In ultimii ani se discuta foarte mult pe tema increderii de sine fie in articole postate pe internet ale diversilor bloggeri fie in cadrul cursurilor sau workshopurilor organizate care, literalmente, ne-au luat cu asalt.
Am scris si eu cateva articole in acest sens, nu pentru ca as fi neaparat cea mai nimerita persoana care sa vorbeasca despre asta :) dar pentru ca am avut si eu probleme cu increderea de sine, cu stima de sine.
Sunt de acord cu aceste incercari ale celor care militeaza pentru formarea sau recastigarea acestui tip de incredere dar, ca orice sabie cu 2 taisuri, observ ca multi oameni o transforma in aroganta.
Din aceatsa cauza cred ca trebuie sa delimitam foarte bine, atat in ce ne priveste cat si vizavi de interlocutor, cum recunosti un om cu multa incredere in sine fata de un om care este 'doar' arogant.
In acest sens, eu personal mi-am alcatuit 2 definitii pentru aceste atribute.
Voi incepe cu INCREDEREA IN SINE, care inseamna clar cunoasterea propriei valori si infranarea temerii (care exista pentru toata lumea, indieferent de statut) de a spune ce gandesti si de a-ti sustine punctul de vedere. As putea adauga chiar influentarea celorlalti prin modul in care iti sustii parerea.
In ce priveste AROGANTA, o consider modalitatea de exprimare intr-un mod arbitrar, dictatorial chiar, prin care o persoana nesigura de propria valoare cauta cu orice pret ca parerea sa-i fie nu numai ascultata si intelease ba chiar pusa in aplicare de catre ceilalati.
Asa inteleg eu aceste 2 concepte, daca aveti definitii mai bune mi le puteti impartasi :)
La ora actuala consider ca exista multi oameni aroganti si tupeisti care doresc cu orice pret sa-si impuna punctul de vedere, indiferent daca este sau nu acceptat de catre ceilalti. Oamenii care sunt cu adevarat increzatori nu tin atat de mult sa le impuna si celorlalti parerile lor pentru ca ei sunt foarte siguri pe judecata lor astfel ca ei oricum vor proceda asa cum cred ei ca este mai bine si, eventual daca primesc sfaturi care se potrivesc cu gandurile si principiile lor vor tine cont si de acestea.
Dupa cum stiti, arogantii si tupeistii generalizeaza parerile lor personale pentru toata lumea, excluzand orice alt sfat sau recomandare venita din partea celorlalti.
Asa am ajuns si la cunoasterea mai clara a diferentei dintre un sef si un leader.
Dupa ce am participati la un workshop pe tema leadershipului, la noi notiunea de 'sef' se atribuie unei persoane care conduce in mod despotic chiar, fara a tine cont de parerile echipei sau subalternilor, cum mai sunt numiti angajatii, fara a recunoaste erorile pe care le poate face inevitabil, este totusi om, si care scoate in evidenta mai mult greselile comise de catre membrii echipei sale in detrimentul lucrurilor bine facute de catre acestia. Din ce am observat, sefii in general trec cu vederea anumite obiective indeplinite, le considera absolut normale, in schimb daca ai facut un pas gresit se comporta ca si cum acest lucru s-ar vedea si din spatiu :) Si, nu in ultimul rand tin sa subliniez un lucru care se intampla des anume, niciun sef nu te invata cum sa faci anumite lucruri necesare bunei defasurari a activitatii. Eventual deleaga un alt membru al echipei. Astfel tu, ca proaspat angajat, trebuie sa te descurci singur cu notiunile noi si sa le inveti cu rapiditate.
Un 'leader' cauta incontinuu sa-si motiveze echipa, sa le scoata in evidenta calitatile, sa influenteze oamenii in mod pozitiv, sa creeze o atmosfera placuta la locul de munca. Un leader poate deveni chiar un mentor intr-un anumit domeniu pentru echipa sa, invatand impreuna cu membrii acesteia lucruri noi si evoluand impreuna cu acestia. Consider ca unii se nasc cu aceasta calitate, care nu trebuie exercitata numai in cadru profesional ci si in viata de zi cu zi, iar altii o pot dobandi prin adaptarea atitudinii si comportamentului la calitatile unui leader. Cum imi place mie sa spun, leadershipul ar trebui predat in scoala :)
Intorcandu-ma la subiect, consider ca ar trebui sa delimitam clar aceste doua concepte deoarece limita dintre ele este foarte subtire, astfel incat este foarte usor sa cazi dintr-o extrema in cealalta, pe langa faptul ca este foarte important sa ne acordam timpul necesar pentru a ne cunoaste foarte bine pe noi insine. Este un lucru destul de greu, acceptarea propriilor limitari si slabiciuni este poate printre cele mai dificile lucruri de facut de unul singur. Dar odata facute (singuri sau cu ajutorul unui psiholog), viata noastra se va schimba radical si va deveni mult mai buna din punct de vedere calitativ.
joi, 9 februarie 2017
marți, 7 februarie 2017
Cine suntem sau cine credem ca suntem?
Este un subiect foarte sensibil fiindca toti oamenii in general credem si suntem invatati sa credem ca suntem buni, ospitalieri, credinciosi, empatici si alte asemenea adjective.
Ultimele evenimente ne-au unit in adevaratul sens la cuvantului si ne-au apropiat in acest moment greu, de criza.
Dar as avea 'o alta intrebare' ca sa citez un clasic in viata: de ce nu facem asta ori de cate ori avem ocazia? si aici ma refer la momentele in care unii dintre noi avem cate o problema personala si cerem ajutorul prietenilor sau cunoscutilor si, din pacate din proprie experienta, cei pe care-i consideram prieteni au de multe ori alte prioritati si astfel ajungem sa ne descurcam singuri, cum putem, ca si cand acestia nici n-ar exista.
Se spune depsre poporul roman ca este prietenos si plin de bunatate si cate si mai cate.
Da, sunt de acord cu aceste vorbe frumoase, dar pana la un punct. Spun asta pentru ca observ zilnic comportamentul oamenilor cu care ma intalnesc fara sa interactionez in fiecare zi cand ma duc sau ma intorc de la job sau cand ies in oras, etc.
De ce atunci cand mergem in vacanta in afara tarii ne este rusine sa vorbim romaneste sau sa spunem ca suntem romani? Imi aduc aminte cum am intalnit un cuplu de romani intr-o vacanta pe care i-am salutat in romaneste, auzind cand acestia vorbeau intre ei. Ghici ce? s-au facut ca nu ne auzeau, au trecut mai departe, nu stiau cum sa grabeasca pasul ca sa se indeparteze de compatrioti. Imi aduc aminte si acum ce gust amar mi-a lasat aceasta reactie, lipsa ei de fapt.
In fine, revenind la subiect, am citit un articol intr-un ziar referitor la natiunea romaneasca si unde ne situam din punct de vedere psihologic. Concluziile pe care le-am tras dupa ce am citit articolul m-au dezamagit putin dar nu au fost gresite anume, spunem ca suntem intr-un fel dar ne comportam cu totul altfel. Avem o parere foarte buna despre noi, asa cum mentionam la inceputul postarii dar, cand vine vorba sa dovedim acest lucru nu mai suntem asa de curajosi sau determinati.
O alta idee care mi-a ramas in minte dar sigur, este vorba si de originea latina a acestui popor, avem tendinta sa exageram totul, orice, fie pozitiv fie negativ. Asta ne face de fapt sa traim intr-o alta realitate fata de cea care in care traim de fapt. Cumva, datorita sau din cauza tuturor situatiilor cu care ne intalnim, suntem sau am devenit foarte influentabili. De aceea suntem atat de usor de manipulat si reactionam urat ori de cate ori ni se spune adevarul despre noi si vietile pe care le ducem, intr-un mod abrupt si transant.
Oricat am vrea sa ne convingem pe noi ca suntem deschisi si vrem schimbare nu suntem de fapt pregatiti sa o incepem. Mentalitatea noastra este inca invechita si ne este greu sa ne 'lepadam' de vechile obiceiuri cu care am fost 'inzestrati' inca din nastere si impamantenite de catre parinti care, din pacate, nu mai au sanse sa inteleaga ce inseamna de fapt aceasta schimbare. Sigur, nu vreau sa generalizez dar in cele mai multe cazuri parintilor nostri nu le este simplu deloc sa renunte la niste valori si principii cu care au crescut oricat de gresite sau invechite ar fi acestea. De-asta de multe ori, noua tinerilor ne este greu sa ne intelegem cu ei sau doar sa le intelegem punctele de vedere.
Dar, asa cum am mai spus, noi suntem pana la urma datori sa schimbam lumea in care traim sau doar sa ne creem noi propria lume, si aici nu ma refer la ce spuneam mai devreme adica sa iti construiesti propria realitate, doar sa iti traiesti pastrandu-ti insa deschiderea fata de oportunitatile care apar dar sa 'imbratisezi' pana si lucrurile mai putin placute care ti se intampla si care fac si ele parte din viata ta, ca sa nu zic ca de cele mai multe ori acestea te fac sa evoluezi.
In speranta ca m-am facut cat de cat inteleasa, mi-as dori sa devenim mai uniti in general, si nu doar cand vine vorba de proteste sau avem alte nemultumiri, ci pur si simplu sa fim mai intelegatori unii cu altii si sa incetam cu rautatile si invidia asta gratuita care mie personal mi se pare ca pluteste in aer. Parca suntem setati sa ne comparam mereu unii cu altii, care este cel mai stupid lucru dupa parerea mea. Stiti si voi vorba aia, nu compara mere cu pere. Se aplica perfect in cazul nostru, al oamenilor. Nu semanam, nu avem aceleasi vieti, aceleasi probleme, acelasi viitor, nimic nu avem in comun, decat faptul ca suntem oameni si ar trebui sa ne compaortam mai des astfel unii cu altii.
Doar din acest punct de vedere putem face comparatii, in rest NIMIC.
Ultimele evenimente ne-au unit in adevaratul sens la cuvantului si ne-au apropiat in acest moment greu, de criza.
Dar as avea 'o alta intrebare' ca sa citez un clasic in viata: de ce nu facem asta ori de cate ori avem ocazia? si aici ma refer la momentele in care unii dintre noi avem cate o problema personala si cerem ajutorul prietenilor sau cunoscutilor si, din pacate din proprie experienta, cei pe care-i consideram prieteni au de multe ori alte prioritati si astfel ajungem sa ne descurcam singuri, cum putem, ca si cand acestia nici n-ar exista.
Se spune depsre poporul roman ca este prietenos si plin de bunatate si cate si mai cate.
Da, sunt de acord cu aceste vorbe frumoase, dar pana la un punct. Spun asta pentru ca observ zilnic comportamentul oamenilor cu care ma intalnesc fara sa interactionez in fiecare zi cand ma duc sau ma intorc de la job sau cand ies in oras, etc.
De ce atunci cand mergem in vacanta in afara tarii ne este rusine sa vorbim romaneste sau sa spunem ca suntem romani? Imi aduc aminte cum am intalnit un cuplu de romani intr-o vacanta pe care i-am salutat in romaneste, auzind cand acestia vorbeau intre ei. Ghici ce? s-au facut ca nu ne auzeau, au trecut mai departe, nu stiau cum sa grabeasca pasul ca sa se indeparteze de compatrioti. Imi aduc aminte si acum ce gust amar mi-a lasat aceasta reactie, lipsa ei de fapt.
In fine, revenind la subiect, am citit un articol intr-un ziar referitor la natiunea romaneasca si unde ne situam din punct de vedere psihologic. Concluziile pe care le-am tras dupa ce am citit articolul m-au dezamagit putin dar nu au fost gresite anume, spunem ca suntem intr-un fel dar ne comportam cu totul altfel. Avem o parere foarte buna despre noi, asa cum mentionam la inceputul postarii dar, cand vine vorba sa dovedim acest lucru nu mai suntem asa de curajosi sau determinati.
O alta idee care mi-a ramas in minte dar sigur, este vorba si de originea latina a acestui popor, avem tendinta sa exageram totul, orice, fie pozitiv fie negativ. Asta ne face de fapt sa traim intr-o alta realitate fata de cea care in care traim de fapt. Cumva, datorita sau din cauza tuturor situatiilor cu care ne intalnim, suntem sau am devenit foarte influentabili. De aceea suntem atat de usor de manipulat si reactionam urat ori de cate ori ni se spune adevarul despre noi si vietile pe care le ducem, intr-un mod abrupt si transant.
Oricat am vrea sa ne convingem pe noi ca suntem deschisi si vrem schimbare nu suntem de fapt pregatiti sa o incepem. Mentalitatea noastra este inca invechita si ne este greu sa ne 'lepadam' de vechile obiceiuri cu care am fost 'inzestrati' inca din nastere si impamantenite de catre parinti care, din pacate, nu mai au sanse sa inteleaga ce inseamna de fapt aceasta schimbare. Sigur, nu vreau sa generalizez dar in cele mai multe cazuri parintilor nostri nu le este simplu deloc sa renunte la niste valori si principii cu care au crescut oricat de gresite sau invechite ar fi acestea. De-asta de multe ori, noua tinerilor ne este greu sa ne intelegem cu ei sau doar sa le intelegem punctele de vedere.
Dar, asa cum am mai spus, noi suntem pana la urma datori sa schimbam lumea in care traim sau doar sa ne creem noi propria lume, si aici nu ma refer la ce spuneam mai devreme adica sa iti construiesti propria realitate, doar sa iti traiesti pastrandu-ti insa deschiderea fata de oportunitatile care apar dar sa 'imbratisezi' pana si lucrurile mai putin placute care ti se intampla si care fac si ele parte din viata ta, ca sa nu zic ca de cele mai multe ori acestea te fac sa evoluezi.
In speranta ca m-am facut cat de cat inteleasa, mi-as dori sa devenim mai uniti in general, si nu doar cand vine vorba de proteste sau avem alte nemultumiri, ci pur si simplu sa fim mai intelegatori unii cu altii si sa incetam cu rautatile si invidia asta gratuita care mie personal mi se pare ca pluteste in aer. Parca suntem setati sa ne comparam mereu unii cu altii, care este cel mai stupid lucru dupa parerea mea. Stiti si voi vorba aia, nu compara mere cu pere. Se aplica perfect in cazul nostru, al oamenilor. Nu semanam, nu avem aceleasi vieti, aceleasi probleme, acelasi viitor, nimic nu avem in comun, decat faptul ca suntem oameni si ar trebui sa ne compaortam mai des astfel unii cu altii.
Doar din acest punct de vedere putem face comparatii, in rest NIMIC.
joi, 2 februarie 2017
Romania on fire
In decursul ultimelor zile am fost martorii activi sau inactivi ai unor proteste defsurate atat in Bucuresti cat si in marile orase dar nu numai, fenomenul s-a raspandit pana si in randul locuitorilor unor orase mai mici din tara.
Personal nu sunt adepta miscarilor de strada, asta este si motivul pentru care nu am aprticipat niciodata la aceste proteste, in fine am eu convingerile mele vizavi de aceste manifestari. Dar, asta nu inseamna ca nu ii inteleg pe cei care aleaga sa participe la aceste proteste, cumva ma simt si eu reprezentata de ei si le impartasesc in totalitate nemultumirea/nemultumirile.
Aseara insa nu am fost de acord cu ceea ce s-a petrecut in ultima parte a protestului, si anume interventia acelor huligani care, dupa parerea mea, au stricat efectiv scopul manifestatiei prin introducerea violentei pentru a-si exprima 'mai clar' nemultumirea. Consider ca in acest fel 'au dat apa la moara' celor care ne conduc sa adopte o pozitie si mai defensiva in ce priveste miscarile stradale de care ei sunt foarte constienti ca exista si, apropo de asta, ei totusi nu au iesit pe possturi sau in fata multimii pentru ca macar sa-si apere pozitiile sau, sa inceapa sa arunce vina de la unul la altul, cum ne-am obisnuit :)
Ceea ce as dori sa se-nteleaga, inca o data, este ca aceste proteste sunt tot rezultatul actiunilor noastre, mai exact inactiunilor. Daca v-ati uitat aseara la TV, cred ca ati observat pe burtierele emisiunilor de stiri care au redat in direct protestul, ceea ce a declarat char si scriitorul Andrei Plesu. Anume, a transmis clar ca procentul zdrobitor cu care partidul aflat la putere a castigat alegerile este unul fals. Mai exact, ei si-au 'umflat' rezultatul datorita/din cauza absentei oamenilor de la vot, cum spuneam eu aici. In realitate, este adevarat ca multi romani sunt adeptii partidului castigator (asta e realitatea din pacate) dar procentul real al votantilor lor ar fi fost de aproximativ 18% (deci aprox 3 mil de romani) si nu 40-45%, cum aratau sondajele.
Asadar si prin urmare, recunoastem sau nu, le-am dat apa la moara acestor asa-zisi oameni care ne conduc si care au senzatia ca au dreptul sa comita astfel de infractiuni le putem numi prin deciziile pe care le iau, fara a tine cont de altcineva in afara de ei.
Ceea ce ma deranjeaza si ma infurie este ca nu s-a inteles nici pana acum ce fel de oameni fac parte de acest partid si ca, compatriotii nostri se lasa in continuare in voia sortii si traiesc din inertie pot spune. Sunt convinsa ca de-a lungul timpului oamenii acestia nu si-au dat seama de cu cine au de-a face. Dar, am mai spus si repet, este vorba despre schimbarea mentalitatii, care se pare ca este un proces foarte lung, periculos de lung chiar, va trebui sa induram toate aceste abuzuri din partea celor pe care (inca) ii alegem sa ne reprezinte atat interesele cat si imaginea in lume.
Deci, treziti-va daca vreti o tara ca afara! :)
marți, 31 ianuarie 2017
Cea mai buna investitie pe termen lung
Pe langa achizitia unor lucruri materiale sau active financiare, am observat ca oamenii sunt mereu in cautarea unor investitii, in afara de cei care muncesc din greu pentru un salariu mic, pe care apoi il cheltuie pe te miri ce.
Recent am inceput un nou curs la care am avut ocazia sa cunosc diverse persoane din sfere variate de activitate. Am observat cu mare satisfactie si surprindere in acelasi timp ca, desi climatul economic nu este cel mai bland si cel mai incurajator, multi dintre noi aleg sa-si inceapa propria afacere. Pare ca antreprenoriatul castiga din ce in ce mai mult teren si acest lucru ma face sa-mi reamintesc de vorbele unui 'clasic in viata' Lorand Soaresz (chiar il admir pe acest om), si anume ca indieferent de momentul in care ne aflam si indiferent ce auzim in stanga si-n dreapta, avem datoria fata de noi sa incercam sa punem pe picioare orice fel de afacere. Chiar dadea un exemplu concludent legat de o anumita persoana care a fost intrebata cum a reusit sa puna pe picioare o afacere extrem de profitabila, in ciuda conditiilor mentionate mai sus. Persoana respectiva a dat un raspuns clar si concis, nu voi reda cuvintele exacte, doar esentialul: nu astepta momentul potrivit, creeaza momentul potrivit in contextul in care te afli deja.
Ei bine, asta mi-au transmis si colegii mei de curs, un mare curaj de a incepe ceva pe cont propriu in contextul economic si mediul de afaceri actual.
Revenind la subiectul articolului, oamenii acestia au venit la acest curs pentru a dobandi sau dezvolta anumite abilitati care urmeaza sa-i ajute pe fiecare, fie in dezvoltarea business-ului fie pe ei ca indivizi.
Marturisesc ca ultima varianta reprezinta motivul pentru care am ales si eu sa urmez acest curs de PUBLIC SPEAKING, in cazul in care v-am facut curiosi despre ce este vorba. Este vorba despre depasirea unor temeri pe care multi dintre noi le avem, niste lucruri despre care nici acum nu inveti la scoala. Am ales sa urmez cursul din motivul mentionat mai sus si datorita lumii in care traim, vietii pe care o ducem. Ma refer la un mediu toxic unde, desi ti se spune ca 'este bine' sa iti exprimi parerea, adesea esti apostrofat, poate chiar taxat in diverse moduri. In cadrul acestui curs inveti sa-ti exprimi opiniile in asa fel incat ele sa fie nu numai acceptate ci si bine primite, luate in considerare chiar. Asa cum spun si ultimele reclame de la Vodafone 'depinde cum o dai' :)
Asadar, investitia in noi este cea mai buna investitie. Sunt sigura ca nu este o noutate pentru nimeni acest lucru dar, vorbind cu familie, prieteni si cunostinte am constatat fix opusul. Da, oamenii sunt constienti de acest lucru pana la un anumit punct. Sunt, pe buna dreptatea interesati sa isi gaseasca jobul ideal daca se poate, inca se traieste pe ideea ca jobul te poate implini ca persoana, adica sa faci si ceea ce-ti place dar mai ales sa fii foarte motivat din punct de vedere financiar.
OK, unii dintre noi poate au gasit un job care sa le imbine pe toate sau jobul 'ideal', dar cei mai multi dintre noi nu au reusit inca acest lucru drept urmare se complac intr-un cerc vicios job-casa, casa-job si uita astfel sa se mai bucure de viata.
Consider ca aceste cursuri nu numai ca te ajuta sa devii cea mai buna versiune a ta dar ai posibilitatea sa cunosti oameni noi. Asadar cred ca inscrierea la orice fel de curs care te face sa iesi putin din cotidian reprezinta la momentul acesta cea mai buna investitie, sigur asta in cazul in care nu intentionezi sa-ti cumperi o masina sau sa-ti indeplinesti vreun alt vis. Dar, decat sa arunc banii pe lucruri care mai devreme sau mai tarziu SIGUR nu-mi vor mai trebui, prefer o asemenea investitie care sunt convinsa ce-mi va folosi o perioada lunga de timp de-acum incolo. Si cum toate lucrurile sunt trecatoare pana la urma, TU ca individ vei trai mai mult decat oricare asa ca, cauta sa investesti in experiente care au capacitatea sa te motiveze si sa te transforme in ceea ce ai vrea tu sa devii dar nu crezi ca este posibil.
Vorbind despre acest subiect, un alt gen de investitie care are si efecte terapeutice zic eu sunt calatoriile :) Nu stiu daca v-am spus pana acum dar sunt hobby-ul meu preferat. Desi nu sunt o 'morning person' cand vine vorba de trezit si mers la job, daca e vorba sa plec in vreo vacanta sunt prima care se trezeste la prima ora :D Deci, pe langa educatia ta, daca iti permiti investeste in calatorii. Pentru mine sa plec intr-o tara straina este un prilej de mare bucurie, imi si imaginez cum pasesc in alta lume si ma transform efectiv. Ma simt mult mai relaxata si am mai multa pofta de viata decat alta data. Acest mod de a-ti trai viata are efecte benefice atat din punct de vedere al educatiei, cunosti oameni, culturi, traditii, cat si din punct de vedere al sanatatii, esti mai relaxat, uiti de stres, probleme.
Deci, investeste in TINE! Sigur nu vei avea nimic de pierdut, decat de castigat pe toate planurile!
Recent am inceput un nou curs la care am avut ocazia sa cunosc diverse persoane din sfere variate de activitate. Am observat cu mare satisfactie si surprindere in acelasi timp ca, desi climatul economic nu este cel mai bland si cel mai incurajator, multi dintre noi aleg sa-si inceapa propria afacere. Pare ca antreprenoriatul castiga din ce in ce mai mult teren si acest lucru ma face sa-mi reamintesc de vorbele unui 'clasic in viata' Lorand Soaresz (chiar il admir pe acest om), si anume ca indieferent de momentul in care ne aflam si indiferent ce auzim in stanga si-n dreapta, avem datoria fata de noi sa incercam sa punem pe picioare orice fel de afacere. Chiar dadea un exemplu concludent legat de o anumita persoana care a fost intrebata cum a reusit sa puna pe picioare o afacere extrem de profitabila, in ciuda conditiilor mentionate mai sus. Persoana respectiva a dat un raspuns clar si concis, nu voi reda cuvintele exacte, doar esentialul: nu astepta momentul potrivit, creeaza momentul potrivit in contextul in care te afli deja.
Ei bine, asta mi-au transmis si colegii mei de curs, un mare curaj de a incepe ceva pe cont propriu in contextul economic si mediul de afaceri actual.
Revenind la subiectul articolului, oamenii acestia au venit la acest curs pentru a dobandi sau dezvolta anumite abilitati care urmeaza sa-i ajute pe fiecare, fie in dezvoltarea business-ului fie pe ei ca indivizi.
Marturisesc ca ultima varianta reprezinta motivul pentru care am ales si eu sa urmez acest curs de PUBLIC SPEAKING, in cazul in care v-am facut curiosi despre ce este vorba. Este vorba despre depasirea unor temeri pe care multi dintre noi le avem, niste lucruri despre care nici acum nu inveti la scoala. Am ales sa urmez cursul din motivul mentionat mai sus si datorita lumii in care traim, vietii pe care o ducem. Ma refer la un mediu toxic unde, desi ti se spune ca 'este bine' sa iti exprimi parerea, adesea esti apostrofat, poate chiar taxat in diverse moduri. In cadrul acestui curs inveti sa-ti exprimi opiniile in asa fel incat ele sa fie nu numai acceptate ci si bine primite, luate in considerare chiar. Asa cum spun si ultimele reclame de la Vodafone 'depinde cum o dai' :)
Asadar, investitia in noi este cea mai buna investitie. Sunt sigura ca nu este o noutate pentru nimeni acest lucru dar, vorbind cu familie, prieteni si cunostinte am constatat fix opusul. Da, oamenii sunt constienti de acest lucru pana la un anumit punct. Sunt, pe buna dreptatea interesati sa isi gaseasca jobul ideal daca se poate, inca se traieste pe ideea ca jobul te poate implini ca persoana, adica sa faci si ceea ce-ti place dar mai ales sa fii foarte motivat din punct de vedere financiar.
OK, unii dintre noi poate au gasit un job care sa le imbine pe toate sau jobul 'ideal', dar cei mai multi dintre noi nu au reusit inca acest lucru drept urmare se complac intr-un cerc vicios job-casa, casa-job si uita astfel sa se mai bucure de viata.
Consider ca aceste cursuri nu numai ca te ajuta sa devii cea mai buna versiune a ta dar ai posibilitatea sa cunosti oameni noi. Asadar cred ca inscrierea la orice fel de curs care te face sa iesi putin din cotidian reprezinta la momentul acesta cea mai buna investitie, sigur asta in cazul in care nu intentionezi sa-ti cumperi o masina sau sa-ti indeplinesti vreun alt vis. Dar, decat sa arunc banii pe lucruri care mai devreme sau mai tarziu SIGUR nu-mi vor mai trebui, prefer o asemenea investitie care sunt convinsa ce-mi va folosi o perioada lunga de timp de-acum incolo. Si cum toate lucrurile sunt trecatoare pana la urma, TU ca individ vei trai mai mult decat oricare asa ca, cauta sa investesti in experiente care au capacitatea sa te motiveze si sa te transforme in ceea ce ai vrea tu sa devii dar nu crezi ca este posibil.
Vorbind despre acest subiect, un alt gen de investitie care are si efecte terapeutice zic eu sunt calatoriile :) Nu stiu daca v-am spus pana acum dar sunt hobby-ul meu preferat. Desi nu sunt o 'morning person' cand vine vorba de trezit si mers la job, daca e vorba sa plec in vreo vacanta sunt prima care se trezeste la prima ora :D Deci, pe langa educatia ta, daca iti permiti investeste in calatorii. Pentru mine sa plec intr-o tara straina este un prilej de mare bucurie, imi si imaginez cum pasesc in alta lume si ma transform efectiv. Ma simt mult mai relaxata si am mai multa pofta de viata decat alta data. Acest mod de a-ti trai viata are efecte benefice atat din punct de vedere al educatiei, cunosti oameni, culturi, traditii, cat si din punct de vedere al sanatatii, esti mai relaxat, uiti de stres, probleme.
Deci, investeste in TINE! Sigur nu vei avea nimic de pierdut, decat de castigat pe toate planurile!
luni, 23 ianuarie 2017
Fair-play-ul sau diplomatia
Ca o continuare la show-ul investirii lui Trump, nu stiu cata lume a observat ce s-a intamplat inainte de investirea noului presedinte american, ma refer mai exact la prezentarea fostilor presedinti americani, incepand cu George Bush. Nu m-am putut abtine sa nu remarc comportamentul relaxat al celor care au condus SUA pana la ora actuala, adica inclusiv Obama. Au dat dovada de multa diplomatie in felul lor de a interactiona indiferent de opiniile politice si sistemul fiecaruia de conducere a tarii. Au ras, au glumit, au dat impresia ca se simt foarte bine unul in compania celuilalt in ciuda faptului ca, asa cum se intampla in orice alta tara, niciunul dintre conducatori nu a fost vreodata 100% multumit de ceea ce au facut cei dinaintea lui.
In fine, ceea ce vreau sa transmit este ca pe langa politicienii nostri, noi ca popor avem multe de invatat din comportamentul acestor oameni. In primul rand, cei care au fost pe rand cei mai importanti si puternici lideri ai lumii au dat dovada in primul rand de omenie fata de colegii lor politicieni.
Ca o paralela cu ce se intampla in Romania, daca exista vreo asemananre, ganditi-va cum se comporta cei care au venit acum la putere, noul Guvern. In primul rand au tinut sa dea vina pe predecesorii lor pentru lipsa unei sume importante de bani care 'ar fi disparut' din bugetul tarii, daca imi aduc bine aminte.
Acum nu zic ca in lumea civilizata nu ar exista probleme, sunt convinsa ca exista si daca stam bine sa ne gandim, lumea occidentala are multe probleme in primul rand din punctul de vedere al securitatii interne (vezi problema terorismului), lucru pentru care eu personal sunt foarte recunoscatoare ca nu ne confruntam (inca) cu asa ceva. Asadar si prim urmare, consider ca ar trebui sa devenim mai pragmatici si sa vedem 'the big picture' si sa nu ne mai lasam absorbiti de ceea ce auzim la stiri sau mai rau, la talkshow-uri.
Cum spuneam, consider ca oamenii aceia au dat o lectie importanta liderilor politici din toate tarile, dar aici in Romania consider ca exista o lipsa acuta de omenie, nu numai la nivel inalt. Observ asta zilnic, atat in domeniul profesional cat si in cel social. Cei mai multi dintre noi acuza stresul care face parte din viata mai mult decat ar trebui. OK, este adevarat ca traim niste vremuri foarte stresante unde totul este pe repede inainte dar, nu cred ca stresul este factorul care declanseaza toate problemele de care ne lovim in viata. Cred ca noi ca popor nu am descoperit inca un echilibru si o delimitare intre viata profesionala si cea personala. Cautam constant sa fim up to date in orice domeniu, tinem telefoanele in mana, butonandu-le chiar si atunci cand mergem pe strada, uitand astfel sa ne uitam pe unde calcam sau sa ne ferim de ceilalati trecatori.
In momentul in care vom constientiza aceste lucruri si calitatea vietii noastre va fi mai buna :)
In fine, ceea ce vreau sa transmit este ca pe langa politicienii nostri, noi ca popor avem multe de invatat din comportamentul acestor oameni. In primul rand, cei care au fost pe rand cei mai importanti si puternici lideri ai lumii au dat dovada in primul rand de omenie fata de colegii lor politicieni.
Ca o paralela cu ce se intampla in Romania, daca exista vreo asemananre, ganditi-va cum se comporta cei care au venit acum la putere, noul Guvern. In primul rand au tinut sa dea vina pe predecesorii lor pentru lipsa unei sume importante de bani care 'ar fi disparut' din bugetul tarii, daca imi aduc bine aminte.
Acum nu zic ca in lumea civilizata nu ar exista probleme, sunt convinsa ca exista si daca stam bine sa ne gandim, lumea occidentala are multe probleme in primul rand din punctul de vedere al securitatii interne (vezi problema terorismului), lucru pentru care eu personal sunt foarte recunoscatoare ca nu ne confruntam (inca) cu asa ceva. Asadar si prim urmare, consider ca ar trebui sa devenim mai pragmatici si sa vedem 'the big picture' si sa nu ne mai lasam absorbiti de ceea ce auzim la stiri sau mai rau, la talkshow-uri.
Cum spuneam, consider ca oamenii aceia au dat o lectie importanta liderilor politici din toate tarile, dar aici in Romania consider ca exista o lipsa acuta de omenie, nu numai la nivel inalt. Observ asta zilnic, atat in domeniul profesional cat si in cel social. Cei mai multi dintre noi acuza stresul care face parte din viata mai mult decat ar trebui. OK, este adevarat ca traim niste vremuri foarte stresante unde totul este pe repede inainte dar, nu cred ca stresul este factorul care declanseaza toate problemele de care ne lovim in viata. Cred ca noi ca popor nu am descoperit inca un echilibru si o delimitare intre viata profesionala si cea personala. Cautam constant sa fim up to date in orice domeniu, tinem telefoanele in mana, butonandu-le chiar si atunci cand mergem pe strada, uitand astfel sa ne uitam pe unde calcam sau sa ne ferim de ceilalati trecatori.
In momentul in care vom constientiza aceste lucruri si calitatea vietii noastre va fi mai buna :)
duminică, 22 ianuarie 2017
A brand new world
Asadar, spre disperarea multor pamanteni, Trump a devenit cel mai puternic om de pe planeta.
Am auzit, in timpul investirii sale ca presedinte de ieri, ca astazi a fost primul protest al americanilor. Acolo se pare ca oamenii nici acum nu si-au revenit dupa rezultatul alegerilor.
Personal, nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma ingrozesc de ceea ce au votat americanii pentru ca, in primul rand nu cunosc atat de multe despre acest personaj, Donald Trump, in afara faptului ca este un manager de exceptie. In al doilea rand, se stie foarte bine ca America este cel mai bun exemplu ca presedintele are datoria de a-si reprezenta tara si de a se ocupa de politica si securitatea externa. Pentru toate celelelte exista consilieri, ei se vor ocupa de problemele interne ale tarii, cel putin.
De asmenea, americanii stiu foarte bine ca Donald Trump este un personaj vulcanic, slobod la gura care si-a nuantat foarte mult discursurile din timpul camapaniei deci, este foarte posibil ca multe dintre lucrurile de care ar vrea se ocupe pentru a face America 'great again' sa nici nu aiba loc pentru ca, asa cum a anuntat in repetate randuri, si-ar dori sa faca schimbari majore, care stim foarte bine ca nu se pot face peste noapte sau, ce zic peste noapte, s-ar putea sa nu le poata face in decursul celor 4 ani de mandat sau niciodata.
Un lucru bun sau rau este si faptul ca omul acesta nu a facut o zi politica in viata lui. Momentan el se comporta ca 'vox populi' in America sau doar pentru o parte dintre americani. Dar acestea sunt doar banuieli, speculatii. (Abia) astept sa vad cate dintre promisiunile sale se vor concretiza dupa acesti 4 ani.
In alta ordine de idei este foarte interesanta si in acelasi timp necunoscuta pozitia fiicei sale cele mari, Ivanka, care in trecut afirma ca nu va face parte din stafful prezidential pana zilele acestea cand, eu una aflu cu stupoare, ca are deja pregatit un birou la Casa Alba si ca, ar putea deveni neoficial 'Prima Doamna'. Nu ca as avea ceva impotriva, chiar o consider o femeie foarte desteapta care are parte de o viata la care multi viseaza.
Si ajungem si la Prima Doamna. Melania Trump (fosta Knauss) nu vorbeste (inca) foarte bine limba engleza, din cate am auzit in putinele interviuri pe care le-a acordat. Dar putem trece peste asta.
Ceea ce nu am inteles la comportamentul americanilor este reticenta cu care a fost primita ca si Prima Doamna. Nu am inteles daca aceasta reticenta se datoreaza faptului ca este o imigranta sau pentru ca are 'ghinionul' de a fi sotia lui Trump. Oricum, va fi clar cea mai frumoasa Prima Doamna din istoria Americii si una dintre cele mai stilate. Apropo de stil, asa cum spuneam si mai devreme, am citit cum ca ar fi fost refuzata de numerosi designeri celebri, lucru pe care nu l-am inteles, nu mi-l explic. Am inteles ca fosta Prima Doamna, Michelle Obama a avut mare priza la publicul american si a avut parte de 'outfituri' care mai de care mai stilate si rafinate dar, sa fim seriosi, este o mare diferenta intre ea si Melania Trump, fizic vorbind.
Cred ca noul cuplu prezidential este discreditat in primul rand din cauza modului de exprimare si comportament al lui Trump. Dar, odata ce va mai trece timpul cred si sper ca lucrurile se vor mai calma.
Eu personal sunt foarte curioasa cum urmeaza sa-si desfasoare Trump mandatul si, bineinteles, impactul deciziilor sale asupra Romaniei.
Am auzit, in timpul investirii sale ca presedinte de ieri, ca astazi a fost primul protest al americanilor. Acolo se pare ca oamenii nici acum nu si-au revenit dupa rezultatul alegerilor.
Personal, nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma ingrozesc de ceea ce au votat americanii pentru ca, in primul rand nu cunosc atat de multe despre acest personaj, Donald Trump, in afara faptului ca este un manager de exceptie. In al doilea rand, se stie foarte bine ca America este cel mai bun exemplu ca presedintele are datoria de a-si reprezenta tara si de a se ocupa de politica si securitatea externa. Pentru toate celelelte exista consilieri, ei se vor ocupa de problemele interne ale tarii, cel putin.
De asmenea, americanii stiu foarte bine ca Donald Trump este un personaj vulcanic, slobod la gura care si-a nuantat foarte mult discursurile din timpul camapaniei deci, este foarte posibil ca multe dintre lucrurile de care ar vrea se ocupe pentru a face America 'great again' sa nici nu aiba loc pentru ca, asa cum a anuntat in repetate randuri, si-ar dori sa faca schimbari majore, care stim foarte bine ca nu se pot face peste noapte sau, ce zic peste noapte, s-ar putea sa nu le poata face in decursul celor 4 ani de mandat sau niciodata.
Un lucru bun sau rau este si faptul ca omul acesta nu a facut o zi politica in viata lui. Momentan el se comporta ca 'vox populi' in America sau doar pentru o parte dintre americani. Dar acestea sunt doar banuieli, speculatii. (Abia) astept sa vad cate dintre promisiunile sale se vor concretiza dupa acesti 4 ani.
In alta ordine de idei este foarte interesanta si in acelasi timp necunoscuta pozitia fiicei sale cele mari, Ivanka, care in trecut afirma ca nu va face parte din stafful prezidential pana zilele acestea cand, eu una aflu cu stupoare, ca are deja pregatit un birou la Casa Alba si ca, ar putea deveni neoficial 'Prima Doamna'. Nu ca as avea ceva impotriva, chiar o consider o femeie foarte desteapta care are parte de o viata la care multi viseaza.
Si ajungem si la Prima Doamna. Melania Trump (fosta Knauss) nu vorbeste (inca) foarte bine limba engleza, din cate am auzit in putinele interviuri pe care le-a acordat. Dar putem trece peste asta.
Ceea ce nu am inteles la comportamentul americanilor este reticenta cu care a fost primita ca si Prima Doamna. Nu am inteles daca aceasta reticenta se datoreaza faptului ca este o imigranta sau pentru ca are 'ghinionul' de a fi sotia lui Trump. Oricum, va fi clar cea mai frumoasa Prima Doamna din istoria Americii si una dintre cele mai stilate. Apropo de stil, asa cum spuneam si mai devreme, am citit cum ca ar fi fost refuzata de numerosi designeri celebri, lucru pe care nu l-am inteles, nu mi-l explic. Am inteles ca fosta Prima Doamna, Michelle Obama a avut mare priza la publicul american si a avut parte de 'outfituri' care mai de care mai stilate si rafinate dar, sa fim seriosi, este o mare diferenta intre ea si Melania Trump, fizic vorbind.
Cred ca noul cuplu prezidential este discreditat in primul rand din cauza modului de exprimare si comportament al lui Trump. Dar, odata ce va mai trece timpul cred si sper ca lucrurile se vor mai calma.
Eu personal sunt foarte curioasa cum urmeaza sa-si desfasoare Trump mandatul si, bineinteles, impactul deciziilor sale asupra Romaniei.
miercuri, 18 ianuarie 2017
Omul daca nu e si fudul nu e prost destul
Asa spune una din multele zicale romanesti despre care stiu.
Din pacate, am ajuns la aceasta (trista) concluzie in urma unei discutii pe care am avut-o cu cineva de la care, credeam cel putin, ca am ceva de invatat. O persoana care sa ma inspire. Este vina mea ca am avut aceste asteptari, oricum asta mi se spune ori de cate ori se iveste ocazia.
Ei bine, am observat, nu de acum, ca ai o mare 'problema' cand le spui oamenilor ca gresesc undeva, nu oricui, mai ales managerilor. Daca te-apuci sa le spui ca ceva din ce fac ei nu este tocmai o abordare potrivita devii cel mai mare dusman al lor. Asta am simtit pe pielea mea, cand mi s-a spus despre faptul ca nu accept sa imi reconsider valorile si principiile pe care practic se bazeaza existenta mea. Si daca nu ma pot alinia asa cum doresc altii sa o fac, este foarte grav.
Ei bine, cand am auzit aceste cuvinte, mi-am dat seama ca, pe langa faptul ca nu vorbesc cu persoana care trebuie, adica interlocutorul este un om cu care clar nu ma pot intelege, este clar ca ar trebui sa-mi regandesc locul intr-o echipa unde e posibil sa nu am ce cauta.
Am observat ca majoritatea managerilor incearca sa-si reeduce coechipierii. Adica, tu ca om care nu te-ai nascut in momentul in care ai fost recrutat de x-ulescu, este necesar sau indicat cum vrei sa-i spui sa faci niste schimbari sau compromisuri care sunt vitale pentru a-ti mentine sau prelungi viata intr-o companie.
Nu este un lucru strain, adica am prieteni care s-au confruntat cu aceste probleme si care au preferat sa taca. Am inteles ca asta ar fi reteta care te tine, mai nou, la locul de munca.
Eu, spre deosebire de acesti oameni nu mi-am luat niciun angajament, domeniul meu de activitate este destinat construirii unui business, nicidecum un job traditional unde, mort copt, esti obligat sa mergi la un program fix de 8 ore/zi, 5 zile/saptamana.
Ce-am mai aflat nou, este ca desi nu mi-am luat vreun angajament traditional, este imperios necesar sa dau raportul inclusiv daca am de rezolvat o treaba personala si nu una de 'serviciu'. Drept urmare am intrat intr-o confuzie totala, astfel incat nu mai stiam la momentul acela daca pentru acesti oameni conteaza rezultatele sau modul in care ajungi la ele sau amandoua.
Oricum, cred ca este binecunoscut faptul ca se fac multe abuzuri in majoritatea companiilor si nu numai. Din pacate, observ ca angajatii prefera sa taca si sa barfeasca intre ei problemele existente si cu care se confrunta zilnic fara sa ia nicio masura. Dupa parerea mea, asta este drama prin care romanul traieste de 26 de ani. Sa zicem ca pe vremea celuilalt regim nu aveai nicio putere dar, in timp lucrurile s-au schimbat iar acum, din nefericire 'datorita' sacrificiului suprem al unor oameni, noi ne putem exprima si astfel impiedica abuzurile care se fac la adresa noastra. Asadar tine numai de noi sa facem niste schimbari despre care suntem toti constienti ca trebuie facute.
Dar intrebarea mea este, cand? De ce preferam sa ne plangem in loc sa facem ceea ce stim ca avem de facut? Nu de alta dar singuri ne prelungim agonia. Asa ca, sfatul meu pentru cei care se plang este ca din cer nu a venit si nu vine nimic, decat ploaie sau ninsoare.
Deci, asa cum am mai spus, daca vrei sa schimbi ceva fa-o tu, nu astepta dupa sef sau mai rau, dupa stat.
Si tine minte ca daca timp de 26 de ani nu a venit nimeni sa ne salveze poate este un semn ca nu are altcineva cine sa o faca in afara de noi ;)
duminică, 15 ianuarie 2017
Pe locuri, fiti gata....REDUCERI!
Cunosc multe persoane care adora sa faca shopping dar numai in perioada reducerilor.
Personal nu ma dau in vant dupa aceasta perioada si nu pentru ca mi-ar placea sa cheltui o avere pe haine, dimpotriva, consider ca am inca varsta necesara :) la care pot sa-mi permit sa cumpar haine 'in functie de ce se mai poarta'. Acum, sa nu ma intelegi gresit, nu merg pe ideea cantitate versus calitate, dimpotriva, tot ajunsa la o anumita varsta :) prefer sa cumpar hainele si incaltamintea in functie de calitate iar pe locul 2 am pus tendintele in moda.
Totusi, ca veni vorba de reduceri, am avut norocul sa vizitez cateva tari si, acum 2 ani am ajuns in Paris si culmea ironiei, chiar in perioada reducerilor. De asemenea, imi aduc aminte ca perioada aceasta de reduceri nu era chiar la inceput, ci mai pe la mijloc, ma nimerisem in a doua saptamana de reduceri si, culmea culmilor, ma nimerisem fix pe Champs Elysee. Ei bine, iti dai seama ca simteam o oaresicare 'teama' sa intru in magazinele acelea, nu de alta dar riscam sa fac intru in vreo depresie :))
Totusi, mi-am facut curaj, am intrat cu ideea ca vizitez un muzeu :D dar, ce sa vezi, m-am uitat si la etichete si unele produse nu aveau preturile atat de prohibitive adica, preturile la niste accesorii ale unor branduri cunoscute in toata lumea devenisera chiar accesibile asa ca, evident, nu m-am abtinut si am achizitionat respectivele accesorii.
Ceea ce am retinut eu din aceasta experienta este ca in strainatate perioada reducerilor exista cu adevarat nu ca cea de la noi, unde am auzit tot felul de variante de reduceri, mai mult sau mai putin ortodoxe :)
Pe de alta parte, nu am absolut nicio problema cu a face cumparaturi de la reduceri, uneori ai parte de cele mai placute surprize dar, alteori, cel putin asa patesc eu, este destul de dificil sa gasesti lucruri in stare inca buna si sa gasesti marimile potrivite. Ca sa nu mai zic de harababura care se naste in magazine (inclusiv in afara) printre haine, se face o dezordine de nedescris iar pe mine personal ma enerveaza la culme sa caut, poate in van, in cosurile in care se pun de obicei articolele la reduceri.
Daca este sa dau un sfat referitor la acest gen de shopping, pentru cele care se bazeaza pe aceasta perioada si care au timp sa cutreiere magazinele :) 'stati la panda' daca ati pus ochii pe vreo haina sau incaltaminte sau accesorii pe care vi le-ati dori dar preturile intregi vi se par prohibitive. Merita!
Dupa parerea mea, nu merita dat o gramada de bani pe niste gablonturi chiar si haine sau incaltaminte de calitate inferioara. Mai bine, consider eu, pastrati-va banii pentru lucruri clasice, rezistente in timp care va completeaza garderoba mai bine decat orice alta piesa trecatoare.
Asadar, spor la shopping! :)
luni, 9 ianuarie 2017
Ger de ger!
Iata ca a venit iarna adevarata, cea cu care eram obisnuiti cand eram mici si abia asteptam sa mergem la derdelus sa ne dam cu sania sau poate chiar la munte. Dar, asta a fost o data pentru ca acum, ajunsi la niste varste onorabile :P putem spune ca aparitia iernii in Bucuresti nu mai reprezinta un prilej de asa mare bucurie din motive binecunoscute si anume, strazi si sosele impracticabile, masinile si pietonii ajung sa se 'certe' pe micile spatii pe unde se mai poate merge. Asadar, asta este unul dintre motivele pentru care este bine ca in Bucuresti sa nu vina iarna, decat in teorie, adica sa nu ninga.
Ninsoarea din ultimele zile ma face sa-mi para rau ca nu am avut parte de aceasta vreme de Craciun, moment mult mai nimerit sa ninga ca-n povesti si sa ne inconjoare culoarea alba imaculata a omatului.
Revenind la iarna din Bucuresti, parca as putea totusi sa trec peste faptul ca, cel putin de cand ma stiu eu, autoritatile romane nu au fost NICIODATA pregatite sa intampine iarna asa cum se cuvine, in adevaratul sens al cuvantului. De fiecare data, dar absolut de fiecare data s-a intamplat acelasi lucru, circulatie ingreunata (care sa fim seriosi se produce si daca ploua in Bucuresti, poate e nedrept sa dam vina numai pe zapada :P) oamenii impart aceleasi spatii cat de cat practicabile cu masinile, ca sa nu mai spunem de mazga care se creeaza dupa cateva zile de cand a nins. Asta este viata in Bucuresti iarna, chiar n-ai ce-i face!
Referitor la ceea ce spuneam mai devreme, pot sa trec peste aceste inconveniente dar, gerul din aceste zile a fost de-a dreptul ucigator. Bine, exagerez putin pentru ca azi a fost prima zi dupa o perioada in care nu am putut iesi din casa din cauza unor probleme de sanatate, dar asta este o alta discutie.
In fine, gerul din ultimele zile a inspaimantat de-a dreptul toata suflarea romaneasca. Spun asta pentru ca nu-mi aduc aminte ca in ultimii 2-3 ani sa mai fi inregistrat temperaturi atat de scazute decat la Intorsura Buzaului, unde face parte din traditie.
Revenind la autoritati, pot spune ca am fost placut impresionata de initiativa primariei Bucuresti de a le oferi oamenilor strazii adaposturi unde sa serveasca o masa calda, haine groase pentru a face fata gerului napraznic, etc. Desi rezultatul alegerilor locale nu a fost pe gustul meu, trebuie sa recunosc ca niciun fost primar nu a mai avut asemenea ganduri bune pentru acesti oameni, motivul sa fie oare faptul ca primarul este femeie? :) Nu stiu dar mai putin conteaza acest lucru, ceea ce conteaza este ca s-a infaptuit ceva omenesc si consider ca este demn de lauda ca un primar sa iasa in strada si sa ofere celor mai putin norocosi o sansa la viata pana la urma.
Pe de alta parte am vazut la TV ca, spre deosebire de alti ani, drumuri intregi de pe teritoriul Romaniei au fost inchise din cauza iernii si vizibilitatii reduse. In schimb, am auzit de soferi gata sa se ia la bataie cu politia care refuza sa-i lase pe acestia sa inainteze pe un drum inchis. Mi se pare incredibil cum unii oameni par sa nu inteleaga pericolele la care se expun, ca mai apoi sa dea vina tot pe autoritati.
Asadar dragilor, daca nu este musai sa mergeti cu masina pe undeva sau chiar sa iesiti din case nu va cramponati! Nu are sens sa va puneti in pericol pentru niste lucruri care pot astepta pana cand vremea va reveni la sentimente mai bune.
Ninsoarea din ultimele zile ma face sa-mi para rau ca nu am avut parte de aceasta vreme de Craciun, moment mult mai nimerit sa ninga ca-n povesti si sa ne inconjoare culoarea alba imaculata a omatului.
Revenind la iarna din Bucuresti, parca as putea totusi sa trec peste faptul ca, cel putin de cand ma stiu eu, autoritatile romane nu au fost NICIODATA pregatite sa intampine iarna asa cum se cuvine, in adevaratul sens al cuvantului. De fiecare data, dar absolut de fiecare data s-a intamplat acelasi lucru, circulatie ingreunata (care sa fim seriosi se produce si daca ploua in Bucuresti, poate e nedrept sa dam vina numai pe zapada :P) oamenii impart aceleasi spatii cat de cat practicabile cu masinile, ca sa nu mai spunem de mazga care se creeaza dupa cateva zile de cand a nins. Asta este viata in Bucuresti iarna, chiar n-ai ce-i face!
Referitor la ceea ce spuneam mai devreme, pot sa trec peste aceste inconveniente dar, gerul din aceste zile a fost de-a dreptul ucigator. Bine, exagerez putin pentru ca azi a fost prima zi dupa o perioada in care nu am putut iesi din casa din cauza unor probleme de sanatate, dar asta este o alta discutie.
In fine, gerul din ultimele zile a inspaimantat de-a dreptul toata suflarea romaneasca. Spun asta pentru ca nu-mi aduc aminte ca in ultimii 2-3 ani sa mai fi inregistrat temperaturi atat de scazute decat la Intorsura Buzaului, unde face parte din traditie.
Revenind la autoritati, pot spune ca am fost placut impresionata de initiativa primariei Bucuresti de a le oferi oamenilor strazii adaposturi unde sa serveasca o masa calda, haine groase pentru a face fata gerului napraznic, etc. Desi rezultatul alegerilor locale nu a fost pe gustul meu, trebuie sa recunosc ca niciun fost primar nu a mai avut asemenea ganduri bune pentru acesti oameni, motivul sa fie oare faptul ca primarul este femeie? :) Nu stiu dar mai putin conteaza acest lucru, ceea ce conteaza este ca s-a infaptuit ceva omenesc si consider ca este demn de lauda ca un primar sa iasa in strada si sa ofere celor mai putin norocosi o sansa la viata pana la urma.
Pe de alta parte am vazut la TV ca, spre deosebire de alti ani, drumuri intregi de pe teritoriul Romaniei au fost inchise din cauza iernii si vizibilitatii reduse. In schimb, am auzit de soferi gata sa se ia la bataie cu politia care refuza sa-i lase pe acestia sa inainteze pe un drum inchis. Mi se pare incredibil cum unii oameni par sa nu inteleaga pericolele la care se expun, ca mai apoi sa dea vina tot pe autoritati.
Asadar dragilor, daca nu este musai sa mergeti cu masina pe undeva sau chiar sa iesiti din case nu va cramponati! Nu are sens sa va puneti in pericol pentru niste lucruri care pot astepta pana cand vremea va reveni la sentimente mai bune.
sâmbătă, 31 decembrie 2016
Incepe numaratoarea inversa....
Si iata ca am ajuns la finalul acestui an cu multe suisuri si coborasuri, pentru mine personal. Un an...interesant in care simt ca m-am dezvoltat din punct de vedere personal cum n-am facut-o toata viata, pana acum.
Lasand la o parte impresiile cu care am ramas, toti ne gandim cum sa sarbatorim trecerea in noul an, cum sa marcam o alta etapa a vietii noastre. Cei mai multi dintre noi aleg sa petreaca pana dimineata pentru ca, se spune ca asa cum iti petreci ultima noapte asa iti vei petrece si urmatorul an.
Da, este bine sa primesti intrarea in noul an cu bratele deschise, incnjurat de prieteni, eventual intr-o locatie de care sa-ti amintesti mereu cu placere, departe de tumultul orasului, departe de griji si probleme mai ales, tinand in mana bineinteles un pahar de sampanie.
Eu personal am ajuns la concluzia ca nu-mi doresc sa am parte de aceasta stare de bine numai in aceasta noapte, ci cat mai mult posibil din anul ce urmeaza. Peste tot oamenii se dau peste cap cu pregatirile pentru celebrarea noului an dar, haideti mai bine sa ne gandim la cum avem de gand sa ne petrecem tot anul, corect? Cred ca asta conteaza chiar mai mult decat faimoasa noapte dintre ani.
Eu asa m-am gandit sa fac acest an, este prima data cand iau aceasta hotarare. Adica, nu m-am strofocat cu pregatirile pentru aceasta noapte in schimb, mi-am propus sa fac din acest an unul de care sa-mi amintesc cu placere, sa realizez ceea ce-mi propun. Mi-am dat seama ca asta conteaza mai mult decat orice petrecere extravaganta de la sfarsitul anului anterior care, pana la urma, este doar o noapte.
De asemenea, am observat ca noi femeile, uneori si barbatii, ne chinuim atat sa aratam mai bine decat de obicei si investim mai mult in pregatiri decat in momentul care conteaza cel mai mult si anume, atmosfera si starea in care te afli in momentul in care intri in noul an. Stiu ca asa am fost invatati inca de mici dar, pentru mine conteaza mai mult gandurile cu care alegi sa mergi in viata decat lucrurile materiale, uneori mult prea costisitoare, de care te ingrijesti sa fie in regula decat propria persoana.
In fond, cu asta ramai, corect?
