'outfituri' care mai de care mai stilate si rafinate dar, sa fim seriosi, este o mare diferenta intre ea si Melania Trump, fizic vorbind.

Cred ca noul cuplu prezidential este discreditat in primul rand din cauza modului de exprimare si comportament al lui Trump. Dar, odata ce va mai trece timpul cred si sper ca lucrurile se vor mai calma.

Eu personal sunt foarte curioasa cum urmeaza sa-si desfasoare Trump mandatul si, bineinteles, impactul deciziilor sale asupra Romaniei.

miercuri, 18 ianuarie 2017

Omul daca nu e si fudul nu e prost destul





Asa spune una din multele zicale romanesti despre care stiu.

Din pacate, am ajuns la aceasta (trista) concluzie in urma unei discutii pe care am avut-o cu cineva de la care, credeam cel putin, ca am ceva de invatat. O persoana care sa ma inspire. Este vina mea ca am avut aceste asteptari, oricum asta mi se spune ori de cate ori se iveste ocazia.

Ei bine, am observat, nu de acum, ca ai o mare 'problema' cand le spui oamenilor ca gresesc undeva, nu oricui, mai ales managerilor. Daca te-apuci sa le spui ca ceva din ce fac ei nu este tocmai o abordare potrivita devii cel mai mare dusman al lor. Asta am simtit pe pielea mea, cand mi s-a spus despre faptul ca nu accept sa imi reconsider valorile si principiile pe care practic se bazeaza existenta mea. Si daca nu ma pot alinia asa cum doresc altii sa o fac, este foarte grav.

Ei bine, cand am auzit aceste cuvinte, mi-am dat seama ca, pe langa faptul ca nu vorbesc cu persoana care trebuie, adica interlocutorul este un om cu care clar nu ma pot intelege, este clar ca ar trebui sa-mi regandesc locul intr-o echipa unde e posibil sa nu am ce cauta.

Am observat ca majoritatea managerilor incearca sa-si reeduce coechipierii. Adica, tu ca om care nu te-ai nascut in momentul in care ai fost recrutat de x-ulescu, este necesar sau indicat cum vrei sa-i spui sa faci niste schimbari sau compromisuri care sunt vitale pentru a-ti mentine sau prelungi viata intr-o companie.

Nu este un lucru strain, adica am prieteni care s-au confruntat cu aceste probleme si care au preferat sa taca. Am inteles ca asta ar fi reteta care te tine, mai nou, la locul de munca.

Eu, spre deosebire de acesti oameni nu mi-am luat niciun angajament, domeniul meu de activitate este destinat construirii unui business, nicidecum un job traditional unde, mort copt, esti obligat sa mergi la un program fix de 8 ore/zi, 5 zile/saptamana.

Ce-am mai aflat nou, este ca desi nu mi-am luat vreun angajament traditional, este imperios necesar sa dau raportul inclusiv daca am de rezolvat o treaba personala si nu una de 'serviciu'. Drept urmare am intrat intr-o confuzie totala, astfel incat nu mai stiam la momentul acela daca pentru acesti oameni conteaza rezultatele sau modul in care ajungi la ele sau amandoua.

Oricum, cred ca este binecunoscut faptul ca se fac multe abuzuri in majoritatea companiilor si nu numai. Din pacate, observ ca angajatii prefera sa taca si sa barfeasca intre ei problemele existente si cu care se confrunta zilnic fara sa ia nicio masura. Dupa parerea mea, asta este drama prin care romanul traieste de 26 de ani. Sa zicem ca pe vremea celuilalt regim nu aveai nicio putere dar, in timp lucrurile s-au schimbat iar acum, din nefericire 'datorita' sacrificiului suprem al unor oameni, noi ne putem exprima si astfel impiedica abuzurile care se fac la adresa noastra.  Asadar tine numai de noi sa facem niste schimbari despre care suntem toti constienti ca trebuie facute.

Dar intrebarea mea este, cand? De ce preferam sa ne plangem in loc sa facem ceea ce stim ca avem de facut? Nu de alta dar singuri ne prelungim agonia. Asa ca, sfatul meu pentru cei care se plang este ca din cer nu a venit si nu vine nimic, decat ploaie sau ninsoare.

Deci, asa cum am mai spus, daca vrei sa schimbi ceva fa-o tu, nu astepta dupa sef sau mai rau, dupa stat.

Si tine minte ca daca timp de 26 de ani nu a venit nimeni sa ne salveze poate este un semn ca nu are altcineva cine sa o faca in afara de noi ;)

duminică, 15 ianuarie 2017

Pe locuri, fiti gata....REDUCERI!

Cunosc multe persoane care adora sa faca shopping dar numai in perioada reducerilor. 

Personal nu ma dau in vant dupa aceasta perioada si nu pentru ca mi-ar placea sa cheltui o avere pe haine, dimpotriva, consider ca am inca varsta necesara :) la care pot sa-mi permit sa cumpar haine 'in functie de ce se mai poarta'. Acum, sa nu ma intelegi gresit, nu merg pe ideea cantitate versus calitate, dimpotriva, tot ajunsa la o anumita varsta :) prefer sa cumpar hainele si incaltamintea in functie de calitate iar pe locul 2 am pus tendintele in moda. 

Totusi, ca veni vorba de reduceri, am avut norocul sa vizitez cateva tari si, acum 2 ani am ajuns in Paris si culmea ironiei, chiar in perioada reducerilor. De asemenea, imi aduc aminte ca perioada aceasta de reduceri nu era chiar la inceput, ci mai pe la mijloc, ma nimerisem in a doua saptamana de reduceri si, culmea culmilor, ma nimerisem fix pe Champs Elysee. Ei bine, iti dai seama ca simteam o oaresicare 'teama' sa intru in magazinele acelea, nu de alta dar riscam sa fac intru in vreo depresie :))
Totusi, mi-am facut curaj, am intrat cu ideea ca vizitez un muzeu :D dar, ce sa vezi, m-am uitat si la etichete si unele produse nu aveau preturile atat de prohibitive adica, preturile la niste accesorii ale unor branduri cunoscute in toata lumea devenisera chiar accesibile asa ca, evident, nu m-am abtinut si am achizitionat respectivele accesorii. 

Ceea ce am retinut eu din aceasta experienta este ca in strainatate perioada reducerilor exista cu adevarat nu ca cea de la noi, unde am auzit tot felul de variante de reduceri, mai mult sau mai putin ortodoxe :)

Pe de alta parte, nu am absolut nicio problema cu a face cumparaturi de la reduceri, uneori ai parte de cele mai placute surprize dar, alteori, cel putin asa patesc eu, este destul de dificil sa gasesti lucruri in stare inca buna si sa gasesti marimile potrivite. Ca sa nu mai zic de harababura care se naste in magazine (inclusiv in afara) printre haine, se face o dezordine de nedescris iar pe mine personal ma enerveaza la culme sa caut, poate in van, in cosurile in care se pun de obicei articolele la reduceri. 

Daca este sa dau un sfat referitor la acest gen de shopping, pentru cele care se bazeaza pe aceasta perioada si care au timp sa cutreiere magazinele :) 'stati la panda' daca ati pus ochii pe vreo haina sau incaltaminte sau accesorii pe care vi le-ati dori dar preturile intregi vi se par prohibitive. Merita! 

Dupa parerea mea, nu merita dat o gramada de bani pe niste gablonturi chiar si haine sau incaltaminte de calitate inferioara. Mai bine, consider eu, pastrati-va banii pentru lucruri clasice, rezistente in timp care va completeaza garderoba mai bine decat orice alta piesa trecatoare. 

Asadar, spor la shopping! :)

luni, 9 ianuarie 2017

Ger de ger!

