Aroganta vs. cunoasterea propriei valori, foarte bine

In ultimii ani se discuta foarte mult pe tema increderii de sine fie in articole postate pe internet ale diversilor bloggeri fie in cadrul cursurilor sau workshopurilor organizate care, literalmente, ne-au luat cu asalt. 

Am scris si eu cateva articole in acest sens, nu pentru ca as fi neaparat cea mai nimerita persoana care sa vorbeasca despre asta :) dar pentru ca am avut si eu probleme cu increderea de sine, cu stima de sine. 

Sunt de acord cu aceste incercari ale celor care militeaza pentru formarea sau recastigarea acestui tip de incredere dar, ca orice sabie cu 2 taisuri, observ ca multi oameni o transforma in aroganta. 
Din aceatsa cauza cred ca trebuie sa delimitam foarte bine, atat in ce ne priveste cat si vizavi de interlocutor, cum recunosti un om cu multa incredere in sine fata de un om care este 'doar' arogant. 

In acest sens, eu personal mi-am alcatuit 2 definitii pentru aceste atribute. 

Voi incepe cu INCREDEREA IN SINE, care inseamna clar cunoasterea propriei valori si infranarea temerii (care exista pentru toata lumea, indieferent de statut) de a spune ce gandesti si de a-ti sustine punctul de vedere. As putea adauga chiar influentarea celorlalti prin modul in care iti sustii parerea. 

In ce priveste AROGANTA, o consider modalitatea de exprimare intr-un mod arbitrar, dictatorial chiar, prin care o persoana nesigura de propria valoare cauta cu orice pret ca parerea sa-i fie nu numai ascultata si intelease ba chiar pusa in aplicare de catre ceilalati. 

Asa inteleg eu aceste 2 concepte, daca aveti definitii mai bune mi le puteti impartasi :)
La ora actuala consider ca exista multi oameni aroganti si tupeisti care doresc cu orice pret sa-si impuna punctul de vedere, indiferent daca este sau nu acceptat de catre ceilalti. Oamenii care sunt cu adevarat increzatori nu tin atat de mult sa le impuna si celorlalti parerile lor pentru ca ei sunt foarte siguri pe judecata lor astfel ca ei oricum vor proceda asa cum cred ei ca este mai bine si, eventual daca primesc sfaturi care se potrivesc cu gandurile si principiile lor vor tine cont si de acestea. 
Dupa cum stiti, arogantii si tupeistii generalizeaza parerile lor personale pentru toata lumea, excluzand orice alt sfat sau recomandare venita din partea celorlalti. 

Asa am ajuns  si la cunoasterea  mai clara a diferentei dintre un sef si un leader. 

Dupa ce am participati la un workshop pe tema leadershipului, la noi notiunea de 'sef' se atribuie unei persoane care conduce in mod despotic chiar, fara a tine cont de parerile echipei sau subalternilor, cum mai sunt numiti angajatii, fara a recunoaste erorile pe care le poate face inevitabil, este totusi om, si care scoate in evidenta mai mult greselile comise de catre membrii echipei sale in detrimentul lucrurilor bine facute de catre acestia. Din ce am observat, sefii in general trec cu vederea anumite obiective indeplinite, le considera absolut normale, in schimb daca ai facut un pas gresit se comporta ca si cum acest lucru s-ar vedea si din spatiu :) Si, nu in ultimul rand tin sa subliniez un lucru care se intampla des anume, niciun sef nu te invata cum sa faci anumite lucruri necesare bunei defasurari a activitatii. Eventual deleaga un alt membru al echipei. Astfel tu, ca proaspat angajat, trebuie sa te descurci singur cu notiunile noi si sa le inveti cu rapiditate. 

Un 'leader'  cauta incontinuu sa-si motiveze echipa, sa le scoata in evidenta calitatile, sa influenteze oamenii in mod pozitiv, sa creeze o atmosfera placuta la locul de munca. Un leader poate deveni chiar un mentor intr-un anumit domeniu pentru echipa sa, invatand impreuna cu membrii acesteia lucruri noi si evoluand impreuna cu acestia. Consider ca unii se nasc cu aceasta calitate, care nu trebuie exercitata numai in cadru profesional ci si in viata de zi cu zi, iar altii o pot dobandi prin adaptarea atitudinii si comportamentului  la calitatile unui leader. Cum imi place mie sa spun, leadershipul ar trebui predat in scoala :)

Intorcandu-ma la subiect, consider ca ar trebui sa delimitam clar aceste doua concepte deoarece limita dintre ele este foarte subtire, astfel incat este foarte usor sa cazi dintr-o extrema in cealalta, pe langa faptul ca este foarte important sa ne acordam timpul necesar pentru a ne cunoaste foarte bine pe noi insine. Este un lucru destul de greu, acceptarea propriilor limitari si slabiciuni este poate printre cele mai dificile lucruri de facut de unul singur. Dar odata facute (singuri sau cu ajutorul unui psiholog), viata noastra se va schimba radical si va deveni mult mai buna din punct de vedere calitativ. 

