luni, 10 octombrie 2016

De la extaz la agonie...

In ultimul timp sunt martora unei redescoperiri a propriei personalitati, cu bune si cu rele, bineinteles.

Pe langa acest lucru descopar ca sunt unele persoane alaturi de care mi-am petrecut timpul pana acum dar cu care imi pare ca, in momentul de fata, nu mai rezonez.

Mi s-a dat sa descopar asta in timp ce eram in oras cu o veche cunostinta. Dupa cateva cuvinte, impresii schimbate s-a produs un declic, brusc mi-am dat seama ca nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda. Pe langa faptul ca am avut multe opinii contradictorii cu respectivul, lucrurile au luat o turnura destul de urata in sensul ca m-am vazut obligata sa parasesc locul intalnirii dupa ce m-am enervat si mi-am dat seama ca poate a fost o greseala faptul ca ne-am reintalnit dupa o buna perioada de timp.

Nu este un lucru rau dar este dureros, pentru mine cel putin, sa vad cum o persoana cu care ma intelegeam destul de bine ajunge sa ma faca sa abandonez efectiv discutia din cauza faptului ca nu ne mai putem intelege. Avem pareri atat de diferite si ne este imposibil sa mai gasim un punct comun.

A fost unul dintre acele momente in care mi-a parut rau ca mi-am dorit sa ne revedem, lucru care rar mi se intampla.
In fine, asa a fost sa fie, poate ca este mai bine. Oricum, in ultimul timp refuz sa ma mai vad cu persoane cu care nu mai consider ca mai avem ceva de discutat. Poate vei crede ca sunt fitoasa sau pretentioasa. Nu stiu, poate sunt dar, nu consider ca fac nimanui un bine, mie cel mai putin, sa revad o persoana doar de dragul de a spune 'bine ca ne-am mai vazut si noi'. Este adevarat ca sunt o persoana selectiva si, multa lume, familie mai ales, inca ma condamna pentru acest lucru. OK, poate sunt de condamnat, dar m-am saturat sa ma inconjor de oameni negativisti, care parca fac un concurs de genul cine este cel mai nefericit sau cine duce cea mai grea viata.

M-am saturat sa ma intalnesc cu oameni care doresc sa vorbeasca numai despre lucrurile care nu merg asa cum isi doresc si carora le place sa fie compatimiti. Da, probabil ca asta este pretul pe care trebuie sa-l platesc. Dar, cred ca prefer asa decat sa ma complac intr-un astfel de cerc vicios.
Referitor la persoana despre care vorbeam, este vorba despre un vechi prieten cu care imi placea sa ies la un pahar de vorba mai ales pentru ca ma fascineaza domeniul in care lucreaza, adica filmele si industria cinematografica in general. Pana acum imi parea o persoana deschisa la minte cu care pot vorbi si alte lucruri, asta ma atragea la discutiile noastre. Pana azi, cand am avut parte de cea mai urata surpriza din partea lui, am intalnit azi un om care se vedea ca nu isi dorea sa fie unde am fost si probabil nici cu mine. OK, nu asta m-a deranjat neaparat, ci faptul ca oamenii fac multe lucruri dintr-o obligatie absolut prosteasca. Nu, nu l-am obligat sa ne vedem.

Dar cum ziceam, omul cat traieste invata si, se pare ca eu imi continuu selectia naturala a prietenilor/amicilor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu