marți, 20 septembrie 2016

Generatia Y

In sfarsit am citit un articol (mai) obiectiv decat toate articolele citite pana acum de pe bloguri, articole din ziar, facebook nu mai zic. 

Este vorba despre un articol in care se explica mai detaliat ce se intampla cu generatia nascuta in perioada anilor ’70/’80, din care fac parte si eu, o generatie care in momentul de fata este asaltata din toate partile de mesaje, fie negative referitor la tot ce ne inconjoara, fie etxrem de motivante din partea celor care si-au facut un business din life coaching. Aici ma refer la toate acele articole in care ti se spune cat esti de special fata de toti ceilalti si de ce TU trebuie sa spargi toate tiparele, sa incalci toate regulile si asa mai departe, pe scurt te invata sa ai anumite asteptari (adesea nerealiste) referitor la ce poti sa faci in mod practic pentru a-ti face viata mai frumoasa si anume, sa ai un job care sa te motiveze, o familie frumoasa, sa te bucuri de viata. 

Asa cum ai mai citit pe blogul meu, sunt foarte de acord cu faptul ca trebuie sa ajungi sa fii impacat cu tine ca om dar desigur sa faci tot ce poti ca sa ai parte de cele mai frumoase lucruri in viata, ai doar una vorba aia. 

In schimb, ceea ce nu ti se spune in aceste articole/emisiuni online este cum functioneaza acest mecanism al asteptarilor si al constientizarii realitatii in care traiesti, pana la urma asta conteaza, corect? doar nu traiesti nici in filme care se termina mereu cu happy end si nici intr-o alta realitate. 

Ei bine, consider ca acest articol peste care am dat, pe mine cel putin m-a incantat si mi-a transmis o stare reala daca pot s-o numesc asa, o stare pe care mi-o recunosc in ce priveste asteptarile mele, mai mult sau mai putin realiste, pe care le-am avut si inca le am legat de job, viata sociala, personala, etc. 

Facand o paranteza la ceea ce spuneam, cred ca cel mai greu lucru pe care i-l poti cere cuiva sa faca este sa se evalueze singur, in mod obiectiv. Am observat ca oamenilor le este efectiv teama sa se priveasca din exterior si sa-si vada atat defectele cat si calitatile. 
Le-am pus in aceasta ordine pentru ca la toti ne este (aproape) cel mai usor sa ne scoatem in evidenta calitatile mai apoi defectele. Spun ‘aproape’ pentru ca, nu stiu daca ai observat, dar multora le este greu sa vorbeasca in primul rand despre ei insisi. In momentul in care, la un interviu si nu numai, sunt rugati sa se autocaracterizeze in max 3/5 cuvinte in prima faza va fi un blanc, in mintea lor in primul rand apoi la ce vor spune interlocutorului. 

Consider ca asta este o problema majora cu care ne confruntam in ziua de azi, atata vreme cat iti este atat de greu sa-i spui cuiva care sunt calitatile tale (motivul pentru care conform articolelor motivationale te consideri asa special) ce sa ne mai miram ca-ti este teama sa-ti vezi tu insuti defectele ca mai apoi sa le corectezi. 

Referitor la defecte, cum spuneam, atata vreme cat nu esti sigur nici macar de calitatile tale cum ai putea sa-ti recunosti defectele…ca sa nu mai spunem de ego care se pare ca pe unii ii acapareaza intr-o asa maniera ca ajung chiar sa se convinga ei insisi ca nu au defecte :)

Sigur, este o mica exagerare dar, problema ramane inca nerezolvata pentru multi dintre noi, cum ne autoevaluam?

Cred ca un prim pas ar fi sa fii capabil sa fii suficient de sincer cu tine si sa iti recunosti defectele, pe care dealtfel toti le avem. Cel mai sigur, le scrii pe o hartie. Eventual daca ai face 2 coloane, una cu calitati si una cu defecte, ar fi super dar repet, fii 100% sincer cu tine. In acel moment nu te vede nimeni, nu te aude nimeni, nu ai motive pentru care sa te ascunzi. 

Ei bine, dupa un astfel de exercitiu altfel te poti autocaracteriza cand ti se cere acest lucru. Si nu e vorba numai despre autocaracterizare la cerere, ci de a afla in primul rand tu cine esti ca persoana, apoi sa-ti setezi asteptarile in functie de rezultatul obtinut pentru ca, dau un exemplu retoric, degeaba iti doresti sa devii director de banca daca tu nu ai nici cea mai vaga idee despre banking :)


Sa ai o saptamana pe masura asteptarilor dar atentie la crearea propriilor deziluzii :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu