Incepe numaratoarea inversa....

Si iata ca am ajuns la finalul acestui an cu multe suisuri si coborasuri, pentru mine personal. Un an...interesant in care simt ca m-am dezvoltat din punct de vedere personal cum n-am facut-o toata viata, pana acum. 

Lasand la o parte impresiile cu care am ramas, toti ne gandim cum sa sarbatorim trecerea in noul an, cum sa marcam o alta etapa a vietii noastre. Cei mai multi dintre noi aleg sa petreaca pana dimineata pentru ca, se spune ca asa cum iti petreci ultima noapte asa iti vei petrece si urmatorul an. 

Da, este bine sa primesti intrarea in noul an cu bratele deschise, incnjurat de prieteni, eventual intr-o locatie de care sa-ti amintesti mereu cu placere, departe de tumultul orasului, departe de griji si probleme mai ales, tinand in mana bineinteles un pahar de sampanie. 

Eu personal am ajuns la concluzia ca nu-mi doresc sa am parte de aceasta stare de bine numai in aceasta noapte, ci cat mai mult posibil din anul ce urmeaza. Peste tot oamenii se dau peste cap cu pregatirile pentru celebrarea noului an dar, haideti mai bine sa ne gandim la cum avem de gand sa ne petrecem tot anul, corect? Cred ca asta conteaza chiar mai mult decat faimoasa noapte dintre ani. 

Eu asa m-am gandit sa fac acest an, este prima data cand iau aceasta hotarare. Adica, nu m-am strofocat cu pregatirile pentru aceasta noapte in schimb, mi-am propus sa fac din acest an unul de care sa-mi amintesc cu placere, sa realizez ceea ce-mi propun. Mi-am dat seama ca asta conteaza mai mult decat orice petrecere extravaganta de la sfarsitul anului anterior care, pana la urma, este doar o noapte. 

De asemenea, am observat ca noi femeile, uneori si barbatii, ne chinuim atat sa aratam mai bine decat de obicei si investim mai mult in pregatiri decat in momentul care conteaza cel mai mult si anume, atmosfera si starea in care te afli in momentul in care intri in noul an. Stiu ca asa am fost invatati inca de mici dar, pentru mine conteaza mai mult gandurile  cu care alegi sa mergi in viata decat lucrurile materiale, uneori mult prea costisitoare, de care te ingrijesti sa fie in regula decat propria  persoana. 

In fond, cu asta ramai, corect?

Asadar, va urez un An Nou plin de surprize placute si multa sanatate! Sa aveti un an senzational pe toate planurile!

Cheers!

Atmosfera la birou- in ce masura conteaza?

Este un subiect intens dezbatut mai ales in job description in momentul in care aplici pentru un job. Acolo ti se specifica mediu de lucru placut dar, si rezistenta la stres. 

Sunt de acord ca uneori mai ai si momente stresante, ca asta e, dar cred ca intre mediul placut si rezistenta la stres, viitorul angajat trebuie sa fie constient in primul rand de atmosfera pe care o intalneste in cadrul companiei/institutiei unde doreste sa se angajeze. 

Poate la inceput pare ceva insignifiant sau superficial dar trebuie sa mentionez ca este total gresit sa gandesti asa. 

Si ma voi lua pe mine ca exemplu. 

La ultimul loc de munca atmosfera de-acolo lasa de dorit, cum intrai pe usa plutea o tensiune pe care o puteai taia cu cutitul, peste tot vedeam numai fete incruntate, parca mereu exista cate o mare problema. 

Era vorba despre o institutie publica unde, ca peste tot  intalnesti diverse tipuri de oameni, fiecare cu backgroundul lui, personalitatea lui, s.a.m.d. 

La asta te poti adapta intr-un final insa, ce faci cand intalnesti un sef sau sefi toxici?

Asta a fost pentru mine marea provocare si asta este problema mea cea mai mare in general, nu vorbesc numai de sistemul public. 

Mi se pare foarte periculos si nedrept pe de alta parte, cand ajung in functii cheie, foarte importante, acei oameni care habar nu au cu ce se mananca un domeniu. Oameni care, odata ajunsi sa zicem sefi/directori au senzatia ca sunt automat mai destepti decat subalternii lor, nu exista comunicare, ca sa nu mai zic de spirit de echipa sau fair play. 

Cred ca ar trebui, ma refer la cei care ocupa asemenea functii sa inteleaga ca, pe langa faptul ca asta nu ii face mai destepti decat ceilalti sau 'mai cu mot', nu le ofera dreptul de a naste tensiuni in cadrul companiei. 

Am auzit ca se intampla foarte des acest lucru in companiile multinationale, daca lucrezi intr-un loc de genul acesta fie ai observat fie ma poti contrazice, cei aflati in functiile de conducere doresc sa induca sentimentul de competitie acerba printre subalterni. Iar acest lucru, data fiind natura omului, naste disensiuni, discutii, poate ajunge chiar la ura intre acestia. 

De ce? De ce tu ca sef sa faci acest lucru?

Gandeste-te in primul rand ca astfel scade dramatic eficienta angajatului si implicit aduce o contributie  negativa la dezvoltarea companiei. 

Pe de alta parte, in loc sa te gandesti la tine ca la un sef, gandeste-te ca esti un lider, liderul departamentului/serviciului din care faci parte si, in loc sa creezi aceasta tensiune, dupa parerea mea gratuita, mai bine motiveaza-ti subalternii. Gandeste-te ca la inceput erai ca ei si incercai din greu sa ajungi unde esti acum, aplica principiul ‘nu uita de unde ai plecat’ ;)

Deci da, consider ca atmosfera de la locul de munca fie te motiveaza sa-ti faci treaba cat mai bine si sa ai satisfactii din ce in ce mai mari fie, ajungi sa devii frustrat, sa faci totul in scarba si sa ajungi per total sa vezi lucrurile numai in nuante de gri sau direct negru. 

Acestea fiind spuse azi, vineri, ultima zi din saptamana de lucru, daca esti angajat gandeste-te cum ai putea crea o atmosfera placuta la locul de munca sau daca ocupi o functie de conducere, cum ai putea sa-ti motivezi subalternii si astfel, criticile pe care le aduci sa fie interpretate in mod constructiv mai degraba decat observatii de natura sa se simta descurajati poate chiar ofensati.