Iata ca a venit iarna adevarata, cea cu care eram obisnuiti cand eram mici si abia asteptam sa mergem la derdelus sa ne dam cu sania sau poate chiar la munte. Dar, asta a fost o data pentru ca acum, ajunsi la niste varste onorabile :P putem spune ca aparitia iernii in Bucuresti nu mai reprezinta un prilej de asa mare bucurie din motive binecunoscute si anume, strazi si sosele impracticabile, masinile si pietonii ajung sa se 'certe' pe micile spatii pe unde se mai poate merge. Asadar, asta este unul dintre motivele pentru care este bine ca in Bucuresti sa nu vina iarna, decat in teorie, adica sa nu ninga. 

Ninsoarea din ultimele zile ma face sa-mi para rau ca nu am avut parte de aceasta vreme de Craciun, moment mult mai nimerit sa ninga ca-n povesti si sa ne inconjoare culoarea alba imaculata a omatului. 

Revenind la iarna din Bucuresti, parca as putea totusi sa trec peste faptul ca, cel putin de cand ma stiu eu, autoritatile romane nu au fost NICIODATA pregatite sa intampine iarna asa cum se cuvine, in adevaratul sens al cuvantului. De fiecare data, dar absolut de fiecare data s-a intamplat acelasi lucru, circulatie ingreunata (care sa fim seriosi se produce si daca ploua in Bucuresti, poate e nedrept sa dam vina numai pe zapada :P) oamenii impart aceleasi spatii cat de cat practicabile cu masinile, ca sa nu mai spunem de mazga care se creeaza dupa cateva zile de cand a nins. Asta este viata in Bucuresti iarna, chiar n-ai ce-i face!

Referitor la ceea ce spuneam mai devreme, pot sa trec peste aceste inconveniente dar, gerul din aceste zile a fost de-a dreptul ucigator. Bine, exagerez putin pentru ca azi a fost prima zi dupa o perioada in care nu am putut iesi din casa din cauza unor probleme de sanatate, dar asta este o alta discutie. 

In fine, gerul din ultimele zile a inspaimantat de-a dreptul toata suflarea romaneasca. Spun asta pentru ca nu-mi aduc aminte ca in ultimii 2-3 ani sa mai fi inregistrat temperaturi atat de scazute decat la Intorsura Buzaului, unde face parte din traditie. 

Revenind la autoritati, pot spune ca am fost placut impresionata de initiativa primariei Bucuresti de a le oferi oamenilor strazii adaposturi unde sa serveasca o masa calda, haine groase pentru a face fata gerului napraznic, etc. Desi rezultatul alegerilor locale nu a fost pe gustul meu, trebuie sa recunosc ca niciun fost primar nu a mai avut asemenea ganduri bune pentru acesti oameni, motivul sa fie oare faptul ca primarul este femeie? :) Nu stiu dar mai putin conteaza acest lucru, ceea ce conteaza este ca s-a infaptuit ceva omenesc si consider ca este demn de lauda ca un primar sa iasa in strada si sa ofere celor mai putin norocosi o sansa la viata pana la urma. 

Pe de alta parte am vazut la TV ca, spre deosebire de alti ani, drumuri intregi de pe teritoriul Romaniei au fost inchise din cauza iernii si vizibilitatii reduse. In schimb, am auzit de soferi gata sa se ia la bataie cu politia care refuza sa-i lase pe acestia sa inainteze pe un drum inchis. Mi se pare incredibil cum unii oameni par sa nu inteleaga pericolele la care se expun, ca mai apoi sa dea vina tot pe autoritati. 

Asadar dragilor, daca nu este musai sa mergeti cu masina pe undeva sau chiar sa iesiti din case nu va cramponati! Nu are sens sa va puneti in pericol pentru niste lucruri care pot astepta pana cand vremea va reveni la sentimente mai bune.