Romania tuturor posibilitatilor

Ca in fiecare an, in ajunul Craciunului, mai exact in dimineata zilei de 24 decembrie ma duc sa ma spovedesc si sa ma impartasesc la preotul pe care-l cunosc din clasa a 5-a. Este un om de nota 20 care ma cunoaste poate mai bine decat multa lume care ma cunoaste chiar din burta mamei :) cu alte cuvinte avem o relatie foarte speciala si il apreciez foarte mult pentru modul in care isi face meseria. 

Este exact genul de preot pe care ti-l doresc sa-l cunosti :)

Deci, revenind la subiect m-am prezentat cum spuneam ca de fiecare data, de Craciun si de Paste ca altfel nu ma vezi pe la biserica, din pacate :(

In timp ce il asteptam pe preot intra in biserica un...nene insotit de fiica sa (probabil), un copilas micut de vreo 3 ani cred pe care a venit s-o impartaseasca. OK, nimic ciudat, din contra laudabil. 

Ceea ce avea sa urmeze in schimb, mie personal mi-a pus capac. Domnul despre care vorbesc a inceput sa-si pozeze fetita in repetate randuri langa brad si nu numai, prin alte colturi ale bisericii, aceasta tinand in manuta o lumanare iar el, indemnand-o sa faca diverse gesturi pe care le fac oamenii de obicei cand se pozeaza. Ah, ca sa nu uit si de 2 selfie-uri pe care si le-a facut  impreuna cu fetita. 

Eu si ceilalti oameni din biserica ne uitam inmarmuriti la sedinta foto in plina desfasurare fara ca sa scoata unul un sunet si sa il atentioneze pe domnul respectiv ca ceea ce facea nu era tocmai un comportament potrivit intr-o biserica. 

Dupa ce am plecat de-acolo chiar m-am intrebat de ce nu am luat eu atitudine pentru ca ceilalati se uitau ca la spectacol deci, n-as putea sa spun ce anume o fi fost in mintea lor vazand asa ceva. Eu in schimb, pe langa faptul ca eram putin adormita :) cred ca efectiv mi-a fost rusine de rusinea lui si cred ca de-asta n-am avut nicio reactie. 

Ei bine, te sfatuiesc sa iei atitudine in astfel de situatii pe care eu una nu le consider in regula sa se intample. Este adevarat ca traim intr-o tara libera dar, cred ca totul are o limita, macar in biserica. 

Totusi suntem in Ajunul Craciunului si ar trebui sa avem numai ganduri bune atat despre noi cat si despre semenii nostri, asa ca o sa ma opresc aici cu descrierea diminetii mele de astazi, care altfel a fost foarte frumoasa si sper sa continue asa cel putin pe durata sarbatorilor :)

Acelasi lucru ti-l doresc si tie si sa ai parte de un Mos bogat care sa-ti aduca ce i-ai scris tu pe lista daca ai scris, daca nu sper sa-ti fi citit gandurile intocmai :D

Ce nu te omoara te face mai puternic

Sunt convinsa ca ai auzit asta de multe ori, ca si mine dealtfel. Pot spune chiar de ultima perioada, aici ma refer la ultimii 2 ani in care am avut de-a face cu o multitudine de schimbari in viata mea, unele de natura personala, altele de natura profesionala. 

Evident ca in prima faza m-am panicat, inainte eram genul de persoana care nu concepea ideea de a iesi din zona de confort, cred ca nici nu prea stiam ce inseamna acest lucru :))

Ei bine, am trecut cum spuneam prin niste intamplari in ultimul timp care m-au fortat sa ies din zona de confort si, in momentele acelea eram atat de confuza incat habar nu aveam cum sa reactionez, nu mai eram sigura de nimeni si de nimic, totul parca era in ceata pentru mine, eram aproape paralizata, nu mai stiam ce am de facut cu viata mea. 

Acesta a fost, cum ii spun eu, momentul 'de clic' din viata, un moment de rascruce in care am inceput sa ma analizez la modul cel mai serios, de fapt atunci am inceput eu sa inteleg mai multe despre mine. Pana atunci, cum spuneam, cred ca traiam putin din inertie, nu-mi puneam prea multe intrebari legate de nimic, luam totul ca atare. Intr-un fel, era un lucru bun pentru ca poate imi faceam mai putine probleme legate de mine si de viitorul meu, in schimb acum am invatat sa 'overthink' cum se zice, dar ma tratez de asta :))

A fost o perioada, mai ales la fostul job in care am fost putin coplesita de feedback-uri negative din partea tuturor, incepand de la familie si terminand cu sefii. Dintr-o data parca nimic din ceea ce eram, ce stiam nu mai era suficient pentru nimeni si, cel mai grav, incepusem sa-mi pierd increderea in mine si in capacitatile mele intelectuale. 

Ei bine, din fericire, acea perioada a trecut iar eu ma simt mult mai bine din acest punct de vedere, odata datorita faptului ca mi-am schimbat locul de munca si nu mai trebuie sa fac fata zi de zi acelorasi tensiuni si presiuni si, pentru ca m-am redescoperit. 
In momentul de fata ma ocup cu un domeniu care efectiv imi ofera multa energie, invat lucruri noi, cunosc oameni noi si, cel mai important, in fiecare zi noile persoane aparute in viata mea  nu inceteaza sa ma motiveze nu numai din punct de vedere profesional ci si personal. Asa ca zi tu ca nu este atmosfera ideala de la un loc de munca...:)

In al doilea rand am invatat intr-un timp destul de scurt foarte multe lucruri despre mine si despre ce-mi doresc cu adevarat. 

Sigur, nu pot sa spun ca toate problemele mele au disparut cu aceasta ocazie doar ca acum abia cred ca am atitudinea necesara pentru a le infrunta mai bine si mai rapid. 

Poate este tardiv dar simt ca lucrurile abia acum incep sa se aseze pentru mine. Am invatat sa spun 'nu' si sa nu mai imi fie teama de anumite reactii ale diverselor persoane care oricum apar, am invatat ca oamenii intotdeauna vor comenta, barfi, niciodata nu vei fi pe placul tuturor. 

Deci, am descoperit in mine ca nu posed acea rezistenta la schimbare care creaza probleme multora. Cum se spune, schimbarile sunt intotdeauna de bun augur. 

Asa ca, daca se pune problema sa faci o schimbare majora in viata ta go for it, sigur, dupa ce cantaresti foarte bine situatia. Zona de confort este cum ii spune si numele 'foarte confortabila':) dar satisfactiile vor intarzia sa apara pentru ca rutina, crezi sau nu, este cel mai mare dusman al omului. Te impiedica sa iti demonstrezi in primul rand tie de ce esti capabil si ce iti doresti. 

Stiu ca este greu sa te urnesti si sa faci lucruri noi de care probabil iti este teama dar, gandeste-te ca este singura modalitate sa te autodepasesti. Dar si cand o faci satisfactia este pe masura. 

Cu toate ca este  joi, iti urez weekend placut, fii deschis la schimbari si fii open-minded :)

Ce (mai) inseamna sa fii sexy?

Cam asa suna titlul unui articol dintr-o revista pe care am citit-o recent. 

Nu sunt fan reviste de-astea glossy (decat daca au vreun cadou interesant si util) :)) cuprins in pretul revistei dar altfel, spre deosebire de anii trecuti nu ma mai dau asa in vant dupa orice numar nou care apare. 

Revista despre care vorbesc este pentru prima oara cand o citesc, apropo e vorba despre un supliment gratuit :)) mi s-a parut interesanta sa o rasfoiesc pentru ca aborda acest subiect tabu dar totusi interesant dupa parerea mea, in scop educativ bineinteles. 

Cum spune si titlul se vorbeste despre ideea de sexiness, citatndu-i pe cei care au scris-o. 

Intr-adevar, la ora actuala ideea de a fi sexy a capatat si capata tot mai multe conotatii care de care mai traznite, as zice eu. Daca ma intrebi pe mine, sexy sunt oamenii care te cuceresc din prima, nu stiu daca e vorba numai de carisma, asta o traduc prin popularitate, ci sex-apealul pe care il au unii si pe care ti-l transmit cu viteza suntetului in momentul in care interactionezi cu ei. 

Este vorba despre acel je-ne-sais-quois, pe care ti-l transmite cineva (barbat/femeie) in primul minut, deci doar din comportament si gestica atentie, fara sa-ti vorbeasca despre….fizica cuantica :)) 

Si, cel mai important lucru, fara sa-si dezveleasca prea mult pielea, valabila in cazul femeilor care, nu stiu de ce, au senzatia ca pot fi considerate sexy numai in acest fel. 

In acest articol se vorbeste mult despre atitudinea sexy pe care multi dintre noi o au deja, doar ca din cauza presiunii societatii in care traim si care pune accent mult prea mare pe lucrurile materiale (haine, machiaj, coafura, etc) uitam ca o avem deja. Si aici ma refer la lucrurile pe care le stim despre noi si cu care ne mandrim cu adevarat si, din pacate ajungem sa le ascundem pentru ca nu ne mai incredem in ele, acceptam sa fim manipulati de catre canalele media si bineinteles, ce zice lumea, si sa achizitionam fel de fel de lucruri materiale in care ne punem noi speranta ca ne vor face mai sexy in ochii celorlalti. 

Deci, oameni buni! adevarul este ca ‘cheia’ de a fi sexy (daca pot spune asa) a fost si este chiar la noi. Asa cum scrie si in revista respectiva, increderea in sine este cea mai dovada ca poti fi considerata o persoana sexy. 

Sigur, nu minimizez efectul hainelor/accesoriilor/machiajului/coafurii, dar astea iti dau doar un plus de sexiness ;) si btw, daca nu stii sa le porti asa cum trebuie, poti sa-ti iei adio de la ideea de a fi perceput/a asa cum iti doresti de fapt, este foarte important mesajul pe care il transmiti, dincolo de orice tendinta de moment. 

M-a bucurat foarte tare sa citesc acest articol pentru ca sincer, ma simt bombardata de toate informatiile care circula legate de aceasta idee obsedanta de a fi sexy non-stop. 

Bine, pe de alta parte, consider ca ideea a capatat acest nume nou (nr.sexy) de la binecunoscutul mod de a te prezenta lumii intregi si anume, de a fi ingrijit si de a te iubi pe tine, mai exact de a te respecta tu insuti. Cumva, cred ca de-aici a plecat ideea de a fi mereu cat mai sexy. 

Acestea fiind spuse, dat fiind ca a venit weekendul iti doresc sa ai cele mai sexy aparitii in timpul iesirilor la distractie din timpul tau liber ;)

Cheia succesului sau increderea in sine

De fiecare data cand navighez pe net mi se intampla sa gasesc minim 2 linkuri cu trimitere la cate un blog sau editia online a unei publicatii in domeniu. Evident ca am citit si eu cateva articole legate de acest subiect foarte la moda dar si interesant. Pana acum credeam ca este vorba mai mult de strategii de marketing dar nu, este mai mult decat atat, mult mai mult. 
 Asa cum scriam aici despre stil, ei bine aceasta incredere pare ca trebuie si ea educata. Probabil ai observat diverse persoane care cand intra intr-o incapare parca o lumineaza, ceilalti par atrasi ca un magnet de acestea. 
Care este secretul? 
Este vorba despre acest self-confidence, increderea neclintita in sine pe care persoana respectiva o emana. 
Dar cum face asta? 
Cheia este atitudinea. Nu conteaza cu ce esti imbracat, cu ce masina ai venit sau contul din banca, atata vreme cat tu te simti bine in pielea ta si esti impacat cu tot ce tine de persoana ta, si sigur nu tii cont de gura lumii, nimic nu poate merge rau. 
Crede-ma ca am stat mult sa ma gandesc la acest gen de persoane, am vorbit cu ele si am incercat sa le descopar secretul si, dupa lungi ‘sapaturi’ am facut marea ‘descoperire’.
Ai sa-mi spui: ok, si ce-i atat de greu in a ma preface ca totul este roz un viata mea? 
Ei bine, este. Pentru ca una este sa te uiti in oglinda inainte sa pleci sa-ti zambesti si sa-ti spui ca esti cel mai tare din parcare si alta s-o faci in realitate in fata unei multimi, de pilda. Stii vorba aia, socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ :) Dar daca exersezi crede-ma ca rezultatul poate fi surprinzator chiar si pentru tine, te vei uimi :) 
Sigur ca in lumea asta fiecare avem cate un of: ba ca nu ne place cum aratam, ba ca nu suntem mai tineri, ba ca nu avem un anumit job la care chiar sa mergem cu placere, ba ca nu avem suficienti bani, ca nu avem masina pe care ne-o dorim, si lista poate continua. Doar ca asta nu este un motiv ca sa te desconsideri pentru ca tine minte, daca tu te vezi intr-o lumina nefavorabila, inconstient ii influentezi si pe ceilalti. 
Nu mi-am propus sa scriu articole legate de acest subiect doar ca lipsa de incredere de care dau dovada oameni dragi mie, de care sunt eu foarte constienta de ce sunt in stare si ce au realizat pana acum, ma deprima. Cu atat mai mult cu cat cunosc oameni care nu sunt nici pe jumatate atat de realizati sau dotati intelectual dar care, cel putin in fata, vor sa para mici Einstein. 
Din pacate, traim intr-o lume in care mediocritatea e la loc de cinste iar intelectualii se ascund in umbra de teama sa nu fie intelesi gresit sau sa cada in penibil. 
Asa cum sustinem ori de cate ori se intampla ceva grav la noi in tara ca vrem schimbare, pai sa-i dam drumul! Dar nu sa ii asteptam pe altii sa ne schimbe, noi trebuie sa ne schimbam mentalitatea si felul de a fi, altfel nimic nu se va schimba! 

So, let’s do it Romania!