Asadar, va urez un An Nou plin de surprize placute si multa sanatate! Sa aveti un an senzational pe toate planurile!
Cheers!
Lasand la o parte impresiile cu care am ramas, toti ne gandim cum sa sarbatorim trecerea in noul an, cum sa marcam o alta etapa a vietii noastre. Cei mai multi dintre noi aleg sa petreaca pana dimineata pentru ca, se spune ca asa cum iti petreci ultima noapte asa iti vei petrece si urmatorul an.
Da, este bine sa primesti intrarea in noul an cu bratele deschise, incnjurat de prieteni, eventual intr-o locatie de care sa-ti amintesti mereu cu placere, departe de tumultul orasului, departe de griji si probleme mai ales, tinand in mana bineinteles un pahar de sampanie.
Eu personal am ajuns la concluzia ca nu-mi doresc sa am parte de aceasta stare de bine numai in aceasta noapte, ci cat mai mult posibil din anul ce urmeaza. Peste tot oamenii se dau peste cap cu pregatirile pentru celebrarea noului an dar, haideti mai bine sa ne gandim la cum avem de gand sa ne petrecem tot anul, corect? Cred ca asta conteaza chiar mai mult decat faimoasa noapte dintre ani.
Eu asa m-am gandit sa fac acest an, este prima data cand iau aceasta hotarare. Adica, nu m-am strofocat cu pregatirile pentru aceasta noapte in schimb, mi-am propus sa fac din acest an unul de care sa-mi amintesc cu placere, sa realizez ceea ce-mi propun. Mi-am dat seama ca asta conteaza mai mult decat orice petrecere extravaganta de la sfarsitul anului anterior care, pana la urma, este doar o noapte.
De asemenea, am observat ca noi femeile, uneori si barbatii, ne chinuim atat sa aratam mai bine decat de obicei si investim mai mult in pregatiri decat in momentul care conteaza cel mai mult si anume, atmosfera si starea in care te afli in momentul in care intri in noul an. Stiu ca asa am fost invatati inca de mici dar, pentru mine conteaza mai mult gandurile cu care alegi sa mergi in viata decat lucrurile materiale, uneori mult prea costisitoare, de care te ingrijesti sa fie in regula decat propria persoana.
In fond, cu asta ramai, corect?
Asadar, va urez un An Nou plin de surprize placute si multa sanatate! Sa aveti un an senzational pe toate planurile!
Cheers!
sâmbătă, 24 decembrie 2016
Romania tuturor posibilitatilor
Ca in fiecare an, in ajunul Craciunului, mai exact in dimineata zilei de 24 decembrie ma duc sa ma spovedesc si sa ma impartasesc la preotul pe care-l cunosc din clasa a 5-a. Este un om de nota 20 care ma cunoaste poate mai bine decat multa lume care ma cunoaste chiar din burta mamei :) cu alte cuvinte avem o relatie foarte speciala si il apreciez foarte mult pentru modul in care isi face meseria.
Este exact genul de preot pe care ti-l doresc sa-l cunosti :)
Deci, revenind la subiect m-am prezentat cum spuneam ca de fiecare data, de Craciun si de Paste ca altfel nu ma vezi pe la biserica, din pacate :(
In timp ce il asteptam pe preot intra in biserica un...nene insotit de fiica sa (probabil), un copilas micut de vreo 3 ani cred pe care a venit s-o impartaseasca. OK, nimic ciudat, din contra laudabil.
Ceea ce avea sa urmeze in schimb, mie personal mi-a pus capac. Domnul despre care vorbesc a inceput sa-si pozeze fetita in repetate randuri langa brad si nu numai, prin alte colturi ale bisericii, aceasta tinand in manuta o lumanare iar el, indemnand-o sa faca diverse gesturi pe care le fac oamenii de obicei cand se pozeaza. Ah, ca sa nu uit si de 2 selfie-uri pe care si le-a facut impreuna cu fetita.
Eu si ceilalti oameni din biserica ne uitam inmarmuriti la sedinta foto in plina desfasurare fara ca sa scoata unul un sunet si sa il atentioneze pe domnul respectiv ca ceea ce facea nu era tocmai un comportament potrivit intr-o biserica.
Dupa ce am plecat de-acolo chiar m-am intrebat de ce nu am luat eu atitudine pentru ca ceilalati se uitau ca la spectacol deci, n-as putea sa spun ce anume o fi fost in mintea lor vazand asa ceva. Eu in schimb, pe langa faptul ca eram putin adormita :) cred ca efectiv mi-a fost rusine de rusinea lui si cred ca de-asta n-am avut nicio reactie.
Ei bine, te sfatuiesc sa iei atitudine in astfel de situatii pe care eu una nu le consider in regula sa se intample. Este adevarat ca traim intr-o tara libera dar, cred ca totul are o limita, macar in biserica.
Totusi suntem in Ajunul Craciunului si ar trebui sa avem numai ganduri bune atat despre noi cat si despre semenii nostri, asa ca o sa ma opresc aici cu descrierea diminetii mele de astazi, care altfel a fost foarte frumoasa si sper sa continue asa cel putin pe durata sarbatorilor :)
Acelasi lucru ti-l doresc si tie si sa ai parte de un Mos bogat care sa-ti aduca ce i-ai scris tu pe lista daca ai scris, daca nu sper sa-ti fi citit gandurile intocmai :D
Este exact genul de preot pe care ti-l doresc sa-l cunosti :)
Deci, revenind la subiect m-am prezentat cum spuneam ca de fiecare data, de Craciun si de Paste ca altfel nu ma vezi pe la biserica, din pacate :(
In timp ce il asteptam pe preot intra in biserica un...nene insotit de fiica sa (probabil), un copilas micut de vreo 3 ani cred pe care a venit s-o impartaseasca. OK, nimic ciudat, din contra laudabil.
Ceea ce avea sa urmeze in schimb, mie personal mi-a pus capac. Domnul despre care vorbesc a inceput sa-si pozeze fetita in repetate randuri langa brad si nu numai, prin alte colturi ale bisericii, aceasta tinand in manuta o lumanare iar el, indemnand-o sa faca diverse gesturi pe care le fac oamenii de obicei cand se pozeaza. Ah, ca sa nu uit si de 2 selfie-uri pe care si le-a facut impreuna cu fetita.
Eu si ceilalti oameni din biserica ne uitam inmarmuriti la sedinta foto in plina desfasurare fara ca sa scoata unul un sunet si sa il atentioneze pe domnul respectiv ca ceea ce facea nu era tocmai un comportament potrivit intr-o biserica.
Dupa ce am plecat de-acolo chiar m-am intrebat de ce nu am luat eu atitudine pentru ca ceilalati se uitau ca la spectacol deci, n-as putea sa spun ce anume o fi fost in mintea lor vazand asa ceva. Eu in schimb, pe langa faptul ca eram putin adormita :) cred ca efectiv mi-a fost rusine de rusinea lui si cred ca de-asta n-am avut nicio reactie.
Ei bine, te sfatuiesc sa iei atitudine in astfel de situatii pe care eu una nu le consider in regula sa se intample. Este adevarat ca traim intr-o tara libera dar, cred ca totul are o limita, macar in biserica.
Totusi suntem in Ajunul Craciunului si ar trebui sa avem numai ganduri bune atat despre noi cat si despre semenii nostri, asa ca o sa ma opresc aici cu descrierea diminetii mele de astazi, care altfel a fost foarte frumoasa si sper sa continue asa cel putin pe durata sarbatorilor :)
Acelasi lucru ti-l doresc si tie si sa ai parte de un Mos bogat care sa-ti aduca ce i-ai scris tu pe lista daca ai scris, daca nu sper sa-ti fi citit gandurile intocmai :D
joi, 22 decembrie 2016
Ho, ho, ho! se apropie Craciunul :)
Ca in fiecare an Bucurestiul si Romania in general dau pe-afara cu pregatirile pentru cea mai importanta (in opinia mea) sarbatoare din an.
Strazile se aglomereaza deopotriva de masini si oameni, observi in ce ordine le-am scris :))
Asta pentru ca, ma uitam ieri pe geam si vedeam una dintre intersectiile din piata Victoriei (acolo am biroul) blocata. A fost uluitor cum nimic nu se putea misca, la masini ma refer.
Apoi am realizat ca asa se-ntampla de fapt ori de cate ori se apropie sarbatorile la noi, toata lumea e in goana dupa cumparatri, cadouri si toate cele necesare pentru mesele traditionale romanesti.
Ce nu inteleg insa este de ce tinem neaparat sa golim magazinele, mai ales supermarketurile, de mancare? Cand, vorba aceea, 2-3 zile tine petrecerea Craciunului, sau oamenii se pregatesc inca de pe-acum pentru masa de Revelion? intreb si eu :)
Chiar obisnuiam sa mai glumesc cu prietenii referitor la goana aceasta a romanilor sa aiba masa cat mai plina, sa aiba parte de un ospat indestulator de Craciun pentru ca apoi sa auzi numai sirenele ambulantelor (doamne fereste) care ii transporta pe cei care fac excese in perioada asta. Stim cu totii ca romanii mananca foarte mult, poate mai mult decat trebuie tocmai pentru ca este sarbatorare.
Dar, hai sa facem un exercitiu de imaginatie, unul pe care multi ni-l propun si care, ar trebui sa primeze in fata tuturor tentatiilor care se ivesc cu acest prilej (mancare, cadouri, etc).
Ma refer la comportamentul nostru care, din pacate, pe parcursul anului nu este neaparat cel mai potrivit. De multe ori auzim ca in preajma sarbatorilor (nu ma refer numai la Craciun) sa fim mai buni, mai toleranti, sa fim mai atenti la nevoile semenilor nostri, intr-un cuvant sa dam dovada de omenie, bunatate, cu care suntem inzestrati de la nastere. Problema este ca, pe parcursul anului aceste atribute ale noastre parca dispar sau, sigur stim cum sa le mascam ca deh, ni se pare ca nu da bine. Si cand vin sarbatorile, unii dintre noi, brusc isi aduc aminte ca suntem totusi oameni si ca ar fi cazul ca (macar) in aceasta perioada sa ne comportam asa cum ar trebui sa o facem zilnic.
Exercitiul pe care ti-l propun este sa facem acest lucru cat mai des, si nu ma refer la perioada sarbatorilor :) In fond, nu ne numim oameni numai de sarbatori.
Asadar, iti doresc un Craciun linistit, sa fii inconjurat de persoanele cele mai dragi si sa fii cat mai fericit atat acum cat si pe parcursul anului. Si, ai grija sa nu mananci prea mult :P
Strazile se aglomereaza deopotriva de masini si oameni, observi in ce ordine le-am scris :))
Asta pentru ca, ma uitam ieri pe geam si vedeam una dintre intersectiile din piata Victoriei (acolo am biroul) blocata. A fost uluitor cum nimic nu se putea misca, la masini ma refer.
Apoi am realizat ca asa se-ntampla de fapt ori de cate ori se apropie sarbatorile la noi, toata lumea e in goana dupa cumparatri, cadouri si toate cele necesare pentru mesele traditionale romanesti.
Ce nu inteleg insa este de ce tinem neaparat sa golim magazinele, mai ales supermarketurile, de mancare? Cand, vorba aceea, 2-3 zile tine petrecerea Craciunului, sau oamenii se pregatesc inca de pe-acum pentru masa de Revelion? intreb si eu :)
Chiar obisnuiam sa mai glumesc cu prietenii referitor la goana aceasta a romanilor sa aiba masa cat mai plina, sa aiba parte de un ospat indestulator de Craciun pentru ca apoi sa auzi numai sirenele ambulantelor (doamne fereste) care ii transporta pe cei care fac excese in perioada asta. Stim cu totii ca romanii mananca foarte mult, poate mai mult decat trebuie tocmai pentru ca este sarbatorare.
Dar, hai sa facem un exercitiu de imaginatie, unul pe care multi ni-l propun si care, ar trebui sa primeze in fata tuturor tentatiilor care se ivesc cu acest prilej (mancare, cadouri, etc).
Ma refer la comportamentul nostru care, din pacate, pe parcursul anului nu este neaparat cel mai potrivit. De multe ori auzim ca in preajma sarbatorilor (nu ma refer numai la Craciun) sa fim mai buni, mai toleranti, sa fim mai atenti la nevoile semenilor nostri, intr-un cuvant sa dam dovada de omenie, bunatate, cu care suntem inzestrati de la nastere. Problema este ca, pe parcursul anului aceste atribute ale noastre parca dispar sau, sigur stim cum sa le mascam ca deh, ni se pare ca nu da bine. Si cand vin sarbatorile, unii dintre noi, brusc isi aduc aminte ca suntem totusi oameni si ca ar fi cazul ca (macar) in aceasta perioada sa ne comportam asa cum ar trebui sa o facem zilnic.
Exercitiul pe care ti-l propun este sa facem acest lucru cat mai des, si nu ma refer la perioada sarbatorilor :) In fond, nu ne numim oameni numai de sarbatori.
Asadar, iti doresc un Craciun linistit, sa fii inconjurat de persoanele cele mai dragi si sa fii cat mai fericit atat acum cat si pe parcursul anului. Si, ai grija sa nu mananci prea mult :P
marți, 13 decembrie 2016
Talkshowurile-lideri de opinie?
Am observat si am auzit ca multi dintre noi (nu ma includ in aceasta categorie) se uita destul de des la acest gen de emisiuni din diverse motive. Chiar tatal meu este fan talkshowuri, sustine ca afla si alte puncte de vedere referitor la domenii care il intereseaza in mod direct, mai ales in ce priveste politica.
Ei bine, serile trecute l-am intrebat de ce are impresia ca aceste emisiuni ii 'deschid' mintea sau i se cristalizeaza niste presupuneri, banuieli. Mi-a raspuns ca nu este nici el sigur de acest lucru dar ca o opinie in plus a unei persoane cunoscute si cat de cat avizate nu are cum sa-i strice.
OK, un alt punct de vedere nu strica niciodata, ce-i drept, dar atata timp cat reflecta ceea ce gandesti si nu ce vor altii sau este in interesul lor sa te convinga, am obiectat eu.
Aceasta remarca chiar reflecta opinia mea referitoare la aceste emisiuni. Nu zic ca invitatii propusi pe un anumit subiect nu ar vorbi in cunostinta de cauza doar ca, din pacate, eu personal m-am 'obsnuit' cu ideea de manipulare in masa. Este un lucru trist si imi pare rau ca a fost nevoie sa 'ma obisnuiesc' cu asa ceva dar....asta este lumea in care traim.
Asa ca, sfatul pe care i l-am oferit tatalui meu si daca vrei si tu sa tii cont de el este sa nu urmezi neaparat indrumarile nimanui in aproape nimic, decat daca nu cunosti intradevar mare lucru despre un domeniu sau chiar o persoana.
Consider ca, intr-o lume plina de manipulatori si asa-zisi 'influenceri' sa stii si sa poti sa-ti pastrezi opiniile, bune sau rele asa cum sunt, constituie o adevarata calitate. Practic, face parte din personalitatea ta si din modul tau de a discerne informatiile adevarate fata de zvonuri.
Cred de asemenea ca propria interpretare este cea mai buna si importanta si, chiar daca ti-ai format o imagine mai putin potrivita sau adevarata, macar este propria opinie, nu ceea ce zice lumea.
Sunt constienta ca fiecare are o parere referitor la orice dar nu toti ne-o exprimam din diverse motive, teama, nesiguranta, etc. Dar avem si un remediu pentru acest lucru, iar acesta se numeste informatie. Asadar, INFORMEAZA-TE! din surse verificate!
Stiu ca la noi in tara cel putin inca din istorie oamenii obisnuiau sa 'ia de bun' ceea ce auzeau, si nu pot sa nu ma gandesc la celebra scena din romanul Morometii cand se adunau personajele in Poiana lui Iocan ca sa vorbeasca despre ce? politica, ai ghicit! :)
Observ ca nu prea am evoluat din acest punct de vedere :D in afara faptului ca nu mai mergem in poiana sau macar intr-un loc in care sa socializam (asta era totusi un lucru bun :D)
Fata de perioada aceea se pare ca am ramas pe acelasi principiu, preferam sa ascultam gura targului.
Ei bine, cred ca treaba sta cam la fel si cu aceste talkshowuri, fiecare vine cu niste argumente logice, nu contest dar, nu reprezinta argumentele supreme in orice problema, este vorba doar de parerile invitatilor la respectivele emisiuni.
Eu personal prefer sa fac o cercetare mai amanuntita, chiar daca imi ia ceva mai mult timp dar, macar sunt impacata cu gandul ca nu ma las influentata de parerea celorlalti si, in acelasi timp, obtin o informatie corecta din surse sigure, verificate.
Asadar, sa dam startul INFORMARII CORECTE!
Ei bine, serile trecute l-am intrebat de ce are impresia ca aceste emisiuni ii 'deschid' mintea sau i se cristalizeaza niste presupuneri, banuieli. Mi-a raspuns ca nu este nici el sigur de acest lucru dar ca o opinie in plus a unei persoane cunoscute si cat de cat avizate nu are cum sa-i strice.
OK, un alt punct de vedere nu strica niciodata, ce-i drept, dar atata timp cat reflecta ceea ce gandesti si nu ce vor altii sau este in interesul lor sa te convinga, am obiectat eu.
Aceasta remarca chiar reflecta opinia mea referitoare la aceste emisiuni. Nu zic ca invitatii propusi pe un anumit subiect nu ar vorbi in cunostinta de cauza doar ca, din pacate, eu personal m-am 'obsnuit' cu ideea de manipulare in masa. Este un lucru trist si imi pare rau ca a fost nevoie sa 'ma obisnuiesc' cu asa ceva dar....asta este lumea in care traim.
Asa ca, sfatul pe care i l-am oferit tatalui meu si daca vrei si tu sa tii cont de el este sa nu urmezi neaparat indrumarile nimanui in aproape nimic, decat daca nu cunosti intradevar mare lucru despre un domeniu sau chiar o persoana.
Consider ca, intr-o lume plina de manipulatori si asa-zisi 'influenceri' sa stii si sa poti sa-ti pastrezi opiniile, bune sau rele asa cum sunt, constituie o adevarata calitate. Practic, face parte din personalitatea ta si din modul tau de a discerne informatiile adevarate fata de zvonuri.
Cred de asemenea ca propria interpretare este cea mai buna si importanta si, chiar daca ti-ai format o imagine mai putin potrivita sau adevarata, macar este propria opinie, nu ceea ce zice lumea.
Sunt constienta ca fiecare are o parere referitor la orice dar nu toti ne-o exprimam din diverse motive, teama, nesiguranta, etc. Dar avem si un remediu pentru acest lucru, iar acesta se numeste informatie. Asadar, INFORMEAZA-TE! din surse verificate!
Stiu ca la noi in tara cel putin inca din istorie oamenii obisnuiau sa 'ia de bun' ceea ce auzeau, si nu pot sa nu ma gandesc la celebra scena din romanul Morometii cand se adunau personajele in Poiana lui Iocan ca sa vorbeasca despre ce? politica, ai ghicit! :)
Observ ca nu prea am evoluat din acest punct de vedere :D in afara faptului ca nu mai mergem in poiana sau macar intr-un loc in care sa socializam (asta era totusi un lucru bun :D)
Fata de perioada aceea se pare ca am ramas pe acelasi principiu, preferam sa ascultam gura targului.
Ei bine, cred ca treaba sta cam la fel si cu aceste talkshowuri, fiecare vine cu niste argumente logice, nu contest dar, nu reprezinta argumentele supreme in orice problema, este vorba doar de parerile invitatilor la respectivele emisiuni.
Eu personal prefer sa fac o cercetare mai amanuntita, chiar daca imi ia ceva mai mult timp dar, macar sunt impacata cu gandul ca nu ma las influentata de parerea celorlalti si, in acelasi timp, obtin o informatie corecta din surse sigure, verificate.
Asadar, sa dam startul INFORMARII CORECTE!
sâmbătă, 10 decembrie 2016
AMR 24 h
Maine dupa cum stim cu totii este ziua votului, o alta zi in care poporul roman are ocazia sa-si exercite dreptul la vot si, mai sunt doar cateva ore in care te poti razgandi (din nou) in privinta celui/celor pe care doresti sa-i alegi pentru a-ti reprezenta interesele.
Din pacate, in Romania ultimilor ani, ziua aceasta care, dupa parerea mea, ar trebui sa insemne o onoare pentru toata lumea cu drept de vot din aceasta tara a devenit o zi in care te duci sa-ti exerciti unul dintre cele mai importante drepturi civice pe care le poate detine cetetateanul unei tari. Spun asta pentru ca majoritatea oamenilor cu care am vorbit despre mersul la vot au o atitudine atat resemnata ca lucrurile sunt departe de a se imbunatati cat si de lehamite, tot din acest motiv.
Oamenilor li se citeste pe fata saturatia de a auzi si observa neconcordanta intre asa zisele promisiuni electorale si faptele savarsite de cei alesi odata ajunsi in functiile dorite, ca sa nu mai zicem de 'masinile de vot'.
Da, inteleg perfect aceasta atitudine pentru ca simt si eu acelasi lucru dar, pe de alta parte nu mi se pare corect in primul rand fata de noi sa renuntam efectiv la un drept pe care ni l-am castigat prin sacrificiul suprem al unor oameni nevinovati, dornici sa faca lucrurile sa mearga. Ei ce ar spune in aceasta situatie?
Pe de alta parte, gandeste-te ca politicienii s-au obisnuit cu lehamitea asta fata de momentul votului, practic se hranesc cu nemultumirea pe care noi o afisam ori de cate ori avem ocazia. Le oferim satisfactie.
Spun aceste lucruri in primul rand ca om si cetatean cu drept de vot al acestei tari si, in al doilea rand, am avut norocul sa urmez cursurile universitare ale unei institutii care se ocupa cu managementul sistemului public din Romania. In timpul celor 3 ani de cursuri am deprins modul in care merge sistemul de stat romanesc, teoretic cel putin. Practic, observam cu totii.
Asa ca, indiferent de ce auzim sau ce am fost invatati, poate chiar manipulati, nu trebuie sa ne pierdem simtul civic si dreptul nostru pana la urma. Ba mai mult, alesii nostri isi iau 'salariile' pentru ca noi li-l platim, sigur, suntem obligati prin lege sa platim taxe si impozite dar, atata vreme cat noi suntem constransi sa le platim salariile mi se pare lipsa de respect fata de noi sa nu luam masuri in privinta acestor oameni care atunci cand ajung unde-si doresc pun interesele lor mai presus de ale noastre.
Dupa cum spuneam si-n alte postari, degeaba asteptam sa schimbe altii ceva in tara asta daca noi nu ridicam niciun deget.
Asa ca haideti sa schimbam foaia si sa mergem la vot!
Sa le dam motive sa aiba emotii!
Din pacate, in Romania ultimilor ani, ziua aceasta care, dupa parerea mea, ar trebui sa insemne o onoare pentru toata lumea cu drept de vot din aceasta tara a devenit o zi in care te duci sa-ti exerciti unul dintre cele mai importante drepturi civice pe care le poate detine cetetateanul unei tari. Spun asta pentru ca majoritatea oamenilor cu care am vorbit despre mersul la vot au o atitudine atat resemnata ca lucrurile sunt departe de a se imbunatati cat si de lehamite, tot din acest motiv.
Oamenilor li se citeste pe fata saturatia de a auzi si observa neconcordanta intre asa zisele promisiuni electorale si faptele savarsite de cei alesi odata ajunsi in functiile dorite, ca sa nu mai zicem de 'masinile de vot'.
Da, inteleg perfect aceasta atitudine pentru ca simt si eu acelasi lucru dar, pe de alta parte nu mi se pare corect in primul rand fata de noi sa renuntam efectiv la un drept pe care ni l-am castigat prin sacrificiul suprem al unor oameni nevinovati, dornici sa faca lucrurile sa mearga. Ei ce ar spune in aceasta situatie?
Pe de alta parte, gandeste-te ca politicienii s-au obisnuit cu lehamitea asta fata de momentul votului, practic se hranesc cu nemultumirea pe care noi o afisam ori de cate ori avem ocazia. Le oferim satisfactie.
Spun aceste lucruri in primul rand ca om si cetatean cu drept de vot al acestei tari si, in al doilea rand, am avut norocul sa urmez cursurile universitare ale unei institutii care se ocupa cu managementul sistemului public din Romania. In timpul celor 3 ani de cursuri am deprins modul in care merge sistemul de stat romanesc, teoretic cel putin. Practic, observam cu totii.
Asa ca, indiferent de ce auzim sau ce am fost invatati, poate chiar manipulati, nu trebuie sa ne pierdem simtul civic si dreptul nostru pana la urma. Ba mai mult, alesii nostri isi iau 'salariile' pentru ca noi li-l platim, sigur, suntem obligati prin lege sa platim taxe si impozite dar, atata vreme cat noi suntem constransi sa le platim salariile mi se pare lipsa de respect fata de noi sa nu luam masuri in privinta acestor oameni care atunci cand ajung unde-si doresc pun interesele lor mai presus de ale noastre.
Dupa cum spuneam si-n alte postari, degeaba asteptam sa schimbe altii ceva in tara asta daca noi nu ridicam niciun deget.
Asa ca haideti sa schimbam foaia si sa mergem la vot!
Sa le dam motive sa aiba emotii!
miercuri, 7 decembrie 2016
Ochii care nu se vad...nu se uita :P
Deseori am auzit versiunea originala a acestei vorbe, anume 'ochii care nu se vad se uita'.
Pe de-o parte aveam tendinta sa cred acest lucru pentru ca, daca trece o anumita perioada de timp in care nu ai mai interactionat cu 1/mai multe persoane pe diverse cai (mesaje, telefoane sau intalniri face to face) oamenii au tendinta, in primul rand sa-si vada de treburile lor si, in al doilea rand, sa se vada cu colegii de munca sau prietenii conjuncturali. Apropo, cred ca acest gen de prietenii detin monopolul in societatea in care traim cu exceptiile de rigoare, desigur.
Ei bine, revenind la subiectul nostru, m-am revazut cu o veche cunostinta cu care nu ma mai vazusem de un car de ani si care mi-a facut o deosebita placere :) In primul rand pentru ca este o persoana foarte open-minded, o persoana creativa, in permanenta cautare de idei pe care sa le si puna in practica, ce mai, o incantare mai ales pentru mine care, in ultimul timp dau numai de persoane (mult) prea comode care chiar daca-si doresc imbunatatirea calitatii vietii (si nu ma refer neaparat la partea financiara) nu sunt dispusi sa faca prea multe.
Persoana depsre care vorbesc am cunoscut-o din intamplare la o intalnire cu mai multi prieteni la un show de stand-up comedy. Spun ca a fost o intamplare dar, dupa cum stim cu totii nimic nu este intamplator :) Drept urmare am aflat ca se ocupa de media, promovare in media, realizare emisiuni la radio si multe altele din aceasta zona.
Si acum se ocupa de acelasi lucru dar isi doreste sa isi faca si propriul business, mai ales ca in randul nostru, al tinerilor se 'poarta' acest lucru. Laudabil dupa parerea mea.
Genul acesta de intalniri cu persoane care sa iti povesteasca despre visurile lor este o adevarata incantare pentru ca vorbim despre oameni care pur si simplu nu doresc sa se multumeasca cu ceea ce li se ofera fara prea mari eforturi. Doresc sa traiasca viata pe care o vor si o merita nu viata care practic li se impune pe diverse cai.
Asa cum scriam si in alte articole, consider ca asta ar trebui sa facem toti cei care suntem inca la inceput de drum. Asa cum miliardarii lumii si oamenii de succes din lumea asta au fost perceputi mai intai ca niste 'ciuati' (poate exagerez dar nu-mi vine alt termen in minte) pentru ca au refuzat sa mearga pe aceleasi cai 'ca toata lumea' ei s-au impotrivit si au avut puterea sa-si creeze propria lume, inconjurati de oameni care ii inspira in continuare si, sa aiba propriul stil de viata care ii ajuta sa se mentina la standardul dorit de ei nu impus de altii.
Asadar, incercati sa va inconjurati de oameni care va trag in sus, care va provoaca sa va depasiti limitele, va scot din zona de confort, poate chiar va schimba mentalitatea.
