Ochii care nu se vad...nu se uita :P

Deseori am auzit versiunea originala a acestei vorbe, anume 'ochii care nu se vad se uita'.

Pe de-o parte aveam tendinta sa cred acest lucru pentru ca, daca trece o anumita perioada de timp in care nu ai mai interactionat cu 1/mai multe persoane pe diverse cai (mesaje, telefoane sau intalniri face to face) oamenii au tendinta, in primul rand sa-si vada de treburile lor si, in al doilea rand, sa se vada cu colegii de munca sau prietenii conjuncturali. Apropo, cred ca acest gen de prietenii detin monopolul in societatea in care traim cu exceptiile de rigoare, desigur.

Ei bine, revenind la subiectul nostru, m-am revazut cu o veche cunostinta cu care nu ma mai vazusem de un car de ani si care mi-a facut o deosebita placere :) In primul rand pentru ca este o persoana foarte open-minded, o persoana creativa, in permanenta cautare de idei pe care sa le si puna in practica, ce mai, o incantare mai ales pentru mine care, in ultimul timp dau numai de persoane (mult) prea comode care chiar daca-si doresc imbunatatirea calitatii vietii (si nu ma refer neaparat la partea financiara) nu sunt dispusi sa faca prea multe.

Persoana depsre care vorbesc am cunoscut-o din intamplare la o intalnire cu mai multi prieteni la un show de stand-up comedy. Spun ca a fost o intamplare dar, dupa cum stim cu totii nimic nu este intamplator :) Drept urmare am aflat ca se ocupa de media, promovare in media, realizare emisiuni la radio si multe altele din aceasta zona.

Si acum se ocupa de acelasi lucru dar isi doreste sa isi faca si propriul business, mai ales ca in randul nostru, al tinerilor se 'poarta' acest lucru. Laudabil dupa parerea mea.

Genul acesta de intalniri cu persoane care sa iti povesteasca despre visurile lor este o adevarata incantare pentru ca vorbim despre oameni care pur si simplu nu doresc sa se multumeasca cu ceea ce li se ofera fara prea mari eforturi. Doresc sa traiasca viata pe care o vor si o merita nu viata care practic li se impune pe diverse cai.

Asa cum scriam si in alte articole, consider ca asta ar trebui sa facem toti cei care suntem inca la inceput de drum. Asa cum miliardarii lumii si oamenii de succes din lumea asta au fost perceputi mai intai ca niste 'ciuati' (poate exagerez dar nu-mi vine alt termen in minte) pentru ca au refuzat sa mearga pe aceleasi cai 'ca toata lumea' ei s-au impotrivit si au avut puterea sa-si creeze propria lume, inconjurati de oameni care ii inspira in continuare si, sa aiba propriul stil de viata care ii ajuta sa se mentina la standardul dorit de ei nu impus de altii.

Asadar, incercati sa va inconjurati de oameni care va trag in sus, care va provoaca sa va depasiti limitele, va scot din zona de confort, poate chiar va schimba mentalitatea.

De la extaz la agonie...

In ultimul timp sunt martora unei redescoperiri a propriei personalitati, cu bune si cu rele, bineinteles.

Pe langa acest lucru descopar ca sunt unele persoane alaturi de care mi-am petrecut timpul pana acum dar cu care imi pare ca, in momentul de fata, nu mai rezonez.

Mi s-a dat sa descopar asta in timp ce eram in oras cu o veche cunostinta. Dupa cateva cuvinte, impresii schimbate s-a produs un declic, brusc mi-am dat seama ca nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda. Pe langa faptul ca am avut multe opinii contradictorii cu respectivul, lucrurile au luat o turnura destul de urata in sensul ca m-am vazut obligata sa parasesc locul intalnirii dupa ce m-am enervat si mi-am dat seama ca poate a fost o greseala faptul ca ne-am reintalnit dupa o buna perioada de timp.

Nu este un lucru rau dar este dureros, pentru mine cel putin, sa vad cum o persoana cu care ma intelegeam destul de bine ajunge sa ma faca sa abandonez efectiv discutia din cauza faptului ca nu ne mai putem intelege. Avem pareri atat de diferite si ne este imposibil sa mai gasim un punct comun.

