De la extaz la agonie...

In ultimul timp sunt martora unei redescoperiri a propriei personalitati, cu bune si cu rele, bineinteles.

Pe langa acest lucru descopar ca sunt unele persoane alaturi de care mi-am petrecut timpul pana acum dar cu care imi pare ca, in momentul de fata, nu mai rezonez.

Mi s-a dat sa descopar asta in timp ce eram in oras cu o veche cunostinta. Dupa cateva cuvinte, impresii schimbate s-a produs un declic, brusc mi-am dat seama ca nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda. Pe langa faptul ca am avut multe opinii contradictorii cu respectivul, lucrurile au luat o turnura destul de urata in sensul ca m-am vazut obligata sa parasesc locul intalnirii dupa ce m-am enervat si mi-am dat seama ca poate a fost o greseala faptul ca ne-am reintalnit dupa o buna perioada de timp.

Nu este un lucru rau dar este dureros, pentru mine cel putin, sa vad cum o persoana cu care ma intelegeam destul de bine ajunge sa ma faca sa abandonez efectiv discutia din cauza faptului ca nu ne mai putem intelege. Avem pareri atat de diferite si ne este imposibil sa mai gasim un punct comun.

A fost unul dintre acele momente in care mi-a parut rau ca mi-am dorit sa ne revedem, lucru care rar mi se intampla.
In fine, asa a fost sa fie, poate ca este mai bine. Oricum, in ultimul timp refuz sa ma mai vad cu persoane cu care nu mai consider ca mai avem ceva de discutat. Poate vei crede ca sunt fitoasa sau pretentioasa. Nu stiu, poate sunt dar, nu consider ca fac nimanui un bine, mie cel mai putin, sa revad o persoana doar de dragul de a spune 'bine ca ne-am mai vazut si noi'. Este adevarat ca sunt o persoana selectiva si, multa lume, familie mai ales, inca ma condamna pentru acest lucru. OK, poate sunt de condamnat, dar m-am saturat sa ma inconjor de oameni negativisti, care parca fac un concurs de genul cine este cel mai nefericit sau cine duce cea mai grea viata.

M-am saturat sa ma intalnesc cu oameni care doresc sa vorbeasca numai despre lucrurile care nu merg asa cum isi doresc si carora le place sa fie compatimiti. Da, probabil ca asta este pretul pe care trebuie sa-l platesc. Dar, cred ca prefer asa decat sa ma complac intr-un astfel de cerc vicios.
Referitor la persoana despre care vorbeam, este vorba despre un vechi prieten cu care imi placea sa ies la un pahar de vorba mai ales pentru ca ma fascineaza domeniul in care lucreaza, adica filmele si industria cinematografica in general. Pana acum imi parea o persoana deschisa la minte cu care pot vorbi si alte lucruri, asta ma atragea la discutiile noastre. Pana azi, cand am avut parte de cea mai urata surpriza din partea lui, am intalnit azi un om care se vedea ca nu isi dorea sa fie unde am fost si probabil nici cu mine. OK, nu asta m-a deranjat neaparat, ci faptul ca oamenii fac multe lucruri dintr-o obligatie absolut prosteasca. Nu, nu l-am obligat sa ne vedem.

Dar cum ziceam, omul cat traieste invata si, se pare ca eu imi continuu selectia naturala a prietenilor/amicilor.

Stand-up....comedy

Tot spuneam eu la un moment dat ca imi plac comediile, ei bine, cand ies in oras imi place  sa merg la show-uri de stand-up comedy. Nu am fost la multe pana acum dar este un mod foarte placut de a ma relaxa si de a-mi petrece timpul. Plus ca e un mod de a-ti da seama de ridicolul unor situatii in care ai fost pus la un moment dat si, eventual ti se dau idei de cum te-ai putea descurca datile viitoare in caz ca mai intalnesti altele asemenea :)

Imi aduc aminte ca prima oara cand am fost la un astfel de show ma gandeam la Seinfeld si parca imi doream sa fac parte din distributia serialului ca sa aflu cum pot unii oameni sa faca asa ceva, sa fii practic ‘one man show’, in afara de grupul de prieteni :D.  

Si acum mi se pare foarte dificil, practic toti ochii sunt atintiti asupra ta iar tu, ca si comediant, trebuie sa-ti cunosti foarte bine speech-ul si, in caz ca uiti ceva, automat sa treci in etapa de improvizatie. In fine, chiar ii admir pe cei care pot face asta!

Pana de curand, in Romania erau numai barbati care faceau asta, banuiesc ca ai auzit si tu de ei dar, de curand am vazut ca a intrat si o femeie in acest domeniu considerat (inca) al barbatilor. 

In Bucuresti nu sunt multe locatii de stand-up, tocmai de aceea este destul de complicat sa faci rezervare la o ora acceptabila. Spun asta pentru ca acum ceva timp cand am mers cu niste prieteni la un bar unde se tineau astfel de show-uri, nu am gasit locuri la ora preferata de noi decat la cateva ore distanta. Si am acceptat varianta propusa de ei, nevrand sa renuntam :) 

Mi-ar placea sa existe mai multe astfel de locatii decat clasicele cafenele sau baruri unde uneori abia te poti auzi din cauza zumzetului si muzica data prea tare, le consider o alternativa chiar interesanta, au un farmec anume. 

In barurile unde se organizeaza stand-up practic ai timp sa si socializezi inainte si dupa show si, mai exista si genul acesta de entertainment. 

So, stand up for comedy! :)