Pe de-o parte aveam tendinta sa cred acest lucru pentru ca, daca trece o anumita perioada de timp in care nu ai mai interactionat cu 1/mai multe persoane pe diverse cai (mesaje, telefoane sau intalniri face to face) oamenii au tendinta, in primul rand sa-si vada de treburile lor si, in al doilea rand, sa se vada cu colegii de munca sau prietenii conjuncturali. Apropo, cred ca acest gen de prietenii detin monopolul in societatea in care traim cu exceptiile de rigoare, desigur.
Ei bine, revenind la subiectul nostru, m-am revazut cu o veche cunostinta cu care nu ma mai vazusem de un car de ani si care mi-a facut o deosebita placere :) In primul rand pentru ca este o persoana foarte open-minded, o persoana creativa, in permanenta cautare de idei pe care sa le si puna in practica, ce mai, o incantare mai ales pentru mine care, in ultimul timp dau numai de persoane (mult) prea comode care chiar daca-si doresc imbunatatirea calitatii vietii (si nu ma refer neaparat la partea financiara) nu sunt dispusi sa faca prea multe.
Persoana depsre care vorbesc am cunoscut-o din intamplare la o intalnire cu mai multi prieteni la un show de stand-up comedy. Spun ca a fost o intamplare dar, dupa cum stim cu totii nimic nu este intamplator :) Drept urmare am aflat ca se ocupa de media, promovare in media, realizare emisiuni la radio si multe altele din aceasta zona.
Si acum se ocupa de acelasi lucru dar isi doreste sa isi faca si propriul business, mai ales ca in randul nostru, al tinerilor se 'poarta' acest lucru. Laudabil dupa parerea mea.
Genul acesta de intalniri cu persoane care sa iti povesteasca despre visurile lor este o adevarata incantare pentru ca vorbim despre oameni care pur si simplu nu doresc sa se multumeasca cu ceea ce li se ofera fara prea mari eforturi. Doresc sa traiasca viata pe care o vor si o merita nu viata care practic li se impune pe diverse cai.
Asa cum scriam si in alte articole, consider ca asta ar trebui sa facem toti cei care suntem inca la inceput de drum. Asa cum miliardarii lumii si oamenii de succes din lumea asta au fost perceputi mai intai ca niste 'ciuati' (poate exagerez dar nu-mi vine alt termen in minte) pentru ca au refuzat sa mearga pe aceleasi cai 'ca toata lumea' ei s-au impotrivit si au avut puterea sa-si creeze propria lume, inconjurati de oameni care ii inspira in continuare si, sa aiba propriul stil de viata care ii ajuta sa se mentina la standardul dorit de ei nu impus de altii.
Asadar, incercati sa va inconjurati de oameni care va trag in sus, care va provoaca sa va depasiti limitele, va scot din zona de confort, poate chiar va schimba mentalitatea.
sâmbătă, 3 decembrie 2016
Spune-mi cu cine te combini/mariti ca sa-ti spun cine esti :)
Am cunoscut 'mai bine' atatea persoane aparent necunoscute abia dupa ce s-au combinat/caastorit cu diverse personalitati cunoscute lumii intregi.
De ceva vreme se tot discuta prin presa tabloida despre una dintre actritele din serialul american de mare succes "Suits', Meghan Markle aka Rachel Zane (daca nu ma insel).
Personal nu am urmarit niciun episod din acest serial desi o mare parte dintre prietenii mei care nu se mai afla in tara mi-au povestit despre el.
Revenind la subiectul nostru, actrita despre care pomeneam mai devreme era pana acum circa o luna de zile un 'no name' cel putin pentru mine dar, de cand cu alaturarea numelui ei in presa de Printul Harry cum ca ar fi noua lui cucerire, presa tabloida parca a explodat in asa hal incat am aflat de la cu ce se ocupa in afara serialului pana la unde prefera sa-si faca cumparaturile :))
Evident, din curiozitatea mea specifica m-am apucat sa citesc cateva articole si sa urmaresc cateva interviuri si, ce sa zic, imi place fata, arata si bine si se pare ca e si isteata :P pe principiul 'ce-i al ei e al ei'.
Asadar, dintr-o vedeta mai mult sau mai putin cunoscuta datorita serialului, a devenit centrul de interes pentru toata planeta datorita combinatiei cu cel mai cunoscut burlac din lume :) (acum il putem numi asa mai ales ca Clooney a pierdut locul intai din acest punct de vedere :P)
Ca opinie personala, m-as bcura ca aceasta relatie sa dureze, poate chiar sa se si oficializeze deoarece este singura iubita a printului Harry de care chiar mi-a placut 'la prima vedere', spre deosebire de fostele lui despre care am mai auzit.
Si in al doilea rand mi-ar placea ca cei mai cunoscuti printi din lume sa fie casatoriti cu femei care nu sunt de sange albastru (vezi Kate Middleton) pentru ca, dupa parerea mea, ar insemna o evolutie adevarata pentru lumea regalista.
joi, 1 decembrie 2016
La multi ani Romania!
Este 1 decembrie si ca in fiecare an sarbatorim ziua nationala a tarii.
Este incredibil cate pregatiri se fac pentru o singura zi incepand de la parada si pana la televiziunile care se intrec in programe care de care mai speciale.
Vorbind despre parada, nu am mai fost de cativa ani sa vad pe viu tancurile si militarii care defileaza imbracati in uniformele acelea frumoase cu care ne-au obisnuit inca de la inceput. Nu am mai fost pentru ca, ajunsa acolo, din pacate nu prea ajungi sa vezi mare lucru basca trebuie sa induri frigul care invaluie tara de obicei la data de 1 decembrie (nu ca nu ar fi normal, oficial a venit iarna). Asa ca, prefer sa urmaresc parada de la televizor unde garantat vad absolut tot ce se intampla pe langa faptul ca ascult comentariile spumoase si interesante ale prezentatorilor.
Cand ma uitam azi dimineata la parada m-au impresionat comentariile persoanelor publice de la noi (vedetele cum li se zice). In momentul in care au fost intrebate cateva dintre aceste personalitati cunoscute ce le ureaza romanilor, ei au raspuns asa: (si, e cazul sa luam aminte)
Romanii trebuie sa fie mai intelegatori unii cu ceilalati, sa se respecte mai mult, sa aiba mai multa demnitate si sa fie mai toleranti.
Aceste lucruri pe langa nevoia de a fi mai mandri de noi ca popor si de tara noastra care, spre deosebire de altele din lume, avem mult mai multe de oferit si multe lucruri pentru care ar trebui sa impunem mai mult respect 'puterilor' mondiale.
Ar trebui sa fim mult mai mandri ca suntem romani si suntem un popor de oameni cu atata istorie in spate, lucru pe care nu ni-l poate lua nimeni, este vorba despre niste lucruri care s-au intamplat de-a lungul istoriei zbuciumate ale poporului roman si pe care niciun regim politic nu ni-l poate lua/suprima.
Din pacate identitatea noastra nationala are foarte mult de suferit din cauza schimbarilor care au loc in lumea de astazi dar, daca am fi mai constienti de valorile pe care le avem si repet, nimeni nu ni le poate lua/nega, cred ca lucrurile s-ar schimba in tara asta. Incet, incet, in fond marile rezultate nu apar peste noapte dar, daca incepem fiecare putin cate putin sa muncim si sa redobandim valorile care ne-au consacrat in lume avem mari sanse sa ne recastigam respectul cuvenit.
Si, nu in ultimul rand, nu avem nevoie de o zi speciala sau sarbatoare (ca tot se apropie Craciunul) sa fim mai buni si mai intelegatori unii cu altii. Am si importat diverse sarbatori care au ca slogan sa fim mai buni si sa ne iubim mai mult intre noi dar, chiar avem nevoie de astfel de motive ca sa ne comportam, zic eu, normal? asa cum fiecare am fost invatati de catre parinti si familie?
NU, si nici n-ar trebui. Omenia si bunul simt ar trebui sa le exersam zilnic, indiferent ca e vara/iarna, soare/noros, ploaie/zapada/senin.
Asadar, La multi ani Romania si tuturor romanilor atat din tara cat si din afara ei!
Si, niciodata sa nu va fie rusine ca sunteti romani! Chiar daca unii conationali ne fac de ras tot noi (ceilalati) avem puterea de a repara lucrurile :)
Este incredibil cate pregatiri se fac pentru o singura zi incepand de la parada si pana la televiziunile care se intrec in programe care de care mai speciale.
Vorbind despre parada, nu am mai fost de cativa ani sa vad pe viu tancurile si militarii care defileaza imbracati in uniformele acelea frumoase cu care ne-au obisnuit inca de la inceput. Nu am mai fost pentru ca, ajunsa acolo, din pacate nu prea ajungi sa vezi mare lucru basca trebuie sa induri frigul care invaluie tara de obicei la data de 1 decembrie (nu ca nu ar fi normal, oficial a venit iarna). Asa ca, prefer sa urmaresc parada de la televizor unde garantat vad absolut tot ce se intampla pe langa faptul ca ascult comentariile spumoase si interesante ale prezentatorilor.
Cand ma uitam azi dimineata la parada m-au impresionat comentariile persoanelor publice de la noi (vedetele cum li se zice). In momentul in care au fost intrebate cateva dintre aceste personalitati cunoscute ce le ureaza romanilor, ei au raspuns asa: (si, e cazul sa luam aminte)
Romanii trebuie sa fie mai intelegatori unii cu ceilalati, sa se respecte mai mult, sa aiba mai multa demnitate si sa fie mai toleranti.
Aceste lucruri pe langa nevoia de a fi mai mandri de noi ca popor si de tara noastra care, spre deosebire de altele din lume, avem mult mai multe de oferit si multe lucruri pentru care ar trebui sa impunem mai mult respect 'puterilor' mondiale.
Ar trebui sa fim mult mai mandri ca suntem romani si suntem un popor de oameni cu atata istorie in spate, lucru pe care nu ni-l poate lua nimeni, este vorba despre niste lucruri care s-au intamplat de-a lungul istoriei zbuciumate ale poporului roman si pe care niciun regim politic nu ni-l poate lua/suprima.
Din pacate identitatea noastra nationala are foarte mult de suferit din cauza schimbarilor care au loc in lumea de astazi dar, daca am fi mai constienti de valorile pe care le avem si repet, nimeni nu ni le poate lua/nega, cred ca lucrurile s-ar schimba in tara asta. Incet, incet, in fond marile rezultate nu apar peste noapte dar, daca incepem fiecare putin cate putin sa muncim si sa redobandim valorile care ne-au consacrat in lume avem mari sanse sa ne recastigam respectul cuvenit.
Si, nu in ultimul rand, nu avem nevoie de o zi speciala sau sarbatoare (ca tot se apropie Craciunul) sa fim mai buni si mai intelegatori unii cu altii. Am si importat diverse sarbatori care au ca slogan sa fim mai buni si sa ne iubim mai mult intre noi dar, chiar avem nevoie de astfel de motive ca sa ne comportam, zic eu, normal? asa cum fiecare am fost invatati de catre parinti si familie?
NU, si nici n-ar trebui. Omenia si bunul simt ar trebui sa le exersam zilnic, indiferent ca e vara/iarna, soare/noros, ploaie/zapada/senin.
Asadar, La multi ani Romania si tuturor romanilor atat din tara cat si din afara ei!
Si, niciodata sa nu va fie rusine ca sunteti romani! Chiar daca unii conationali ne fac de ras tot noi (ceilalati) avem puterea de a repara lucrurile :)
joi, 24 noiembrie 2016
Romanii si businessul
Deseori aud despre conationali ca vor sa inceapa un business sau au unul deja.
OK, avand in vedere joburile de pe piata muncii din Romania nu este greu sa intelegi de ce unii prefera sa incerce sa fie proprii lor stapani in loc sa stea pe un salariu de 1000-1500 lei/luna si sa aiba un program fix de 8 ore 5 zile pe saptamana.
Dar, intalnindu-ma azi cu o doamna respectabila, (medic de profesie) si ca om si ca varsta am observat ca desi avea un limbaj foarte elevat din punct de vedere al unei business woman se observa totusi (destul de bine) o neconcordanta intre ceea ce sustinea dumneaei ca face, activitatea, si conditia ei ca om.
Acum nu ma apuc sa etichetez oamenii dupa aparenta doar ca, poate chiar si cel mai neexperimentat om in ale businessului isi da seama de anumite chestii. (poate nu toti avem un nas fin dar daca ai un dram de minte tot iti dai seama).
Doamna despre care vorbesc isi dorea o 'win-win situation' ceea ce este de inteles.
Insa din felul in care vorbea si cat se lauda cu anumite reusite, nu neparat ale ei ci mai mult ale raposatului ei sot, iti ridica niste semne de intrebare. Doamna in cauza venise oarecum cu temele facute in sensul ca, cunostea cateva lucruri despre ce presupune o sponsorizare din partea unor firme cunoscute pe piata de la noi, avea limbajul adecvat dupa cum spuneam insa, de la vestimentatie si pana la limbajul non-verbal iti dadeai seama ca lucrurile nu stau intocmai cum doreste dansa sa fie percepute. Ca sa fie mai clar ceea ce vreau sa spun, incerca sa para ceva ce nu este.
Sigur, este foarte posibil ca anumite deprinderi cu care nu te-ai nascut sa le inveti pe parcurs, este chiar foarte OK. Dar, ca si in viata sociala, nu incerca sa pari ceea ce nu esti pentru ca, pe unii mai putin initiati in tainele businessului ii poti 'pacali' dar cu altii clar nu merge :P
Dar, din pacate asa este romanul, tine mortis sa dea bine, nu conteaza ca-i vopsit gardul doar pe dinafara, bine, aici ma refer doar la limbaj nu si la vestimentatie, cum spuneam mai devreme.
In alta ordine de idei este forte bine sa iti doresti mai mult de la viata dar aceasta prefacatorie mie personal imi taie orice speranta ca lucrurile se vor imbunatati in Romania, in viitorul apropiat.
Nu inteleg nici acum, dupa 29 de ani, de ce tin oamenii sa poarte aceste masti. Doar stim, de mici, ca asa zisa 'minciuna' are picioare scurte. De aici si neintelegerile.