A fost unul dintre acele momente in care mi-a parut rau ca mi-am dorit sa ne revedem, lucru care rar mi se intampla.
In fine, asa a fost sa fie, poate ca este mai bine. Oricum, in ultimul timp refuz sa ma mai vad cu persoane cu care nu mai consider ca mai avem ceva de discutat. Poate vei crede ca sunt fitoasa sau pretentioasa. Nu stiu, poate sunt dar, nu consider ca fac nimanui un bine, mie cel mai putin, sa revad o persoana doar de dragul de a spune 'bine ca ne-am mai vazut si noi'. Este adevarat ca sunt o persoana selectiva si, multa lume, familie mai ales, inca ma condamna pentru acest lucru. OK, poate sunt de condamnat, dar m-am saturat sa ma inconjor de oameni negativisti, care parca fac un concurs de genul cine este cel mai nefericit sau cine duce cea mai grea viata.

M-am saturat sa ma intalnesc cu oameni care doresc sa vorbeasca numai despre lucrurile care nu merg asa cum isi doresc si carora le place sa fie compatimiti. Da, probabil ca asta este pretul pe care trebuie sa-l platesc. Dar, cred ca prefer asa decat sa ma complac intr-un astfel de cerc vicios.
Referitor la persoana despre care vorbeam, este vorba despre un vechi prieten cu care imi placea sa ies la un pahar de vorba mai ales pentru ca ma fascineaza domeniul in care lucreaza, adica filmele si industria cinematografica in general. Pana acum imi parea o persoana deschisa la minte cu care pot vorbi si alte lucruri, asta ma atragea la discutiile noastre. Pana azi, cand am avut parte de cea mai urata surpriza din partea lui, am intalnit azi un om care se vedea ca nu isi dorea sa fie unde am fost si probabil nici cu mine. OK, nu asta m-a deranjat neaparat, ci faptul ca oamenii fac multe lucruri dintr-o obligatie absolut prosteasca. Nu, nu l-am obligat sa ne vedem.

Dar cum ziceam, omul cat traieste invata si, se pare ca eu imi continuu selectia naturala a prietenilor/amicilor.

Nu pot, nu am timp...

Este vorba despre o problema care ma tot framanta de ceva timp si zilele trecute am constatat ca nu sunt singura, chestie care m-a linistit intr-un fel. 

Vorbeam despre asta cu o prietena foarte buna care, la fel ca mine, imi povestea ca primeste astfel de raspunsuri din partea unor prieteni.  Din pacate m-am regasit de multe ori in situatia de a-mi dori sa mai ies in oras cu prieteni cu care inainte ne sarbatoream impreuna  zile de nastere, revelioane si multe alte ocazii importante din viata. 

Ok, pot intelege ca fiecare are viata lui, cum o am si eu pe-a mea, doar ca spre deosebire de acesti oameni, chiar imi doresc sa-mi fac timp pentru cei dragi, cu care ma simt bine ori de cate ori ma vad sau doar vorbim la telefon. 

In schimb astfel de ‘scuze’, repetate over and over again, nu ma fac decat sa-mi pun intrebari serioase referitoare la calitatea relatiei de prietenie pe care o (mai) avem si, din punctul meu de vedere, asta este un lucru rau, grav as putea spune. Daca nici pentru prieteni nu ne mai gasim timp deja cred ca avem o problema. 

Prieteni cu care am mai dicutat problema asta mi-au spus ca jobul, familia si eventual persoana iubita le ‘mananca’ tot timpul, dar jobul in special. 

Oameni buni, suntem oameni, inca, nu roboti. Si daca ajungem sa sacrificam atata timp din viata  pentru job insemna ca suntem pe cale sa devenim. 

Haideti sa ne facem o lista de prioritati si sa ne traim viata pentru ca avem doar una, iar anii astia nu se mai intorc. Sa nu ajungem sa vorbim peste niste ani despre aceasta perioada frumoasa pe care o traim ca de una atat de ‘ocupata’ decat daca vorbim despre distractie, aventura, cunoastere si alte subiecte asemenea :) Sa ne aminitim cu placere cat de bine ne distram si nu...cat de 'ocupati' eram. 

E pacat!

Si pe langa asta, observ din ce in ce mai multi oameni care abia mai accepta sa iasa la un suc pentru ca ‘putem vorbi si pe messenger, whatsapp’ si alte asemenea. Asta este socializarea ‘la moda’, sa ne ingustam privirea intr-un ecran de laptop sau mai rau, telefon, si sa uitam cum mai arata prietenii nostri de-o viata :)

So, let’s have fun, live! :)