Dar in fine, nu vreau acum sa dezbat problemele oamenilor, in fond am mai discutat despre aceste lucruri si-n alte postari.
Dar dragilor, daca mergeti la o intalnire de business comportati-va ca atare. Degeaba vrajiti omul cu diverse cuvinte, neologisme din domeniul business, mai bine inspirati incredere. Conteaza enorm, iar in domeniul in care imi desfasor acum activitatea am invatat mai bine ca oricand cat este de important. Daca interlocutorul nu are incredere ca impreuna puteti face o echipa grozava, dupa parerea mea, businessul nu are sanse de izbanda. Va fi doar o (alta) lectie de viata.
OK, avand in vedere joburile de pe piata muncii din Romania nu este greu sa intelegi de ce unii prefera sa incerce sa fie proprii lor stapani in loc sa stea pe un salariu de 1000-1500 lei/luna si sa aiba un program fix de 8 ore 5 zile pe saptamana.
Dar, intalnindu-ma azi cu o doamna respectabila, (medic de profesie) si ca om si ca varsta am observat ca desi avea un limbaj foarte elevat din punct de vedere al unei business woman se observa totusi (destul de bine) o neconcordanta intre ceea ce sustinea dumneaei ca face, activitatea, si conditia ei ca om.
Acum nu ma apuc sa etichetez oamenii dupa aparenta doar ca, poate chiar si cel mai neexperimentat om in ale businessului isi da seama de anumite chestii. (poate nu toti avem un nas fin dar daca ai un dram de minte tot iti dai seama).
Doamna despre care vorbesc isi dorea o 'win-win situation' ceea ce este de inteles.
Insa din felul in care vorbea si cat se lauda cu anumite reusite, nu neparat ale ei ci mai mult ale raposatului ei sot, iti ridica niste semne de intrebare. Doamna in cauza venise oarecum cu temele facute in sensul ca, cunostea cateva lucruri despre ce presupune o sponsorizare din partea unor firme cunoscute pe piata de la noi, avea limbajul adecvat dupa cum spuneam insa, de la vestimentatie si pana la limbajul non-verbal iti dadeai seama ca lucrurile nu stau intocmai cum doreste dansa sa fie percepute. Ca sa fie mai clar ceea ce vreau sa spun, incerca sa para ceva ce nu este.
Sigur, este foarte posibil ca anumite deprinderi cu care nu te-ai nascut sa le inveti pe parcurs, este chiar foarte OK. Dar, ca si in viata sociala, nu incerca sa pari ceea ce nu esti pentru ca, pe unii mai putin initiati in tainele businessului ii poti 'pacali' dar cu altii clar nu merge :P
Dar, din pacate asa este romanul, tine mortis sa dea bine, nu conteaza ca-i vopsit gardul doar pe dinafara, bine, aici ma refer doar la limbaj nu si la vestimentatie, cum spuneam mai devreme.
In alta ordine de idei este forte bine sa iti doresti mai mult de la viata dar aceasta prefacatorie mie personal imi taie orice speranta ca lucrurile se vor imbunatati in Romania, in viitorul apropiat.
Nu inteleg nici acum, dupa 29 de ani, de ce tin oamenii sa poarte aceste masti. Doar stim, de mici, ca asa zisa 'minciuna' are picioare scurte. De aici si neintelegerile.
Dar in fine, nu vreau acum sa dezbat problemele oamenilor, in fond am mai discutat despre aceste lucruri si-n alte postari.
Dar dragilor, daca mergeti la o intalnire de business comportati-va ca atare. Degeaba vrajiti omul cu diverse cuvinte, neologisme din domeniul business, mai bine inspirati incredere. Conteaza enorm, iar in domeniul in care imi desfasor acum activitatea am invatat mai bine ca oricand cat este de important. Daca interlocutorul nu are incredere ca impreuna puteti face o echipa grozava, dupa parerea mea, businessul nu are sanse de izbanda. Va fi doar o (alta) lectie de viata.
luni, 21 noiembrie 2016
Lunea, cand nici iarba nu creste....
Se spune ca lunea nici iarba nu creste si ca este a treia zi de weekend.
Pot sa spun ca lunea asta mi-a intrecut toate asteptarile si, datorita jobului meu de acum, duminica seara nu mai imi fac probleme ca urmeaza o alta zi de luni si implicit o alta saptamana 'de munca'.
Asta pentru ca, chiar fac ce-mi place. Am un job foarte permisiv din punct de vedere al programului care este foarte flexibil si, nu mai putin important, jobul meu se bazeaza foarte mult pe interactiunea cu oamenii.
La inceput, cand am intrat in echipa din care fac parte la noul loc de munca a trebuit sa ne prezentam fiecare si sa exprimam cateva motive pentru care am ales sa mergem pe acest 'drum'. Multi colegi de-ai mei impreuna cu managerii au invocat dragostea lor fata de oameni, pe principiul 'pe oameni poti doar sa-i iubesti'.
Ei bine, cand s-a ajuns la mine eu nu am putut invoca acelasi motiv, dat fiind ca tocmai trecusem prin experienta mai nefasta cu unii colegi din fosta echipa, de la fostul loc de munca.
Insa, acum mai mult ca oricand, oamenii ma provoaca intr-un sens inimaginabil datorita complexitatii fiecaruia, modului lor de a gandi, de a se comporta. Desigur, am parte si de multe surprize neplacute, asta e, fac parte din viata la o adica dar, si cand dai de oameni deosebiti, oameni cu un caracter frumos, ti-e mai mare dragul sa vorbesti cu ei si sa descoperi atat asemenari cat si diferente (uneori ireconciliabile), chiar daca sunteti complet straini.
Dupa parerea mea asta este frumusetea interactiunii cu necunoscutii, cumva mie imi trezeste din nou speranta ca oamenii pot fi si buni, calzi si foarte constienti de faptul ca viata lor (cat si a ta) este plina de suisuri si coborasuri. Un alt avantaj este ca unii ajung sa inteleaga ca, colaborarea cu tine nu face altceva decat sa-i ajute atat in momentul prezent cat si in viitor plus ca, poate insemna inceputul unei relatii de prietenie cu cineva cu care probabil nu ai fi avut altfel sansa sa te intalnesti sa cunosti.
In acest fel iti creezi oportunitatea de a cunoaste o gama larga de tipologii si, de ce nu, ajungi sa descoperi in primul rand la tine lucruri de care habar nu aveai ca le poti face sau simti.
Asadar, lunea uneori poate fi o zi pe cat de gri si mohorata (vorbim de vremea de afara de azi) pe atat de fructuasa si plina de surprize placute.
Pot sa spun ca lunea asta mi-a intrecut toate asteptarile si, datorita jobului meu de acum, duminica seara nu mai imi fac probleme ca urmeaza o alta zi de luni si implicit o alta saptamana 'de munca'.
Asta pentru ca, chiar fac ce-mi place. Am un job foarte permisiv din punct de vedere al programului care este foarte flexibil si, nu mai putin important, jobul meu se bazeaza foarte mult pe interactiunea cu oamenii.
La inceput, cand am intrat in echipa din care fac parte la noul loc de munca a trebuit sa ne prezentam fiecare si sa exprimam cateva motive pentru care am ales sa mergem pe acest 'drum'. Multi colegi de-ai mei impreuna cu managerii au invocat dragostea lor fata de oameni, pe principiul 'pe oameni poti doar sa-i iubesti'.
Ei bine, cand s-a ajuns la mine eu nu am putut invoca acelasi motiv, dat fiind ca tocmai trecusem prin experienta mai nefasta cu unii colegi din fosta echipa, de la fostul loc de munca.
Insa, acum mai mult ca oricand, oamenii ma provoaca intr-un sens inimaginabil datorita complexitatii fiecaruia, modului lor de a gandi, de a se comporta. Desigur, am parte si de multe surprize neplacute, asta e, fac parte din viata la o adica dar, si cand dai de oameni deosebiti, oameni cu un caracter frumos, ti-e mai mare dragul sa vorbesti cu ei si sa descoperi atat asemenari cat si diferente (uneori ireconciliabile), chiar daca sunteti complet straini.
Dupa parerea mea asta este frumusetea interactiunii cu necunoscutii, cumva mie imi trezeste din nou speranta ca oamenii pot fi si buni, calzi si foarte constienti de faptul ca viata lor (cat si a ta) este plina de suisuri si coborasuri. Un alt avantaj este ca unii ajung sa inteleaga ca, colaborarea cu tine nu face altceva decat sa-i ajute atat in momentul prezent cat si in viitor plus ca, poate insemna inceputul unei relatii de prietenie cu cineva cu care probabil nu ai fi avut altfel sansa sa te intalnesti sa cunosti.
In acest fel iti creezi oportunitatea de a cunoaste o gama larga de tipologii si, de ce nu, ajungi sa descoperi in primul rand la tine lucruri de care habar nu aveai ca le poti face sau simti.
Asadar, lunea uneori poate fi o zi pe cat de gri si mohorata (vorbim de vremea de afara de azi) pe atat de fructuasa si plina de surprize placute.
vineri, 11 noiembrie 2016
Facerea de bine nu miroase a bine
Sunt convinsa ca ai auzit de aceasta vorba, ca si mine dealtfel doar ca, abia ieri am trait-o pe pielea mea. Fiind inca la inceputul carierei, in ce priveste noua mea ocupatie, ca peste tot toata lumea este 'dornica' sa-ti dea sfaturi si sa te ajute.
OK, nimic rau in asta, ba chiar dragut, thoughtful. Dar asta, pana cineva greseste in mod flagrant si da rasol astfel muncii incepatorului. Cand spun asta ma refer la sefa mea care, dornica sa ma 'ajute' sa-mi indeplinesc obiectivele a participat ieri alaturi de mine la o intalnire pentru a semna un contract.
Toate bune pana aici. Detaliul care a facut diferenta a fost faptul ca nu ne-am inteles asupra ceea ce stabilisem, deja, ca potentialul client are nevoie. Desi eu m-am exprimat foarte clar, doamna in cauza a dorit sa vina cu o contraoferta dubla ca pret pentru client, in speranta ca acesta va fi extaziat de puterea produsului si va fi mai mult decat incantat sa plateasca o suma de bani dubla.
Dar supriza! (mai mult sau mai putin) lucrurile nu au stat deloc asa, ba mai mult, persoana respectiva s-a retras din afacere, motivand ca nu este inca pregatita pentru o cheltuiala mai mare decat ii propusesem eu initial.
Deci, am luat-o-n barba! Eu mai ales! Pentru ca persoana in cauza era mai mult decat pregatia de semnarea contractului dar, avand in vedere ultimele informatii primite de la sefa mea care nu se pupau deloc cu ceea ce discutasem eu cu omul, normal ca acesta din urma s-a simtit putin tras pe sfaoara, ca urmare s-a indepartat.
Evident, dupa ce s-a terminat intalnirea, m-am enervat la culme si am izbucnit de fata cu sefa mea si i-am spus cum stau lucrurile verde-n fata si ca practic din cauza ei se poate sa fi pierdut un client.
Evident ea nu vede lucrurile asa, dar asta este deja o alta problema.
Ceea ce am invatat din toata aceasta problema este sa nu te bazezi niciodata exclusiv pe cineva care spune ca vrea sa te ajute. Nu pentru ca nu ar mai exista persoane care chiar sa se priceapa la asa ceva dar, dupa cum stii si tu, cel mai bine ies lucrurile facute chiar de tine.
Pentru mine asta a fost inca o lectie invatata direct pe pielea mea, se pare ca e singurul mod in care se 'lipesc' lucrurile de mine :)
Mai ales in noua mea meserie este foarte important sa fii increzator in propriile forte si sa ai mare incredere in tine. Altfel, oameni care sa-ti spuna ca nu poti face aia sau ailalta gasesti la tot pasul, incepand poate cu familia.
OK, nimic rau in asta, ba chiar dragut, thoughtful. Dar asta, pana cineva greseste in mod flagrant si da rasol astfel muncii incepatorului. Cand spun asta ma refer la sefa mea care, dornica sa ma 'ajute' sa-mi indeplinesc obiectivele a participat ieri alaturi de mine la o intalnire pentru a semna un contract.
Toate bune pana aici. Detaliul care a facut diferenta a fost faptul ca nu ne-am inteles asupra ceea ce stabilisem, deja, ca potentialul client are nevoie. Desi eu m-am exprimat foarte clar, doamna in cauza a dorit sa vina cu o contraoferta dubla ca pret pentru client, in speranta ca acesta va fi extaziat de puterea produsului si va fi mai mult decat incantat sa plateasca o suma de bani dubla.
Dar supriza! (mai mult sau mai putin) lucrurile nu au stat deloc asa, ba mai mult, persoana respectiva s-a retras din afacere, motivand ca nu este inca pregatita pentru o cheltuiala mai mare decat ii propusesem eu initial.
Deci, am luat-o-n barba! Eu mai ales! Pentru ca persoana in cauza era mai mult decat pregatia de semnarea contractului dar, avand in vedere ultimele informatii primite de la sefa mea care nu se pupau deloc cu ceea ce discutasem eu cu omul, normal ca acesta din urma s-a simtit putin tras pe sfaoara, ca urmare s-a indepartat.
Evident, dupa ce s-a terminat intalnirea, m-am enervat la culme si am izbucnit de fata cu sefa mea si i-am spus cum stau lucrurile verde-n fata si ca practic din cauza ei se poate sa fi pierdut un client.
Evident ea nu vede lucrurile asa, dar asta este deja o alta problema.
Ceea ce am invatat din toata aceasta problema este sa nu te bazezi niciodata exclusiv pe cineva care spune ca vrea sa te ajute. Nu pentru ca nu ar mai exista persoane care chiar sa se priceapa la asa ceva dar, dupa cum stii si tu, cel mai bine ies lucrurile facute chiar de tine.
Pentru mine asta a fost inca o lectie invatata direct pe pielea mea, se pare ca e singurul mod in care se 'lipesc' lucrurile de mine :)
Mai ales in noua mea meserie este foarte important sa fii increzator in propriile forte si sa ai mare incredere in tine. Altfel, oameni care sa-ti spuna ca nu poti face aia sau ailalta gasesti la tot pasul, incepand poate cu familia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)